Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2389/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2389
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR 3: Ion
GREFIER:
*************
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții - reclamanți, - și și de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 2690 din data de 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns au răspuns recurenții - reclamanți, - și, personal, recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B, prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind recurenții - reclamanți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-au depuse note scrise și practică judiciară din partea recurentei - pârâte.
Recurenții - reclamanți, legitimat cu seria - nr.-, legitimat cu seria - nr.-, legitimat cu seria - nr. -, - legitimat cu seria - nr.- și legitimat cu seria - nr.-, solicită instanței a lua act de renunțarea la recurs.
Recurenta - pârâtă, prin consilier juridic, solicită a se lua act de manifestarea de voință a recurenților - reclamanți de renunțare la recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată acordând cuvântul pe recurs.
Recurenta - pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților. Arată că în mod greșit instanța de fond a pronunțat sentința în temeiul prevederilor OUG nr.43/2002 deși salarizarea reclamanților se face potrivit Normelor cuprinse în OG nr.38/2003. Temeiul invocat de către reclamanți a fost în vigoare până la data de 07.04.2006 când a fost abrogat de OUG nr.27/2006. La acordarea sportului de 30% S-a avut în vedere numai o categorie de ofițeri de Poliție Judiciară, respectiv numai cei detașați la DNA, care cercetau anumite infracțiuni ce vizau o anumită valoare a prejudiciului sau o categorie aparte de subiecți activi (deputați, senatori, etc.). în susținerea recursului invocă și dispozițiile deciziilor nr.818/2008, 819/2008, 820/2008 și 821/2008. Totodată urmează a se constata că pentru perioada 2001-2002 intervenit prescripția dreptului la acțiune precum și că reclamanții au dobândit calitatea de organ de cercetare în anul 2005, cu excepția reclamantului care a dobândit această calitate în anul 2006.
De asemenea, apreciază că în mod greșit s-a aplicat indexarea sumelor având în vedere că acestea reprezintă drepturi salariale nefiind aplicate în baza unei convenții astfel că nu sunt incidente dispozițiile Ordonanței nr.9/2000.
Recurenții - reclamanți solicită respingerea recursului declarat de recurenta - pârâtă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. -, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului B (), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând echivalentul sporului de 30% din salariul de bază, spor primit în mod discriminatoriu de către polițiștii judiciari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (), în perioada 2002-31.03.2006.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în calitate de polițiști, angajați ai Ministerului Internelor și Reformei Administrative -, au fost discriminați de către angajator, la salarizare, în comparație cu polițiștii de poliție judiciară care au fost detașați la Departamentul Național Anticorupție, deși au aceleași atribuții, iar activitatea de cercetare penală se desfășoară sub supravegherea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a celor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5
Reclamanții au susținut că disp. art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, conform cărora procurorii, judecătorii și ofițerii de poliție judiciară ce-și desfășoară activitatea în cadrul primesc un spor de 30% din salariul de bază, sunt discriminatorii, sens în care s- pronunțat Hotărârea nr. 185/22.07.2005 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s- constatat caracterul discriminatoriu al acestor dispoziții legale, la solicitarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, dar și din cadrul altor parchete.
În aceste condiții, reclamanții au apreciat că se impune repararea prejudiciului cauzat prin obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești care să acopere sporul de 30% din salariul de bază pe care l-ar fi primit la corectă aplicare legislației.
De asemenea, s- solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, potrivit OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15.10.2008, pârâta solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În cazuri similare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a pronunțat Hotărârile nr. 271/05.09.2007, nr. 418/28.11.2007 și nr. 419/27.11.2007, prin care respins cererile de constatare a situației de discriminare, reținând că polițiștii care lucrează în cadrul nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare, existând justificare obiectivă diferențierii.
De asemenea, s- afirmat că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Pârâta invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la art. 14 din Convenție, prin care s- stabilit că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 2690/15.10.2008, prin care dispus admiterea acțiunii formulate de reclamanți și obligarea pârâtei la plata către aceștia sumelor reprezentând sporul de 30% aferent perioadei 16.09.2005 - 31.03.2006 (spor prevăzut de art. 28 din OUG nr. 43/2002) indexat cu dobânda legală potrivit OG nr. 9/2000, aplicată de la data nașterii drepturilor până la data plății efective.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au fost angajați în perioada 01.01.2002 - 31.03.2006 în cadrul Direcției Generale de Poliție Municipiului B, ca ofițeri de poliție judiciară.
În ceea ce privește remunerarea activității de cercetare judiciară în afara Departamentului Național Anticorupție, Hotărârea nr. 185/22.07.2005 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării stabilit discriminarea procurorilor din parchete față de cei care își desfășoară activitatea în cadrul .
Concluzia care se desprinde din conținutul acestei hotărâri este aceea că activitatea de cercetare judiciară desfășurată în afara instituției este salarizată discriminatoriu, sporul de 30% din salariul de bază primit de organele de cercetare judiciară din cadrul fiind acordat discriminatoriu.
