Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 235/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.235/ Dosar nr-
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin reprezentant în teritoriu - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.78/CA/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentului chemat în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR prin B, a intimatului reclamant G, a intimaților pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE B și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin reprezentant în teritoriu - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în termenul legal, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în conformitate cu prevederile art.17 din Legea nr.146/1997.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Având în vedere că recurentul chemat în garanție a solicitat în cuprinsul cererii de recurs judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, în baza actelor existente la dosar, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.78/CA/29.01.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului prima de concediu pentru anii 2004 și 2005. S-a admis cererea de chemare in garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare plății primei de concediu arătată anterior. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă, iar acesta a continuat să fie prevăzut și ulterior perioadei în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada respectivă deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă lanudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 7 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Efectele produse de aceste acte normative, de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit, nu pot fi limitate decât în situația în care nu mai este în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul respectiv, aspect statuat cu forță juridică obligatorie, de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 23/2005 dată în interesul legii, în privința interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor art. 411 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la prima de concediu de odihnă pentru magistrați, prin invocarea prevederilor legilor bugetului de stat pe anii 2003, 2004 și 2005 [art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 și art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004], ce confereau același drept categoriei magistraților judecători și procurori și personalului auxiliar de specialitate.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească polițiștilor, pentru anii 2004-2006, primele de concediu de odihnă cuvenite acestora în conformitate cu art. 37 al. 2 din OG nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. A obligat pârâtul să plătească reclamantului sumele reprezentând primele de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, aferente anilor 2004 și 2005, în condițiile art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003.
Instanța a apreciat că voința legiuitorului a fost exprimată în mod evident prin suspendarea exercițiului dreptului pe perioada în care bugetul de stat s-a aflat în dificultate, fără a recurge la instituția abrogării, după care, în Legea nr. 486 din 27 decembrie 2006 bugetului de stat pe anul 2007 nu s-a mai prelungit suspendarea exercitării acestui drept, astfel încât nu se poate aprecia că prin obligarea pârâților la plata unor drepturi prevăzute de lege s-ar aduce atingere legilor bugetului de stat pentru acei ani, întrucât tocmai recunoașterea dreptului la sumele reprezentând prima de concediu pe cale judiciară creează obligația pârâților de a face demersurile necesare, în calitatea lor de ordonatori de credite, pentru obținerea sumelor necesare executării obligației.
De altfel, dreptul reclamantei de a obține plata primelor de concediu este confirmat și de OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, iar, în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță a admis cererea de chemare în garanție deși cele două părți nu au fost chemate în proces și ca atare nu au fost citate. Pe fondul cauzei recurenta arată că pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate.
Recursul este fondat.
Din analiza cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul Gac hemat în judecată, în calitate de pârât, pe Inspectoratul de Poliție al Județului B pentru plata primei de vacanță aferentă anilor 2004 - 2005.
Deși Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu au fost chemați în judecată respectiv nu au fost părți în proces, iar în cauză nu s-a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța l-a obligat pe acesta din urmă să vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative suma cu titlu de primă de concediu solicitată de către reclamant.
Prima instanță, în mod greșit a extins cadrul procesual asupra unor părți care nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată încălcând astfel principiul disponibilității prevăzut de art.109 din Codul d e procedură civilă, care stabilesc că oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. Or, în speță împotriva celor două părți nu s-a formulat nici cerere de chemare în judecată, nici cerere de chemare în garanție și nu s-a pretins vreun drept împotriva acestora. De asemenea, s-au încălcat dispozițiile art.129 alin.6 din Codul d e procedură civilă, deoarece prima instanță a extins hotărârea peste obiectul cererii deduse judecății.
Față de aceste considerente, Curtea va admite recursul formulat de recurentul Ministerul economiei și Finanțelor prin Direcția generală a Finanțelor Publice B, iar în baza art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, va modifica sentința atacată și va înlătura din sentință dispozițiile cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și reformei Administrative sumele necesare plății primei de concediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.78/CA/29.01.2008 a Tribunalului Brașov -secția de contencios administrativ și fiscal pe care o modifică în parte în sensul că înlătură din sentință dispozițiile cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative și de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare plății primei de concediu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 01 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 04.04.2008/dact.VP 09.04.2008/2 ex
Judecători fond;
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
