Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 259/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILE Nr. 259
Ședința publică din data de 28 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C-S împotriva sentinței civile nr. 233/5.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-,în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâtul intimat Ministerul Agriculturii Pădurii Și Dezvoltării Rurale, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care având în vedere că nu au mai fost formulate alte cereri și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr.2304/115/21.06.2007 reclamanții, au chemat în judecată pârâți Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C-S și Ministerul Agriculturii Pădurii Și Dezvoltării Rurale prin care au solicitat obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând primele de vacanță pe perioada 2003-2006, actualizate cu rata inflației până la data efectuării plăților.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt funcționari publici din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C-S iar temeiul legal al acțiunii este Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici. Au mai fost invocate și prevederile constituționale, dispozițiile Codului Muncii și alte acte normative aplicate.
S-a solicitat și obligarea ordonatorului secundar de credite să calculeze valoarea primei de vacanță pentru fiecare persoană în parte.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurii Și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Acesta recunoaște că drepturile solicitate sunt prevăzute de lege însă au fost suspendate prin alte acte normative și împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare prin alte normative și împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare. Se mai arată că potrivit OG nr.2/2006,gestiunea Sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare.
Pârâta Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C-S nu a formulat întâmpinare.
Din examinarea legislației aplicabile a probelor scrise administrate în cauză,instanța a constata următoarele:
Conform art. 33 din legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Ulterior, prin art. 33 din OUG nr. 33/201, a fost suspendată aplicarea acestui text de lege la data de 01.01.2002, deși a fost menținut și rămas în vigoare și în prezent cu același conținut,chiar dacă în urma unor modificări și republicări i-a fost schimbat numărul în art. 34.
Suspendarea acestui act normativ a fost prelungită prin legile anuale ale bugetului de stat nr.473/2001, 631/2002, 507/2003, 511/2004 și 379/2005.
În mod explicabil juridic, toate aceste acte normative au fost suspendate de către instanțe de control constituțional, deoarece puterea judecătorească este independentă de orientarea politică temporară a puterilor executive și legislative.
Prin deciziile nr.37/25.01.2005, nr.148/17.03.2005 ale Curții Constituționale s-au respins la inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. III din nr. 33/2001.
Elaborarea acestei ordonanțe a avut în vedere rațiuni de politică financiară și bugetară a statului, considerate ca fiind o urgență a momentului, ceea ce corespunde art.114 alin 4 din Constituție.
Deci excepția de neconstituționalitate s-a respins tot pe bază de excepție, fenomen juridic frecvent în jurisprudență și de fapt nu constituie o excepție.
Referitor la legile anuale ale bugetului de stat,numeroasele excepții de neconstituționalitate au fost respinse, de data aceasta fără excepție, în înțelesul literar, ca neîntemeiate. Motivarea juridică este de o logică impecabilă, în sensul că ester vorba de legi bugetare anuale, aplicabile temporar, respectiv numai în anul următor emiterii lor și nu au caracter retroactiv.
Instanțele judecătorești superioare au mai statuat, cu valoare de principiu, că dreptul la concediu de odihnă pentru întregul personal bugetar are două componente: una de natură nepatrimonială care se referă la dreptul de efectuare în natură a concediului și suspendarea obligației de a fi prezent la locul de muncă.a doua componentă se referă la aspecte patrimoniale, în sensul că pe lângă indemnizația de concediu, care se putea plăti și anticipat sub formă de avans, se plătește și prima de vacanță echivalentă cu salariul din luna anterioară, însă după efectuarea în totalitate a concediului sau măcar cel puțin 15 zile și devine scadentă la finele fiecărui an calendaristic.
Toți pârâții sunt sau au fost funcționari publici în cadrul Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C-S Unitatea Fitosanitară.
Față de aceste considerente, instanța a considerat că acțiunea reclamanților este întemeiată și a obligat pârâta respectivă să calculeze și să plătească reclamanților sumele cuvenite drept primă de concediu, calculată în baza salariului din luna precedentă plecării în concediu de odihnă.
Referitor la pârâta Ministerul Agriculturii Pădurii Și Dezvoltării Rurale
Aceasta este o instituție publică centrală a administrației de stat iar în cazul unor drepturi salariale neacordate, răspunde numai fața de proprii salariații, nu și față de salariații din teritoriu, respectiv direcții județene sau sucursale.
Împotriva Sentinței civile nr.233/05.- pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a formulat recurs recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C-S prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții, ,pentru următoarele motive:
În conformitate cu art. 34 alin (2) din legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, funcționarii publici aveau dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prin legile bugetului asigurărilor de stat aferente anilor 2001-2005, acordarea unui prime de vacanță a fost suspendată succesiv.
Astfel dispoziția prevăzută de art. 34 alin (2) din legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată prin legi succesive, fără întrerupere, până la 31.12 2006.Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.