Dispozițiile art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, arată că procurorii, judecătorii și polițiștii de poliție judiciară ce-și desfășoară activitatea din cadrul primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor care fost menținut inclusiv după intrarea în vigoare OUG nr. 24/2004.
În considerarea Hotărârii nr. 185/22.07.2005 emisă de CNCD, din care rezultă că salarizarea diferențiată prin acordarea unui spor de 30% numai pentru organele care își desfășoară activitatea în domeniul anticorupție este discriminatorie, tribunalul apreciat că acțiunea promovată de reclamanți este întemeiată și a dispus admiterea acesteia.
Prin încheierea pronunțată la data de 04.02.2009, Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal a admis cererea formulată de reclamanți și a dispus lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 3690/15.10.2008, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamanți sumelor reprezentând sporul de 30% aferent perioadei 01.01.2002-31.03.2006 (spor prevăzut de art. 28 din OUG nr. 43/2002) indexate cu dobânda legală, conform OG nr. 9/2000, aplicată de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective.
Împotriva Sentinței civile nr. 3690/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX Contencios Administrativ și Fiscal, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și pârâta.
În motivarea recursului, recurenții reclamanți au arătat că există evidentă contradicție între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia, întrucât instanța apreciat că acțiunea referitoare la plata despăgubirilor echivalente sporului de 30% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2002-31.03.2006 este întemeiată, însă în dispozitivul sentinței pârâta este obligată la plata despăgubirilor menționate, cu începere de la 16.09.2005 și nu de la 01.01.2002, cum s- solicitat prin acțiunea introductivă.
Recurenta-pârâtă criticat hotărârea instanței de fond, invocând, în esență, următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Sentința recurată s- întemeiat pe prevederile OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, care au fost în vigoare până la data de 07.04.2006, când au fost abrogate prin OUG nr. 27/2006, deși salarizarea reclamanților se face potrivit normelor cuprinse în OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Acordarea sporului de 30%, în perioada 01.09.2002-07.04.2006, numai unei anumite categorii de ofițeri de poliție judiciară, respectiv cei detașați la. este măsură justă, întrucât aceștia au instrumentat și instrumentează, sub conducerea, supravegherea și controlul procurorilor din cadrul acestei instituții, categorie aparte de infracțiuni, de gravitate mult mai mare, ceea ce atrage răspundere și anumită presiune psihologică pe care resimt acești ofițeri.
În acest sens, s- pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care stabilit, prin Hotărârile nr. 271/05.09.2007, nr. 418/28.11.2007 și nr. 419/27.11.2007, faptul că în astfel de cazuri, nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit prevederilor art. 2 din OG nr. 137/2000.
În Monitorul Oficial al României, nr. 537/16.07.2008, a fost publicată Decizia nr. 818/03.07.2008 Curții Constituționale, prin care s- admis excepția de neconstituționalitate disp. art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 și s- constatat că acestea sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În acest sens, recurenta a făcut trimitere și la Deciziile nr. 819/2008, nr. 820/2008 și nr. 821/2008 pronunțate de Curtea Constituțională și apreciat ca fiind eronată reținerea de către instanța de fond Hotărârii nr. 185/22.07.2005, în condițiile în care Curtea Constituțională s- pronunțat în anul 2008.
Un ultim aspect criticat de recurenta-pârâtă vizează obligarea acesteia indexarea sporului acordat cu dobânda legală, deși reclamanții au solicitat acordarea sumelor actualizate cu indicele de inflație.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de 23.11.2009, recurenții-reclamanți, și au învederat instanței că renunță la judecata recursului, împrejurare de care instanța va lua act, în temeiul disp. art. 246 Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat de pârâta, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Salarizarea reclamanților, în calitate de funcționari publici cu statut special, este reglementată de dispozițiile OG nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.
Sporul de 30% solicitat de reclamanți este prevăzut de OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție (act normativ în vigoare până la data de 07.04.2006) numai pentru categorie de ofițeri de poliție judiciară, respectiv cei detașați la.
În condițiile în care nu există niciun act normativ prin care să fie reglementată acordarea acestui spor tuturor ofițerilor de poliție judiciară, soluția instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii, este nelegală și în contradicție cu poziția Curții Constituționale exprimată prin Deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008, nr. 820/2008 și nr. 821/2008.
Astfel, Curtea Constituțională a reținut că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În concluzie, Curtea constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă și urmează să dispună, în temeiul disp. art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în tot sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, va fi respins ca nefondat recursul formulat de recurenții și, ce viza contrarietatea existentă între considerentele și dispozitivul sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la cererea de recurs formulată de recurenții, și, toți cu domiciliul ales în B,--16, sector 5.
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți și, ambii cu domiciliul ales în B,--16, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2690, din data de 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -, ca nefondat.
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI, cu sediul în B, str. - nr. 3-5, sector 5, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.IE
Tehnored.CB/ 8 ex.
07.01.2010
Tribunalul București -9
Judecător fond:
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina, Patraș Bianca Laura, Ion
