Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 234/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 234
Ședința publică din data de 19 februarie 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Apărării, cu sediul în B,--5, sector 5, pentru Centrul Militar Județean B, împotriva sentinței nr. 2347 din data de 9 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, str. -,. 16H,.10, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât Ministerul Apărării, pentru Centrul Militar Județean B, prin consilier juridic și intimatul-reclamant, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul-reclamant depune extras Ordin Ap. nr.M 169/18.10.2001, act de constatare anexă la nr. A/3312 din 16.10.2007, extras Lege nr. 80/1995, adresa 02450R nr./6.03.2006, adresa nr. /18.04.2006 emisă de Corpul de Control al Ministrului Apărării Naționale și cerere adresată acestuia de către, adresa nr. 338b/20.11.2007 emisă de Ministerul Apărării-Direcția Informare și Relații Publice, adresele emise de Centrul Militar Zonal V nr. A/3764/26.11.2007, A/3259/11.10.2007, A/3312/16.10.2007, extras regulament militar nr. 3/2000, copie lege privind statutul cadrelor militare.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-pârât Ministerul Apărării, pentru Centrul Militar Județean B, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului, astfel cum a fost completată.
Se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune. Astfel, reclamantul a fost sancționat cu mustrare scrisă pentru săvârșirea unei abateri disciplinare la data de 13.04.2005, sancțiune ce i-a fost adusă la cunoștință, potrivit dovezilor depuse la dosar.
Împotriva acesteia, reclamantul a formulat contestație, contestație adresată Centrului Militar Zonal V, modul de soluționare a acesteia fiindu-i comunicat reclamantului la data de 30.06.2005.
- // -
Astfel, acțiunea introdusă la Tribunalul Buzău la data de 14.04.2006 este formulată cu depășirea termenului de 6 luni, reclamantul nedovedind vreun motiv temeinic care să îl fi împiedicat să formuleze acțiunea în termenul legal.
În mod greșit instanța de fond a anulat și sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului, astfel că se solicită admiterea recursului, potrivit concluziilor scrise, pe care le depune la dosar.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Arată, totodată, că în mod corect a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune. Dreptul de petiționare este un drept garantat de prevederile constituționale, astfel că și oricărui militar îi este permis a se adresa comandantului în vederea solicitării sprijinului pentru rezolvarea anumitor situații. În speță, reclamația formulată a fost adresată în scris comandantului eșalonului superior, potrivit regulamentelor aplicabile.
Aceste regulamente cât și legislația în vigoare, prevăd faptul că nicio sancțiune nu paote fi aplicată decât în condițiile legii. Astfel, răspunsul formulat la contestația sa nu i-a fost comunicat, acesta fiind comunicat comandantului său.
În mod eronat și tendențios, recurentul înlocuiește data primirii răspunsului la plângerea prealabilă cu data primirii răspunsului, ignorând însă faptul că acest termen de 6 luni nu poate fi calculat deoarece reclamantului nu i s-a răspuns în termenul legal.
Se arată, totodată, că în urma sancționării, ale cărei efecte au depășit o perioadă de 2 luni, calificativul acordat pentru activitatea anuală a fost "mediocru", ceea ce ar presupune trecerea sa în rezervă. Și acest calificativ a fost contestat.
Se mai arată, că vinovăția sa a fost stabilită fără a se efectua cercetarea prealabilă obligatorie, nefiindu-i luată nicio declarație, nici la Centrul Militar Buzău, nici la Centrul Militar Zonal
Soluția instanței de fond este corectă. Nu este de neglijat nici faptul că superiorii care au decis sancționarea sa, în urma controalelor efecutate au fost la rândul lor sancționați. Se mai arată, totodată, că datorită sancțiunii aplicate, nu s-a putut înscrie în 2 comisii de selecție pentru ocuparea anumitor funcții, astfel că această sancțiune nedereaptă i-au afectat șansele profesionale.
Se depun, totodată, concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1597/2.06.2006 la Tribunalul Buzău reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării-Centrul Militar Județean B, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea sancțiunii "mustrare scrisă" înregistrată sub nr. A-1466/13.04.2005.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că prin actul administrativ invocat i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 lit.m din Legea nr. - a contenciosului administrativ. În acest
- // -
mod a fost încălcată și dispoziția art.19 lit.d din Regulamentul disciplinei militare lit.j și
A mai arătat reclamantul că a contestat sancțiunea aplicată la Centrul Militar Zonal V, însă fără rezultat. De asemenea, s-a susținut că urmare a sancționării sale disciplinare, a fost apreciat cu calificativul "bine", cu consecința ridicării salariului de merit și a neacordării acestuia în anul următor.
