Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2682/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2682/2009
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Radu Rareș
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚIILOR DIN SERVICIILE PUBLICE ALE CONSILIULUI LOCAL B împotriva sentinței civile nr. 195/CA/2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimații-pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 195/CA/2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, s-a espins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, I A, C, C -, (), -, -, A, TURTI, T, prin mandatar Sindicatul Liber al Salariaților din Serviciile Publice al Consiliului local B, la președintele sindicatului -, împotriva pârâților Primarul municipiului B și Municipiul B - prin primar.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, toți cei 72 de funcționari publici, legal reprezentați de Sindicatul Liber al salariaților din Serviciile Publice ale Consiliului Local B potrivit dispozițiilor art.ll4 alin.5 pr.civ, au calitate de funcționari publici fiind angajați ai Primăriei B conform adeverințelor emise de acest pârât ( 18-19, 143-145), dispozițiilor de numire, fișelor posturilor și contractelor individuale de muncă de la filele 146-482 și 201-419, fiind absolvenți de studii superioare de specialitate (20-93) și au un program de muncă lunar de 170 de ore, în condițiile în care potrivit fișelor postului, în cazul fiecărui postul ocupat necesită absolvirea de studii superioare (anexa I la.OUG nr. 24/2000 - stabilirea drepturilor).
Drepturile salariale ale reclamanților au fost stabilite în conformitate cu prevederile nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul din sistemul bugetar fiind cuprinse în anexa a II-a a acestui act normativ - Administrația Publică Locală - prefecturi, primării, consilii și servicii publice din subordinea acestora, nivelul salariilor de bază astfel stabilite fiind modificat succesiv prin adoptarea nr.OUG 33/2001, nr.OUG 123/2003, Legea nr. 112/2005, Legea nr. 231/2007, nr.OUG 199/2008 și nr.OUG 1/2009, toți reclamanții fiind încadrați pe posturi de inspector de specialitate, consilier juridic și auditor ( 18-19).
Stabilirea salariilor de bază între limite normale de evaluare a performanțelor profesionale individuale pentru personalul angajat în structura administrației publice este circumscrisă pentru personalul încadrat cu contract individual de muncă prevederilor HG157/1999 potrivit art. 1 și 2 alin. 1, 2, 3 ale acestui act normativ, care de altfel stabilește și algoritmul de calcul pentru fiecare din persoanele care dobândește calitatea de angajat în administrația publică locală în baza unui contract individual de muncă.
În ceea ce privește pretinsa aplicabilitate a dispozițiilor cuprinse în art. 40 alin. 4 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, care stipulează că începând cu 1 ianuarie 2007 salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare este egal cu 2, rezultând un salariu minim de 880 lei, ea nu poate fi realizată în sensul invocat de reclamanți, întrucât situația acestora,al căror angajator nu este semnatar al contractului colectiv de muncă, se circumstanțiază prevederilor restrictive ale art. 12 al Legii nr. 130/1996 republicată, care prevede că în cazul contractelor colective de muncă încheiate pentru salariații unităților bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Astfel, cum în cauză este cert că drepturile salariale ale funcționarilor publici încadrați în structurile administrației publice locale - în speță Primăria B - sunt stabilite conform nr.OUG 24/2000 modificată și cuantumul acestora a fost stabilit, majorat și modificat potrivit actelor normative enumerate mai sus, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 nu poate produce efecte în ceea ce privește salariile de încadrare ale acestora, în considerarea interdicției legale exprese de reglementare convențională a drepturilor salariale pentru această categorie de personal cuprinsă de art. 12 din Legea nr. 130/1996. Mai mult decât atât, în cuprinsul art. 3 alin. 2 teza a 2-a al contractului colectiv de muncă pe care se fundamentează pretențiile deduse judecății, în capitolul "Dispoziții generale" se prevede că "Prin aceste contracte (contracte colective de muncă privind salariații instituțiilor publice)nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Nu în ultimul rând, obligarea angajatorului la stabilirea salariului de bază brut de către instanță în raport cu diverse criterii inclusiv celor referitor la discriminarea invocat de reclamanți ar reprezenta o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă " instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative ".
