Obligația de a face. Decizia 2388/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2388
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de împotriva deciziei nr.835 din 30 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D PENTRU DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, lipsind contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează atașarea dosarului de fond nr-.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul intimaților, consilier juridic, susține că DGFP Daf ost mandatată să reprezinte interesele Ministerului Economiei și Finanțelor și Direcției Generale a Finanțelor Publice M, citația fiind făcută la sediul DGFP D, așa cum s-a solicitat, iar pretinsa eroare materială nu putea influența soluția instanței de recurs.
În consecință, solicită respingerea contestației în anulare.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față,
Prin sentința nr. 5085 din 05 decembrie 2007, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâții la plata sumei de 27.953 lei, iar in subsidiar 0,1%/zi întârziere și 0,6 %/luna întârziere pe o perioada de 3 ani anterior introducerii cererii precum și la plata efectivă a acestei sume.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul avut în vedere disp. art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 precum și disp. art. 248., art. 70 din Legea nr. 168/1999.
A apreciat că decizia emisă în cauză este titlu executoriu și trebuia pusă în executare de MEF B în termen de 30 zile și deși reclamantul s-a adresat cu 5 cereri, acestea i-au fost soluționate negativ cu motivări puerile în sensul că titlurile executorii trebuie depuse în original, ori in procedura fiscală nu se prevede o asemenea cerință.
S- reținut că potrivit art.24 din legea 554/2004, reclamantul are dreptul să solicite despăgubiri pentru întârzierea în executarea cererii de despăgubiri,deoarece pârâtele nu au pus-o in executare in 30 zile de la data rămânerii definitive.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP D în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a arătat că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art.304 alin.7 și 9 Cod pr. civilă.
Recurenta susține că drepturile salariale cuprinse la punctul 2 din adresa nr.17377 din 27.09.2006 ce constituie punerea în executare a hotărârii nr.760/11.06.2006 a Curții de Apel Craiova, au fost achitate, iar pentru celelalte sume pretinse, este nevoie în vederea obținerii avizului MFP B de titlurile invocate de reclamant în original, situație căreia reclamantul nu i s-a conformat. Metodologia pentru plata despăgubirilor stabilite de instanțele de judecată a fost stabilită prin Nota MFP nr.-/19.04.2005, care prevede depunerea în original a hotărârilor judecătorești solicitate a fi executate, ori în cauză nedepunerea acestor titluri este o culpă a reclamantului, iar neîndeplinirea acestei obligații a determinat imposibilitatea acordării avizului de legalitate pentru aprobarea plății despăgubirilor.
De asemenea, se menționează de către recurentă că față de obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizat de reclamant, întemeiat pe dispozițiile art.24 și 25 din Legea nr.554/2004, hotărârea primei instanță este nelegală, deoarece sancțiunea amenzii și acordarea de despăgubiri se aplică numai în măsura în care nu a fost pusă în executare o hotărâre prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, astfel că cele solicitate de reclamant nu se circumscriu dispozițiilor legale pe care acesta și-a întemeiat cererea întrucât decizia nr. 760/2006 a Curții de Apel Craiova, ce constituie titlu executoriu a avut un alt obiect respectiv, obligarea la plata drepturilor salariale. De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată precizate de reclamant, iar motivele pe care se sprijină hotărârea sunt lipsite de temei legal.
Susține recurenta și faptul că obligația la care face referire reclamantul, privitoare la plata sumelor stabilite prin titluri executorii nu s-a născut în anul 2003, ci a luat naștere odată cu pronunțarea deciziilor nr.760/11.07.2006 și nr. 2194/12.12.2006 ale Curții de Apel Craiova. Astfel în mod eronat Tribunalul Mehedinția dispus plata unor sume reprezentând despăgubiri aferente unei perioade pentru care nu exista un titlu executoriu inițial fiind evidentă nelegalitatea unei hotărâri judecătorești care să constituie titlu executoriu pentru niște drepturi salariale cu privire la care instanțele judecătorești se pronunțaseră deja.
Prin decizia nr.835 din 30 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul declarat de pârâții DGFP D, în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP, a casat sentința recurată și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut, în raport de motivele invocate, cât și de actele și probele existente la dosarul cauzei, că acesta este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Reclamantul și-a precizat acțiunea formulată inițial primei instanțe la 30 octombrie 2007 (fila 91 dosar fond ), menționând că pârâtele MEF și DGFP M nu au executat titlul executoriu materializat în decizia nr.760 /2006 a Curții de Apel Craiova, astfel că acțiunea sa se încadrează în prevederile art.24 pct.1 din Legea nr.554/2004. De asemenea, s-a invocat drept temei al acțiunii art.1, 24, 25 din legea nr.554/2004.