Prin sentința nr. 2347 din data de 9 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău -Secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Minsiterul Apărării-Centrul Militar Județean B, a fost admisă acțiunea reclamantului, dispunându-se anularea actului administrativ nr. A-1466/13.04.2005.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția de prescripție a dreptului la acțiune invocată de pârât, s-a constatat că aceasta este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului considerat nejustificat de soluționare a cererii.
Potrivit art. 11 alin.2, în cazul actului administrativ unilateral, pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului. Din confirmarea de primire aflată la fila 3 dosar nr.1597/2006, rezultă că acțiunea formulată de reclamant, expediată la 13.04.2006, a fost primită de Tribunalul Buzău, prin delegat, la data de 14.04.2006. prin urmare, termenul de prescripție de 1 an calculat de la data emiterii actului atacat, 13.04.2005, nu expirase la data expediției acțiunii.
S-a mai reținut că pârâtul nu a făcut dovada răspunsului scris la plângerea prealabilă formulată de către reclamant, înregistrată sub nr. CR-35/3.05.2005.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat ca fiind fondată acțiunea reclamantului. Prin actul administrativ contestat, reclamantul a fost sancționat cu "mustrare scrisă" pentru săvârșirea abaterii disciplinare "compromiterea sau lezarea onoarei sau demnității militare" prevăzută de nr. 3/200 pct.a, ca urmare a rapoartelor CR 38/6.04.2005, CR 40/6.04.2005, CR 41/7.04.2005 și a raportului de informare nr. 43/11.04.2005 (filele 21-27).
Pe de altă parte, din conținutul actului sancționator a rezultat că nu au fost menționate în concret faptele pentru care reclamantul a fost sancționat, ceea ce echivalează cu o lipsă a motivelor de fapt, totodată, actul administrativ atacat necuprinzând nici motivarea în drept.
S-a apreciat astfel, de către instanța de fond, că prin emiterea actului administrativ de sancționare a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantului prevăzut și garantat de dispozițiile art. 24 alin.1 din Constituția României.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Apărării, pentru Centrul Militar Județean B, criticiând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
- // -
În motivarea recursului s-a arătat că, în mod eronat, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune. Conform art. 34 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare ". sancțiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare". Prin Ordinul /27.04.2000, ministrul apărării a aprobat Regulamentul disciplinei militare -3. La art.74 lit.a din Regulamentul disciplinei militare, se menționează faptul că sancțiunile disciplinare se aduc la cunoștința cadrelor militare verbal sau în scris. Prin urmare, nu este obligatorie aducerea la cunoștința cadrelor militare a sancțiunilor aplicate, numai în formă scrisă.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea contenciosului administrativ, "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului legal de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul preăvzut la alin.1, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii."
Prin raportul nr. CR-36/3.05.2005 (și nu 35/3.05.2006 cum eronat a reținut Tribunalul Buzău la fila 3 alin.7 din sentință) reclamantul a contestat sancțiunea dispusă de comandantul unității, adresându-se în acest sens comandantului Centrului Militar Zonal Comandantul acestuia din urmă a dispus efectuarea de verificări, verificări care au fost concretizate în raportului șefului de stat major prezentat la data de 13.05.2005 - fila 1-verso a raportului CR-36/2005.
Prin comunicarea nr. /2.06.2005, comandantul Centrului Militar Zonal V l-a înștiințat pe comandantul Centrului Militar Județean B, despre faptul că mr. va rămâne sancționat numai cu mustrare scrisă. Pe această comunicare reclamantul a semnat la data de 30.06.2005 de luare la cunoștință. În ultimul alineat din această adresă este menționat faptul că: "se va aduce la cunoștință ofițerului după efectuarea concediului medical și prezentarea acestuia la unitate".
Acțiunea reclamantului a fost primită prin poștă de către Tribunalul Buzău la data de 14.04.2006, potrivit confirmării de primire de la dosar.
