Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 238/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 238/ Dosar nr-
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - judecător
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA FISCALĂ B împotriva sentinței civile nr.119/CA/5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Fiscală B și avocat pentru intimații reclamanți )., A, )., C, ).,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat de recurenta pârâtă Direcția Fiscală B în termenul legal, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar conform prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997. În cuprinsul cererii de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimații reclamanți nu au depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanții părților prezente depun la dosar împuterniciri de reprezentare și întrebați fiind învederează că nu mai au alte cereri și probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată, în baza art.150 coroborat cu art.316 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar pe fond în caz de modificare în tot sau de casare cu reținere, respingerea contestației ca fiind netemeinică și nelegală.
Avocat pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă Direcția Fiscală B învederând că din dispozițiile Ordinului nr.496/2003 rezultă clar că de îndemnizația de dispozitiv să beneficieze și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Totodată s-a urmărit înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salariale ale personalului aflat în subordinea și/sau coordonarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în felul acesta asigurându-se egalitatea de tratament salarial, nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceluiași minister. Aceste dispoziții trebuie privite și interpretate în deplin acord cu cele ale Constituției, respectiv ale Legii nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. În consecință solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.119/CA/05.02.2008 a Tribunalului Brașov -secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamanții (), -, a, (), -, -, -, C, (), și in parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B și, in consecință a Obligat pârâta să aloce, să calculeze și să plătească reclamanților (), -, a, (), -, -, -, C, (), drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 01.01.2005, reclamanților și începând cu data de 15.11.2006, reclamantului începând cu data de 01.04.2006, reclamantei începând cu data de 07.11.2005 și, in continuare, pentru toți reclamanții, până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății. S-au respins celelalte pretenții ale reclamanților și, și. A obligat pârâta să consemneze in carnetele de muncă ale reclamanților indemnizația de dispozitiv începând cu datele arătate anterior și, in continuare, până la încetarea raportului de serviciu.
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamanții sunt angajați în cadrul Direcției Fiscale B, fiind funcționari publici, aspect necontestat de către pârât.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin. 138/1999 și vizează cadre militare angajate pe bază de contract și salariații civili din cadrul, MI, și MJ.
Prin ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor, la pct. 9.2 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice" iar, la pct. 31.1,se arată că prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege ( Legea 138/1999 ) cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege.
Art. 13 din. 138/1999 prevede că indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, se acordă cadrelor militare in activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă așadar, din analiza și interpretarea textelor de lege arătate anterior, că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, in cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract beneficiază, in plus, față de salariații civili, și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzute în Legea 138/1999, fiind evident faptul că, prin Ordinul 496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca in rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv,să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele in ceea ce privește drepturile de natură salarială decare beneficiază personalul aflat in subordinea și/sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
Așa fiind, în temeiul pct. 9.2, pct. 31.1 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003, art. 13 din. 138/1999, raportat la art. 1, art. 10 și art. 18 din. 554/2004, acțiunea reclamanților (), -, a, (), -, -, -, C, (), a fost admisă, iar acțiunea reclamanților, și a fost admisă in parte dat fiind faptul că aceștia nu aveau calitatea de funcționari publici la data de 01.01.2005, dată de la care se solicită, prin acțiune, acordarea indemnizației de dispozitiv,ci au dobândit-o ulterior, conform adeverinței emise de pârâtă.
A obligat pârâta să aloce, să calculeze și să plătească reclamanților sumele reprezentând indemnizația de dispozitiv începând cu data arătată in dispozitivul prezentei sentințe și in continuare până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
A respins acțiunea reclamanților, și pentru perioada in care nu au avut calitatea de funcționari publici.
A obligat pârâta să consemneze in carnetele de muncă ale reclamantelor indemnizația de dispozitiv începând cu data de la care s-a dispus acordarea indemnizației de dispozitiv și in continuare până la încetarea raportului de serviciu.
În cauză a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
Prin cererea introductivă înregistrată la această instanță, reclamanții au chemat în judecată pârâta Direcția Fiscală B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanți începând cu 01.02.2005 a drepturilor salariale reprezentând indemnizație dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației.
Motivând, reclamanții învederează faptul că, potrivit prevederilor Legii 138/1999 coroborate cu prevederile Ordinului 496/2003, îndemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Față de cele afirmate de reclamanți recurenta pârâtă Direcția Fiscală B face următoarele precizări:
Legea nr.138/1999 precum și Ordinul 496/2003 dispun într-adevăr ca angajații, funcționarii publici, fie ei cu statut civil sau militarizat să beneficieze de plata îndemnizației de dispozitiv, însă consideră că referirea vizează doar o anumită categorie de angajați, și anume cei care sunt încadrați în instituțiile publice de apărare națională și ordine publică, dar nu și pe cei angrenați în aparatul administrației publice locale, cum este cazul de față.
Având în vedere aceste aspecte arată că a invocat în fața instanței de fond excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepție ce a fost respinsă în mod abuziv și netemeinic. Arată că le-a fost prejudiciat dreptul la apărare, sens în care solicită admiterea recursului și casarea sentinței de fond.
Legea bugetului de stat reprezintă norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații. Potrivit prevederilor Legii 500/2002 privind finanțele publice, nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta, ori în lipsa unei prevederi speciale care să indice posibilitatea efectuării acestei cheltuieli din fonduri publice, în consecință această indemnizație nu poate fi acordată funcționarilor publici din aparatul administrației publice locale. Astfel, față de aceste argumente care nu au fost tratate cu seriozitate de către prima instanță, solicită să se constate faptul că recurenta nu a fost pusă în imposibilitatea de a acorda drepturile salariale solicitate, și mai mult dacă s-ar fi acordat ar fi fost încălcate prevederile legale în vigoare.
