Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2390/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2390
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței nr. 1553 din 01 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante, și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI, intimatele reclamante, și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează nemotivarea recursului
Instanța a invocat din oficiu excepția nulității recursului având în vedere dispozițiile art.303 Cod proc. civilă și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1553 din 01 iulie 2008, Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei și Primarul comunei.
A obligat pârâții la plata sporurilor solicitate, respectiv sporul de stabilitate și fidelitate în cuantum de 20% și a sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres în cuantum de 10% aplicat la salariul de încadrare începând cu luna mai 2005-mai 2008 și în continuare, sume actualizate la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Gorja reținut că reclamantele au calitatea de funcționari publici și au dreptul la sporurile solicitate corespunzător desfășurării activității în mod neîntrerupt în această funcție.
Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații al acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Sporul de fidelitate face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art. 29, coroborat cu art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 și art. 2 din HG 281/1993.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, sporul de fidelitate se circumscrie sferei raportului de serviciu al funcționarului public.
În conformitate cu prevederile art. art. 29, coroborat cu art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 și art. 2 din HG 281/1993, pentru activitatea desfășurată funcționarilor publici li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Sporul de fidelitate este tratat de legiuitor în cadrul art. 29, coroborat cu art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 și art. 2 din HG 281/1993 privind salariul de bază al funcționarilor publici.
În cadrul acestei secțiuni se prevăd componentele salariului funcționarului public.
Astfel, funcționarii publici primesc pentru activitatea desfășurată salariul corespunzător funcție pe care o îndeplinesc alături de care primesc și alte drepturi salariale.
O parte din aceste drepturi se acordă la aprecierea unității, în funcție de criteriile stabilite, legiuitorul instituind posibilitatea beneficiului drepturilor și nu obligativitatea acestora.
Cu privire la sporul de fidelitate, legiuitorul a instituit obligativitatea acordării acestuia, prin art. art. 29, coroborat cu art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 și art. 2 din HG 281/1993.
Examinând structura normei juridice enunțate, s-a constatat că aceasta are ipoteză relativ determinată pentru că sunt prezentate împrejurările în care se aplică dispoziția.
Aceste împrejurări sunt deduse din calitatea de funcționar public a reclamantei iar dispoziția normei stabilește drepturile subiectului raportului juridic.
Drepturile persoanelor la care norma se referă sunt stabilite fără posibilitatea unei derogări, norma juridică fiind imperativă cu privire la acordarea sportului de fidelitate.
Plata sporului de fidelitate nu este lăsată de legiuitor la aprecierea instituției.
De altfel, prin nici-un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit nu a fost înlăturat dreptul la sporul de fidelitate.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar din conținutul art. 53 din Constituția României care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, rezultă că aceasta este o măsură excepțională și să dispună în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Ori, o astfel de abordare este în afara legii, a Constituției și a Convenției Europene a Drepturilor Omului, care interzice limitarea folosirii restrângerii drepturilor.
S-ar ajunge la o limitare a unui drept cu caracter civil, care aparține unei activități profesionale, ceea ce ar contraveni legislației naționale sus-menționate, dar și interpretării art. 6 din CEDO.
Eventuala nealocare a resurselor de finanțare a plății drepturilor stabilite prin lege, chiar de către stat, prin legea bugetului anual constituie neîndeplinirea de către acesta unei obligații legale.
Prin urmare, plata sporului de fidelitate este prevăzută în mod imperativ și nu supletiv.
Cu privire la sporul de solicitare neuropsihică și stres s-a reținut că și acesta este întemeiat, urmând a fi admis, conform art. 29 și art. 3 lit. c,d,e din Legea 188/1999, conform documentației întocmite în conformitate cu prevederile art. 16 din OG 2/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul comunei, fără însă a motiva cererea de recurs.
Recursul este nul.
Potrivit art.303 alin.1 Cod pr.civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.301 Cod pr.civilă.
Hotărârea pronunțată în prima instanță, respectiv sentința nr.1553 din 01 iulie 2008 fost comunicată recurentului la data de 14.07.2008, iar cererea de recurs a fost depusă la Tribunalul Olt la data de 23.07.2008, fără însă a cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, motive pe care recurentul a precizat că le va depune în termen.
Potrivit art.306 alin.1 Cod pr.civilă, recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs.
Așa fiind, constatând că nu există motive de ordine publică pe care instanța să le invoce din oficiu, potrivit dispoz. art.306 alin.1 Cod pr. civilă, urmează să se constate nul recursul declarat de către pârâtul Primarul comunei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței nr. 1553 din 01 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante, și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud. - -
Tehn.2ex/ 24 2008
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă Ponea, Gabriela