Dat fiind faptul că reclamantul a introdus acțiunea cu depășirea termenului de 6 luni (dată până la care putea introduce acțiunea, având în vedere răspunsul la plângerea prealabilă, era 30.12.2006), iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reies motivele temeinice care l-au împiedicat să introducă acțiunea și peste termenul prevăzut la alin.1 al art.11 din Legea nr.554/2004, recurentul a apreciat dreptul la acțiune al reclamantului ca fiind prescris.
Totodată, în mod eronat, instanța de fond a admis acțiunea și a anulat actul administrativ nr.A-1466/13.04.2005, întrucât acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, sancțiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare. Reclamantul a fost
- // -
sancționat cu mustrare scrisă, pentru săvârșirea abaterii disciplinare de "compromitere sau lezare a onoarei și demnității militare", sancțiune prevăzută de art. 44 alin.1 pct. a, din Regulamentul Disciplinei Militare- 3/2000, aprobat prin Ordinului ministrului apărării naționale nr. 42/27.04.2000, la data de 13.04.2005.
Conform dispozițiilor art. 68 din -3/2000 (fila 20 dosar nr. 1597/C/2006 al Tribunalului Buzău ), efectele sancțiunii disciplinare cu mustrare scrisă încetează după 2 luni. Dat fiind faptul că data începerii executării sancțiunii a fost stabilită la 14.04.2005, iar efectele acesteia au încetat la 14.06.2005, recurentul apreciază că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport cu legislația incidentă în cauză, Curtea constată că recursul este fondat potrivit următoarelor considerente:
Instanța de fond, în mod neîntemeiat a considerat că în speță nu s-a efectuat cercetarea prealabilă a abaterii disciplinare comise de către intimatul-reclamant, deoarece acestuia, fiind funcționar public cu statut special, i se aplică reglementările specifice militarilor, regulamentele de ordine interioară, iar din înscrisurile depuse la dosar, avea cunoștință de ancheta și sancțiunea ce urma a i se aplica, sancțiune cu caracter moral și nu pecuniar.
Se poate observa că în regulamentele militare, în special Regulamentul disciplinei militare nr. 3 aprobat prin Ordinul nr. /27.04.200 de către ministrul apărării, se precizează faptul, neobservat de instanța de fond, că sancțiunile disciplinare se aduc la cunoștința cadrelor militare, verbal sau în scris.
Ca atare, nu era obligatoriu, ca în cazul funcționarilor publici obișnuiți care se supun regimului juridic al Legii nr. 188/1999, cu modificările ulterioare, să se aducă la cunoștința respectivului funcționar despre sancțiunea aplicată numai prin formă scrisă.
Se poate observa ca sancțiunea disciplinară aplicată nu are caracter patrimonial ci moral, iar în prezent, trecând o perioadă de 2 luni, aceasta nu își mai produce niciun efect.
Ținând seama de cele arătate mai sus, instanța de fond nu a observat nici prevederile speciale ale Legii nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, în special art. 34, unde se arată că sancțiunile disciplinare aplicate acestor categorii de funcționari publici speciali se aplică numai potrivit regulamentelor militare.
În atare situație, reclamantul-intimat a fost sancționat cu mustrare scrisă, pentru săvârșirea abaterii disciplinare de "compromiterea sau lezarea onoarei și demnității militare", sancțiune prevăzută de art. 44 alin.1 pct. a din regulamentul disciplinei militare - 3/2000, la data de 13.04.2005.
În baza prevederilor art. 68 din același regulament, efectele sancțiunii disciplinare cu caracter moral - mustrare scrisă încetează după 2 luni.
Ținând seama de cele arătate mai sus, instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și, în consecință, în baza art. 304 pct.8,9 cu aplicarea art. 312 alin.2,3 Cod pr.civilă urmează a se constata temeinicia recursului formulat de Ministerul Apărării-Centrul Militar Județean B, și ca atare va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată, iar pe fond, prin reaprecierea probelor, se va respinge ca nefondată contestația intimatului reclamant.
- // -
Văzând că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării, cu sediul în B,--5, sector 5, pentru Centrul Militar Județean B, împotriva sentinței nr. 2347 din data de 9 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, str. -,. 16H,.10, jud.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge contestația formulată de reclamantul împotriva actului administrativ A-1466/13.04.2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
G - - - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / -3ex./13.03.2008
Dosar fond -- Tribunalul Buzău
Jud. fond,
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