În consecință, față de motivele arătate, recurenta pârâtă Direcția Fiscală Bas olicitat admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr.119/CA/2008, iar pe fond în caz de modificare în tot sau de casare cu reținere, respingerea contestației ca netemeinică și nelegală.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.137, art.141 din OG 92/2003 Cod procedură fiscală și art.244 Cod procedură civilă.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, precum și actele și lucrările dosarului, Curtea urmează a respinge recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Intimații reclamanți sunt angajați în cadrul Direcției Fiscale a mun. B, instituție publică aflată în subordinea Consiliului Local B, după cum însăși recurenta precizează în cererea de recurs.
Indemnizația de dispozitiv este reglementată prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea militarilor din sectoarele de apărare națională, ordine publică, și siguranță națională, fiind o indemnizație care inițial se acorda persoanelor ce aveau calitatea de militar în oricare din aceste structuri statale, dar și salariaților civili din unitățile militare. Ulterior, în cursul anului 2002, s-a procedat la demilitarizarea instituției poliției, polițiștii dobândind calitatea de funcționari publici cu statut special, calitate care a fost acordată, în anul 2004, tot prin demilitarizare, și foștilor militari din sistemul penitenciar. Pentru ambele categorii, legea de demilitarizare a păstrat toate drepturile de natură salarială și alte drepturi acordate anterior ca militari, inclusiv indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază (fosta denumire fiind aceea de solda de bază). Prin voința legiuitorului, indemnizația de dispozitiv a fost acordată încă de la momentul aplicării Legii nr.138/1999 și personalului civil din structurile militare, dreptul acesta fiind menținut pentru personalul contractual din unitățile de poliție demilitarizate, alături de personalul civil din celelalte unități subordonate Ministerului d e Interne care rămăseseră militarizate, anume Jandarmeria, Protecția Civilă, Pompierii, astfel încât în întregul sistem al Ministerului d e Interne indemnizația de dispozitiv era general aplicabilă. Prin reorganizarea ministerelor efectuată în anul 2003, Ministerul d e Interne a fuzionat cu Ministerul Administrației Publice, rezultând Ministerul Administrației și Internelor, denumit în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Pentru eliminarea unor discriminări de regim al drepturilor acordate pentru diferitele categorii de funcționari și personal contractual din structura noului Minister al Administrației și Internelor constituit în anul 2003, fost emis Ordinul ministrului nr.496/28.07.2003 prin care, la pct.9.2. se prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct.31.1 din Ordin este definit personalul civil ca reprezentând atât funcționarii publici, cât și personalul contractual din toate unitățile ce intră în structura acestui minister. În Ordin se mai precizează că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază de dreptul reglementat în art.13 din Legea nr.138/1999, anume indemnizația de dispozitiv lunară, de 25% din salariul de bază. Din actele normative menționate rezultă că, pe de o parte, reclamanții au calitate procesuală activă, fiind angajați din sistemul administrației publice, plasați prin voința legiuitorului în structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, astfel încât Ordinul nr.496/2003 al MAI (actualul MIRA) le este aplicabil pe deplin și acestora, câtă vreme nu a fost abrogat sau modificat expres în sensul că acestei categorii de funcționari publici și personal contractual nu li s-ar aplica ordinul în discuție.
Așa cum corect a reținut prima instanță, este întemeiată și a fost corect admisă acțiunea reclamanților (), -, a, (), -, -, -, C, (), iar acțiunea reclamanților, și a fost admisă in parte dat fiind faptul că aceștia nu aveau calitatea de funcționari publici la data de 01.01.2005, dată de la care se solicită, prin acțiune, acordarea indemnizației de dispozitiv, ci au dobândit-o ulterior, conform adeverinței emise de pârâtă; obligat pârâta să aloce, să calculeze și să plătească reclamanților sumele reprezentând indemnizația de dispozitiv începând cu data arătată in dispozitivul prezentei sentințe și in continuare până la încetarea raportului de serviciu, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului; respins acțiunea reclamanților, și pentru perioada in care nu au avut calitatea de funcționari publici; a obligat pârâta să consemneze in carnetele de muncă ale reclamantelor indemnizația de dispozitiv începând cu data de la care s-a dispus acordarea indemnizației de dispozitiv și in continuare până la încetarea raportului de serviciu.
De asemenea, corect a dispus Tribunalul obligarea pârâtei să consemneze în carnetele de muncă ale reclamanților dispoziția instanței privind acordarea indemnizației de dispozitiv începând cu data de la care a fost acordată pentru fiecare în parte și până la încetarea raporturilor de serviciu.
Având în vedere aceste aspecte, prevederile art.1 alin.2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și împrejurarea că personal similar din cadrul altor autorități publice locale sau județene primește indemnizația de dispozitiv, Curtea constată că intimații reclamanți sunt îndreptățiți să primească, la rândul lor, indemnizația de dispozitiv, așa cum a dispus instanța de fond. În baza art.312 alin.1 Cod pr.civ. instanța urmează a respinge recursul declarat de Direcția Fiscală a mun. B și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE:
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Fiscală B împotriva sentinței civile nr.119/CA/5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. 05.05.2008/dact.VP.13.05.2008/2 ex.
Judecători fond:;
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
