Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 262/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA operator 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA Nr. 262
Ședința publică din data de 28 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barba
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 786/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,se constată depuse la dosar prin registratură, de către intimata, întâmpinare și practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 786/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, și cererile de intervenție formulate de către, și -, împotriva pârâtelor DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ C S-, a fost obligată pârâta la calcularea și plata primelor de concediu, actualizate la zi cu rata inflației, pe perioada 2002- 2004 în funcție de salariul din luna anterioară plecării în concediu a salariatului G, sumele urmând să fie acordate acorda conform cotelor de moștenire legală, respectiv, 3/8 și 3/8.
A fost respinsă acțiunea față de MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE
Pentru a pronunța această hotărârea, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr.2910/115/04.09.2007 reclamanta a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ C S și MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, ca prin hotarârea ce se va pronunța să se oblige pârâtele la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță în perioada 2002 - 2004, actualizate la zi cu rata inflației până la data efectuării plății efective.
În motivarea acțiunii se arată următoarele:
În fapt, Gaf ost în perioada amintită angajat al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C- Drepturile la prima de vacanță își au temeiul legal în prevederile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, respectiv art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 așa cum era în vigoare în perioada 2002- 2004, care arată foarte clar " funcționarul are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prin întâmpinare, pârâta 2, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată invocând intervenirea prescripției extinctive.
Pârâta 1, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală nu a formulat întâmpinare deși a fost legal citată.
Din probele scrise administrate în cauză,instanța a constatat următoarele:
Numitul Gaf ost încadrat în muncă la pârâta 1, conform carnetului de muncă seria nr.-, pozițiile nr.79- 88 în calitate de consilier superior deci funcționar public, în perioada arătată prin acțiune, respectiv 01.01.2002 - 27.10.2004.
Acesta a decedat la data de 27.10.2004, conform certificatului de deces seria nr.- în municipiul Reșița.
Conform certificatului de moștenitor nr.2/09.03.2005, reclamanta este moștenitoare legală a defunctului în cotă de însă și fiicele lor și, fiecare în cote de către 3/8 părți.
Din oficiu, instanța a dispus reclamantei să indice și domiciliul celorlalte două moștenitoare.
La termenul de judecată din data de 19.10.2007 reclamanta a depus la dosar două cereri de intervenție în interes propriu ale celor două comoștenitoare. Acestea se motivează în drept și în fapt ca și acțiunea principală. Ambele cereri au fost admise în principiu.
Din examinarea legislației aplicabile instanța a constatat următoarele:
În conformitate cu art.34 alin.2 (anterior republicării art.33 alin.2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată în Monitorul Oficial nr.251/22.03.2004, cu modificările ulterioare, " funcționarul public are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o prima egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Invocarea prevederilor Legii nr.188/1999, cu modificările ulterioare de către reclamanți este corectă și legală.
Aplicarea legii a fost suspendată prin nr.OUG33/2001 pe o perioadă incertă, s-a referit și la alte categorii de salariați bugetari însă nu a fost abrogată ci dimpotrivă s-a menținut și chiar modificat.
Suspendarea aplicării legii s-a prelungit succesiv prin legile bugetului de stat nr.743/2001, 631/2002, 507/2003 și 511/2004.
Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant cu respingerea excepțiilor de neconstituționalitate invocate în mai multe dosare, fie ca inadmisibile, fie ca neîntemeiate, însă toate motivate tot pe excepții.
Este indubitabil că legile anuale ale bugetului de stat au caracter temporar și aveau aplicabilitate numai în perioada01.01. - 31.12. a anului următor emiterii.
Prin aceste acte normative nu s-a anulat sau interzis dreptul acordat ci doar s-a suspendat temporar sau s-a prelungit suspendarea acordării.
În aceste situații, prescripția extinctivă nu a intervenit ca sancțiune juridică, ci doar s-a suspendat în fiecare an, cu consecința menținerii dreptului material la acțiune.
Instanța noastră supremă, în actuala organizare judecătorească, a statuat, ca valoare de principiu, că dreptul la concediul anula de odihnă al salariaților bugetari are două componente. Prima se referă la dreptul material al salariatului de a efectua concediul de odihnă în natură așa cum s-a aprobata și se suspendă obligația de a fi prezent la serviciu.
A doua componentă este de natură patrimonială și conține îndemnizația de concediu care se plătește în funcție de numărul de zile de concediu dintr-o lună calendaristică. Se putea plăti și anticipat, ca avans. Prima de concediu ( sau de vacanță) este tot un drept patrimonial accesoriu concediului de odihnă, devine scadentă la efectuarea în natură a întregului concediu de odihnă cuvenit anual și se impozitează separat.
Aceste drepturi salariale nu sunt stabilite prin contracte colective sau individuale de muncă, ci prin lege și nu pot constitui obiectul unor negocieri.
Față de aceste considerente urmează să se admită atât acțiunea cât și cererile de intervenție, să se oblige pârâta 1 la calcularea și plata primelor de vacanță neacordate, actualizate cu indicele de inflație, în cuantumul conform salariului de bază din luna anterioară plecării în concediu și conform cotelor de moștenire cuvenite.
Pentru anul 2004, pârâta va avea în vedere și timpul efectiv lucrat de către defunct.
Instanța a constatat că defunctul Gaf ost salariat ca funcționar public în cadrul pârâtei nr.1 în perioada 2002- 2004 și era îndreptățit la plata primelor de concediu.
Referitor la pârâta 2, în prezent cu denumirea de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, aceasta nu avea nici un raport juridic de muncă cu defunctul iar în privința drepturilor salariale neacordate, răspunde numai față de proprii salariați, nu și față de cei din teritoriu.
Împotriva sentinței civile nr. 786/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- a formulat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dacă cu încălcarea și greșita aplicare a legii, deoarece,în pronunțare au fost ignorate dispozițiile Decretului nr. 167/1958(art. 1 alin 2), care reglementează prescripția dreptului la acțiune.
Consideră că dreptul la acțiune al reclamantei pentru anul 2002 s-a prescris, astfel încât admiterea plății primei de concediu pentru acest an este dată cu încălcarea legii.
De asemenea consideră că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății deoarece nu a avut în vedere faptul că prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001-2006 dispozițiile art. 34 alin(2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost suspendate.
Potrivit art. 3 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2004 gestiunea dreptului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite,cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate și respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999 - Legea Funcționarilor Publici și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 146 din19.12 2007 apărută ulterior depunerii acțiunii.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prin sentința civilă recurată nr. 786/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta - în calitate de moștenitoare a soțului său, G, decedat anterior promovării acțiunii în justiție - de obligare a Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C S la plata primelor de concediu cuvenite domnului G pentru perioada 2002-2004.
Prin această sentința civilă, Tribunalul C-S a respins acțiunea reclamantei față de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
În aceste condiții, Curtea constată că recursul formulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este lipsit de interes, de vreme ce instanța de fond a respins acțiunea reclamantei față de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Instanța amintește că existența interesului este o condiție necesară promovării unei cereri în justiție, astfel cum impune implicit art.109 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - conform căruia " oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente" - și art. 111 Cod de Procedură Civilă, potrivit căruia "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept."
În judecarea prezentului recurs, Curtea reține că solicitarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de respingere a acțiunii ca nefondată este lipsită de interes, de vreme ce instanța de fond a respins acțiunea formulată împotriva Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, admițând-o numai față de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 786/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- urmând a fi respins ca lipsit de interes, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 786/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul C-S-judecător,
Red. RP 23.03.2008
Tehnored LM 26.03.2008-2 expl
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Ionel Barba, Răzvan