Pentru considerentele expuse și văzând cuprinsul nr. 157/1995, nr. 775/1998, nr.OG 10/2007, nr.OUG 24/2000, Legea nr. 154/1995, OG3/2006, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată, reținând că pentru întreaga perioadă în care drepturile salariale sunt solicitate, acestea au fost stabilite și acordate potrivit nr.OUG 24/2000 anexa II cu modificările și completările ulterioare, acte normative ce reglementează expres salarizarea personalului contractual din cadrul structurilor administrației publice locale și înlătură, prin ele înseși, aplicabilitatea invocatului contract colectiv de muncă cu privire la reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul indicatul Liber al Salariaților din Serviciile Publice ale Consiliului Local B, în numele membrilor de sindicat - funcționari publici în cadrul Primăriei municipiului B, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și 3041Cod de proc. Civ. în temeiul art. 312 din Codul d e proc. civ. admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței atacate.
În motivarea recursului reclamantul arată că, prin acțiunea introductivă am solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună:
1. obligarea pârâților la stabilirea începând cu data de 01.01.2007, a unui salariu de bază brut (reprezentând salariul de încadrare) de 880 lei și achitarea diferenței dintre salariul astfel stabilit, la care să se adauge toate sporurile legale și salariul efectiv plătit în perioada 01.01.2007-31.12.2007, diferențe lunare care să fie reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective;
2. obligarea pârâților la stabilirea începând cu data de 01.01.2008, a unui salariu de bază brut (reprezentând salariul de încadrare) de 1000 lei și achitarea diferenței dintre salariul astfel stabilit, la care să se adauge toate sporurile legale și salariul efectiv plătit în perioada 01.01.2008-30.06.2008, diferențe lunare care să fie reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective;
3. obligarea pârâților la stabilirea Începând cu data de 01.07.2008, a unui salariu de bază brut (reprezentând salariul de încadrare) de 1080 lei și achitarea diferenței dintre salariul astfel stabilit, la care să se adauge toate sporurile legale și salariul efectiv plătit în perioada 01.07.2008-30.11.2008, diferențe lunare care să fie reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective.
Prin hotărârea instanței de fond, în mod incorect a fost respinsă acțiunea noastră, pe motiv că angajatorul nostru nu este semnatar al contractului colectiv de muncă și pentru faptul că pentru salariații unităților bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Sentința atacată este netemeinică și ne legală sub următoarele aspecte:
Hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiva dispozițiilor art. 2 alin. 2, art. 3 alin.1 lit. "a", art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a, nr. 5cc din 29 ianuarie 2007, art. 241 alin. 1 lit. "d" din Codul Muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, modificată și completată.
Primului motiv pentru care instanța de fond a respins acțiunea noastră, este reținut În mod greșit de către instanța de fond, având în vedere faptul că, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a, nr. 5cc din 29 ianuarie 2007, fost semnat de către Guvernul României, pentru toate instituțiile bugetare din țară, prin intermediul ministerelor care au atribuții În acest sens. Nici nu ar fi fost posibil ca fiecare angajator din țară, în nume propriu să semneze Contractul Colectiv la Nivel Național, acesta reprezentând un contract cadru, ale cărui clauzele, potrivit prevederilor art. 3 alin.1 lit. "a" din Contract, sunt aplicabile salariaților din unitățile din toată țara, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, R sau străin/mixt).
De asemenea, Sindicatul Liber al Salariaților din Serviciile Publice ale Consiliului Local B, afiliat la Federația Națională a Sindicatelor din Administrație (), federație reprezentativă la nivelul ramurii administrație publică, afiliată la rândul ei la "Cartel ", este semnatară a Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv pentru care a fost respinsă acțiunea noastră, reprezentând faptul că drepturile salariale ale funcționarilor publici încadrați în structurile administrației publice locale, cum este și cazul nostru, sunt stabilite conform OUG nr. 24/2000, modificată, astfel că, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 nu poate produce efecte în ceea ce privește salariile de încadrare, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, de asemenea este eronat.