Suspendarea unei dispoziții printr-un act normativ împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare.
Totodată consideră greșit faptul că prima instanță a respins acțiunea introductivă față de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, motivând că acesta este o instituție centrală a administrației de stat și răspunde numai față de proprii salariați în cazul unor drepturi neacordate, și nu față de salariații din teritoriu, atâta timp cât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are calitatea de ordonator principal de credite pentru direcțiile județene și are competența legală de a stabili și aproba sumele ce fac obiectul acestor drepturi.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanții intimați, au solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate sentinței civile atacată, arătând că instanța de fond a obligat pârâții recurenți să achite primele de vacanță aferente anilor 2003-2006 în baza dispozițiilor art. 34, alin(2) din Legea nr.188/1999 reactualizată.
Mai arată că plata acestui drept a fost suspendată succesiv, prin legi bugetare anuale, iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu ia fost înlăturată existența pentru anii 2003-2006. Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la prima de concediu de odihnă, chiar dacă a fost suspendată aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada respectivă, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Conform OUG nr. 146/2007. pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, personalul din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a prezentei Ordonanțe de Urgență nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006, urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat, în 3 tranșe, după cum urmează; în luna martie pentru anii 2001-2002,în luna iunie pentru anii 2003-2004 și în luna octombrie pentru anii 2005-2006.
În drept, cererea a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 115-199 Cod de procedură civilă.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C-S prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Examinând fondul pricinii, în raport cu motivele de recurs, cu privire la acordarea primelor de concediu, Curtea reține că litigiul are de obiect dreptul reclamanților - funcționari publici - la primele de concediu aferente anilor 2003-2006, în contextul în care acest drept cu caracter salarial a fost suspendat succesiv prin mai multe acte normative.
În opinia Curții, soluționarea acestei cereri este influențată de stabilirea efectelor unor dispoziții legale care au fost suspendate ulterior printr-un alt act normativ de aceeași forță juridică.
În rezolvarea acestei chestiuni, Curtea observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare,-prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În consecință, în prezenta cauză Curtea va da eficiență acestor dispoziții legale și va respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în măsura în care interpretarea din aceste decizii este incidentă în prezentul litigiu.
Având în vedere principiul egalității, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituția României, precum și principiul nediscriminării, instanța constată că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este incidentă, pentru identitate de rațiune, și în prezenta cauză.
În consecință, Curtea, reiterând interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum a fost exprimată în Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, reține că suspendarea exercițiului unui drept - cum este dreptul la prima de concediu, în prezent a cauză - nu echivalează cu "însăși înlăturarea lui".
După cum s-a arătat în continuare în motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție,"prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate."
Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, întrucât actele normative care au determinat suspendarea dreptului reclamanților la prima de concediu nu se referă la " eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept ori la prelungirea termenului de punere în aplicare,- suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege."
De asemenea, Curtea reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentînd o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Deși decizia nr. 77/5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost publicată în Monitorul Oficial până la data pronunțării prezentei hotărâri, instanța reține că dispozitivul acesteia a fost adus la cunoștință publică prin publicarea sa pe site-ul Internet al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, Curtea reține că după pronunțarea hotărârii recurate, a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență nr. 146 din 19 decembrie 2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 877 din 20 decembrie 2007.
Conform art. 2 alin. 1 din această Ordonanță de Urgență, "personalul din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006 urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat, în 3 tranșe, după cum urmează:
a) în luna martie - pentru anii 2001 și 2002;
b) în luna iunie - pentru anii 2003 și 2004;
c) în luna octombrie - pentru anii 2005 și 2006."
Având în vedere acest normativ, care confirmă interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul existenței dreptului funcționarilor publici la plata primelor de concediu eferente anilor 2001-2006 - ținând seama de interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la efectele actelor normative de suspendare a unor dispoziții legale care prevedeau acordarea primei de concediu pentru funcționarii publici - Curtea apreciază ca fiind întemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata primelor de concediu.
În privința respingerii de către instanța de fond a cererii formulate de reclamanți, de obligare și a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata primelor de concediu, Curtea apreciază că respingerea acțiunii față de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu are legătură cu obligația care incumbă recurentei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C S de a plăti aceste prime reclamanților.
Curtea precizează că obligația recurentei de a plăti aceste prime de concediu reclamanților nu este influențată de soluția dată raportului dintre Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și reclamanți, astfel încât invocarea acestui motiv de recurs este lipsită de interes, recurenta având dreptul de a critica exclusiv soluția de obligare a sa la plata sumelor solicitate de reclamanți
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, recursul formulat de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C-S împotriva sentinței civile nr. 233/5.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C-S împotriva sentinței civile nr. 233/5.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Prima instanță -Tribunalul C-S -judecător,
PR 21.03.2008
Tehnored LM 26.03.2008- 2 expl
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Ionel Barbă, Răzvan