Dispozițiile art.24 alin.1 prevăd că: " Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definite și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii".
Alineatul 2 al aceluiași articol dispune aplicarea conducătorului autorității publice sau persoanei obligate unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantului îi este acordat dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
S-a reținut că dispozițiile art.24 alin.1 se aplică numai hotărârilor prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative. Astfel, prin raportare la dispozițiile art.24 alin.1 se constată faptul că acesta se aplică numai hotărârilor nesusceptibile de executare silită.
Decizia nr.760/2006 a Curții de Apel Craiova, ce constituie obiectul cererii precizate de reclamant, vizează obligarea pârâților să plătească reclamantului 215.876 lei, reprezentând diferențe salariale la care se adaugă cheltuieli de judecată. Această hotărâre judecătorească poate fi executată silit astfel că acțiunea formulată de reclamant nu se încadrează în prevederile art.24 din Legea nr.554/2004. Aceasta rezultă și din faptul că decizia 760/2006 menționată cuprinde în dispozitivul său și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, fapt ce atrage procedura de drept comun a executării silite impuse de legiuitor prin art.22 din Legea nr.554/2004.
Cu toate acestea, deși în considerentele hotărârii recurate se rețin incidente dispozițiile art.24 din Legea nr.554/2004, instanța de fond nu se limitează doar la a verifica temeinicia acestor prevederi legale, ce se referă la amenda și despăgubirile pentru întârziere ale reclamantului, ci creează un nou titlu executoriu, dispunând obligarea pârâtelor la plata sumei de 27953 lei, compusă din diferențe salariale, cheltuieli de judecată, diferența celui de-al 13 - lea salariu, deși conform cererii precizate, această solicitare nu a fost făcută de către reclamant, iar aceste drepturi, după cum s-a reținut anterior au făcut obiectul analizei cauzei ce a fost soluționată prin decizia nr.760/2006 a Curții de Apel Craiova.
Mai mult, așa cum rezultă din precizarea acțiunii formulată de reclamant (fila 91 dosar fond) acesta și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004, însă instanța de fond nu a analizat cererea formulată și cu privire la acest temei de drept invocat.
Având în vedere faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut prin cererea de precizare a acțiunii și nici nu a analizat această cerere în raport de temeiul de drept invocat de reclamant, fapt care echivalează cu nesoluționarea cererii pe fond, s-a reținut că se impune casarea cu trimitere a sentinței recurate potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004.
Cu privire la excepția privind tardivitatea recursului formulat de recurente, s-a constatat că nu este întemeiată, întrucât hotărârea nu a fost pronunțată în camera de consiliu și nici nu a fost precizat termenul de recurs, pe de o parte, iar pe de altă parte invocarea ca temei de drept a acțiunii și a art.1 din Legea nr.554/2004 atrage incidența dispozițiilor art.20 din Legea nr.554/2004 potrivit căruia termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, termen care a fost respectat de recurentă în ceea ce privește formularea recursului.
Prin cererea înregistrată la nr-, contestatorul a formulat în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP M contestație în anular,e împotriva deciziei nr.835 din 30.04.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Contestatorul invocat ca motiv al contestației greșeala materială, în sensul că DGFP Daf ost împuternicită de către DGFP M să o reprezinte în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți, însă nu a fost mandatată să exercite recurs în numele DGFP
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Examinând contestația în anulare, Curtea o apreciată neîntemeiată.
Prin decizia 385/30.04.2007, a fost admis recursul formulat de pârâții DGFP D în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP M, a fost casată sentința recurată și trimisă cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de recurs a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut prin cererea de precizare a acțiunii și nici nu a analizat această cerere în raport de temeiul de drept invocat de reclamant, ceea ce echivalează cu nesoluționarea cererii pe fond.
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac,d e retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art.317 Cod pr.civilă (necompetență sau vicii privind procedura citării) și art.318 Cod pr.civilă (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs) și nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea legii.
În sensul textului "greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite, legea având în vedere greșeli materiale cu caracter procedural ce au dus la pronunțarea unei soluții greșite.
Ipoteza prevăzută de art.318 Cod pr. civilă are în vedere doar greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Cum susținerea contestatoarei că decizia pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale nu este întemeiată, Curtea apreciază contestația în anulare neîntemeiată și-n consecință o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei nr.835 din 30 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud,
LF/ 2 ex/03.12.2008
Jud.recurs. EC; IR, SL
Jud.fond:
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă Ponea, Gabriela