În primul rând, noi nu am solicitat prin acțiunea formulată "negocierea unor clauze", ci am solicitat aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte "pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară".
În al doilea rând, instanța de fond a ignorant trăsăturile exprese și imperative ale contractului colectiv menționat, completate de caracterul obligatoriu al convențiilor colective, garantat prin Constituție în art. 41 alin. 5, precum și de principiul de drept conform căruia "contractul colectiv de muncă Încheiat cu respectarea dispozițiilor lega le, constituie legea părților", dar și de dispoziții din chiar conținutul contractului colectiv de muncă unic la nivel național ( art. 3 alin. 1).
În acest sens sunt și dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, conform căruia clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte "pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară", dar și dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. "d" din Codul Muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, modificată și completată, potrivit căruia clauzele contractelor colective produc efecte: "pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național".
Prevederile art. 40 alin.1 lit. a și d din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010, referitor la asigurarea unui salariu minim de 880 de lei în perioada 01.07.2007-31.12.2007, de 1000 lei În perioada 01.01.-.06.2008 și de 1080 lei începând cu data de 01.07.2008, sunt aplicabile și salariaților din sectorul bugetar, încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire cerută este cea de studii superioare. Mai mult, acest contract colectiv valabil Încheiat este aplicabil tuturor salariaților și ca efect al dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legii 130/1996, el nedeosebind în conținutul său între categorii de salariați față de care se aplică sau nu. Nici nu ar putea-o face atâta timp cât legislația în vigoare este foarte clară în privința efectelor, întinderii și rolului contractului colectiv de muncă unic la nivel național, înlăturarea aplicării acestor dispoziții de către instanța de fond nefiind justificată prin argumentele reținute.
Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 sub nr. 2895/2006, Înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei la data de 29.12.2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a, nr. 5cc din 29 ianuarie 2007, aduce dispoziții de modificare prevederilor OUG nr. 24/2000, care trebuie aplicate în consecință, cele reținute de instanță raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 820/2008 fiind eronate.
acestei situații conduce la ceea ce avem acum, respectiv două salarii de bază brute minime pentru salariații cu studii superioare, unul la nivel "național" și unul pentru personalul din sectorul bugetar, ca și cum acesta ar fi din afara sistemului național reglementat de art. 3 alin. 1 lit. a din contract. Acest fapt nu poate fi menținut ca atare decât prin negarea efectelor clauzelor contractului colectiv de muncă unic la nivel național, fiind imposibil ca în cadrul unui singur stat, în care există un contract colectiv de muncă unic la nivel național, acesta să nu fie aplicat față de toți salariații, deși în privința efectelor acestuia, legea este foarte clară (produce efecte pentru toți salariații). Înlăturarea personalului din sectorul bugetar cu studii superioare de la acordarea unui drept garantat, fără nici o motivație sustenabilă, ar reprezenta o discriminare flagrantă.
Subliniază faptul că prin art. 16 din Constituție cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și discriminări și nimeni nu este mai presus de lege.
Prevederile Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 au caracter obligatoriu, caracter garantat și de art. 41 alin. 5 din Constituția României, iar actualul salariu de bază minim brut acordat unei părți din personalul cu studii superioare încadrat în unitate încalcă dispozițiile legale, instanța de fond respingând în mod greșit acțiunea formulată.
Deși legal citați, pârâții nu și-au delegat reprezentant în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare așa cum aveau obligația consacrată de art. 308 alin. 2.pr.civ.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Principala problemă de drept ce se degajă din memoriul de recurs și asupra căreia s-a pronunțat instanța de fond și urmează a fi dezlegată și de C în prezentul recurs este aceea de a ști dacă contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte juridice privind stabilirea salariului și a altor drepturi de natură salarială în cadrul raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici.
