Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 23/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/2009 -
ROMA N I
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 23
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta -, cu domiciliul ales la sediul AJOFM S, str. - -, jud. S, împotriva sentinței nr. 2069 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, reclamant intimat fiind .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se că pârât intimată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă a depus la dosar întâmpinare, după care, instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr- din 16.10.2009, reclamanții și - au chemat în judecată pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, din data de 16.04.2009 și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data de nașterii dreptului și până la data efectuării plății, precum și acordarea acestor drepturi de la data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu.
În motivare, reclamanții au arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Au mai învederat instanței că, până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c și d din lege, prevedere legală care a fost suspendată până la data de 31.12.2006, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004.
Relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007 și prin urmare, au solicitat a se constata că, deși aceste drepturi trebuia să le fi fost acordate de drept, în mod abuziv angajatorul a refuzat acordarea acestora.
Referitor la cererea de acordare a acestor drepturi retroactiv, au solicitat a se constata că prin sentința nr.784 din 16.04.2009 a Tribunalului Suceava -secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligată aceeași pârâtă la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 18.04.2008-16.04.2009. Totodată, s-a respins capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi pentru viitor, instanța considerând că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată de modificări legislative ulterioare.
Întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu au suspendat sau abrogat acest drept și nici nu a intervenit vreo modificare legislativă în acest domeniu, în opinia reclamanților, la această dată creanța este născută, este certă, lichidă și exigibilă, de la data de 16.04.2009 și până la data pronunțării de către instanța investită.
Referitor la acordarea acestor drepturi și pentru viitor, reclamanții au arătat că cererea este întemeiată pe o normă legală, care își produce efectele în acest moment. Abrogarea sau modificarea ulterioară a acesteia va conduce, fără îndoială, la imposibilitatea de a pune în executare hotărârea, dar acest fapt nu poate conduce la neacordarea de către instanță pentru viitor a acestor sporuri. Aceste drepturi se acordă lunar și consideră că ar fi ridicol ca periodic să cheme în judecată angajatorul pentru a-și îndeplini obligația, ipoteză care intră în contradicție cu scopul legii, acela de a oferi salariatului o protecție privind securitatea muncii.
In drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d și art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.38 și 39 din Legea nr.53/2003, Constituția României, Legea nr.53/2003.
Pârâta S, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că n temeiul prevederilor art. 14, al.(1),(2) și (3), din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legi bugetare anuale, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget (respectiv bugetul asigurărilor de șomaj) și nici angajată și efectuată din acest buget dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederile legale.
A solicitat a se constata că prin dispozițiile din Legea nr. 18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009 și Legea nr.19/2009 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, nu se prevăd sume pentru acordarea sporurilor solicitate de reclamanți.
În altă ordine de idei, a arătat că pentru cuantificarea celor două suplimente, care se solicită prin acțiune. nu există nici o dispoziție legală, astfel încât acordarea unui anumit procent prin analogie cu alte drepturi salariale cuvenite funcționarilor publici, apare ca nejustificată, în raport cu principiul legalității și al separației puterilor în stat.
A învederat instanței că Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, în calitate de subiect de drept investit cu atribuții de autoritate publică, avea obligația legală de a respecta dispozițiile actelor normative, această instituție neavând facultatea de a exercita sau nu drepturi care decurg din calitatea sa și implicit, de a-și îndeplini sau nu obligațiile care îi incumbă din această calitate.
La data pronunțării hotărârii, reclamanta - a arătat că își modifică acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata dreptului salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de la data de 16.04.2009 și până la data publicării în Monitorul Oficial a Legii nr.330/2009.
Prinsentința nr. 2069 din 26 noiembrie 2009 Tribunalul Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți, reținând că prin decizia nr. 20 din 21.09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a admis recursul în interesul legii declarat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a disp.art.31 al.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată, în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Conform art. 329 al.3 Cod proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta -, care a criticat sentința ca nelegală și netemeinică.
În motivare a arătat că prin soluția pronunțată de instanța de fond s-a creat o discriminare în domeniul salarizării, respectiv a sporurilor ce au fost acordate celorlalți colegi ai săi din cadrul AJOFM S, apreciind că motivarea hotărârii nu este nici obiectivă nici rezonabilă deoarece conform art. 329 Cod proc. civ. soluțiile pronunțate în interesul legii de Secțiile Unite ale ÎCCJ sunt obligatorii pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea
Însă, învederează recurenta, la data declarării recursului, soluția pronunțată în interesul legii nu era motivată, nu era publicată în Monitorul Oficial al României și prin urmare, nu poate produce efecte juridice, invocând disp. art. 10 alin. 1 și art. 11 alin 3 din Legea nr. 24/2000.
Recursul este nefondat.
În mod corect a reținut prima instanță că prin decizia nr.20 din 21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a fost admis recursul declarat în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Soluția este în concordanță cu cea statuată prin decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale a României, potrivit căreia, prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, precum și cu cea consacrată de Decizia nr. 838/27 mai 2009 a Curții Constituționale a României, care, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, neavând competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curteava respinge ca nefondat recursul reclamantei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -,cu domiciliul ales la sediul AJOFM S, din municipiul S, str. - -, județulîmpotriva sentințeinr. 2069 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava- secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 14 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
MM
2 ex./20.01.2010
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Artene Doina, Galan Marius