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă,ontractul colectiv de munca este convenția încheiata între patron sau organizația patronala, pe de o parte, si salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de muncaiar conform art. 11 alin. 1 lit. d) din aceeași lege,clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țara, în cazul contractelor colective de munca la nivel național.
Totodată, conform dispozițiilor art. 15 din aceeași lege, părțile între care au loc negocierile și care semnează contractul colectiv de muncă la nivel național sunt asociațiile patronale care îndeplinesc condițiile expres prev. la alin.1 lit. a), pe de o parte și salariații reprezentanți de către organizațiile sindicale de tip confederativ, legal constituite si reprezentative potrivit acestei legi, pe de altă parte.
Este de asemenea de subliniat că potrivit dispozițiilor art. 12 din aceeași lege, contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contractenu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Contractele colective de munca ale salariatilor institutiilor bugetare se pot incheia la nivelul unitatilor, la nivelul administratiei sau al serviciilor publice locale, pentru institutiile din subordinea acestora, si la nivel departamental, pentru institutiile subordonate iar conform prevederilor art. 22 din aceeași lege, la negocierea si încheierea contractelor colective de munca in instituțiile bugetare, părtile sunt reprezentate dupa cum urmeaza:
a) de catre conducatorul institutiei bugetare sau de catre loctiitorul de drept al acestuia;
b) de catre sindicatele reprezentative, in sensul prezentei legi, sau de catre reprezentantii salariatilor alesi conform prevederilor art. 20.
Din cele ce preced se poate desprinde concluzia că în ceea ce privește personalul bugetar acestuia nu-i sunt opozabile prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național ci exclusiv prevederile contractului negociat la nivel bugetar cu condiția ca în acest contract să nu fie încălcată interdicția prev. la art. 12 din lege.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, drepturile funcționarilor publici încadrați în structurile administrației publice locale, recte ale Primăriei municipiului B, sunt stabilite la data de referință a litigiului prin OUG nr. 24/2000, astfel că acestora nu le pot fi aplicabile prevederile din Contractul colectiv de muncă la nivel național.
Prin urmare, demersul judiciar al funcționarilor publici reprezentant de reclamantul recurent nu poate fi fundament legal pe dispozițiile Contractului colectiv de muncă la nivel național de vreme ce acesta nu poate produce efecte în planul raportului de serviciu al acestora.
Așa, fiind, Curtea apreciază că sentința Tribunalului este legală și temeinică, la adăpost de critică, motivele de recurs evocate de recurentul reclamant nefiind astfel fondate.
Împrejurarea relevată în recurs conform căreia necorelarea dintre contractul colectiv de muncă la nivel național și dispozițiile OUG nr. 24/2000 ar conduce la existența a două salarii minime brute pentru salariații cu studii superioare, unul la nivel național și unul în sectorul bugetar nu poate fi corectată de instanțele judecătorești chiar dacă la bază s-ar reține o discriminare între cele două categorii de personal.
Și este așa deoarece, conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale (Deciziile nr. 818/2008, 820/2008) a statuat cu valoare de principiu căinstanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Așa fiind, Curtea nu poate da efect OUG nr. 24/2000 în sensul solicitat de reclamantul recurent și nici nu poate constat că acest act normativ a fost substanțial modificat printr-un contract colectiv la nivel național deoarece acest din urmă act nu are și nici nu poate avea vocația de a modifica acte normative cu caracter legislativ.
Din această perspectivă, în aplicarea dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, corelat cu art. 20 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ, Curtea urmează a respinge recursul cu consecința menținerii în tot a sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚIILOR DIN SERVICIILE PUBLICE ALE CONSILIULUI LOCAL B B, împotriva sentinței civile nr. 195/CA/2009 din 10.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
Red./Dact.M/4 ex/13.11.2009/Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Radu Rareș
