Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 276/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 276/ Dosar Nr-
Sedința publică din 07 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Lorența
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și intervenienții în nume propriu împotriva sentinței civile nr.65 din 22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu fiind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată că:
La data de 22 octombrie 2008 reclamanții în calitate de funcționari publici au chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, Centrul Județean C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită acțiunea și să fie obligată pârâta la calcularea, acordarea și plata efectivă a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, actualizate cu rata inflației, începând cu data de 01.04.2004 în funcție de data numirii în funcția publică și pe viitor.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Covasna.
În acest dosar instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 65/22.01.2009 a Tribunalului Covasna prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, R, -, -, (), R -, -, -, -, -, G, I, - și împotriva pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, Centrul Județean C, pentru obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de câte 25% din salariul de bază.
S-a respins în fond cererea de intervenție formulată de intervenienții, -, -, și pentru aceleași pretenții, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
În fapt, reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Primăriei comunei, împrejurare de fapt necontestată de pârâți.
Conform art. 31 din Legea nr. 188/1999 -republicată în anul 2007- pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin același articol, la alin.3 se prevede că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici"
Norma referitoare la compunerea salariului a fost introdusă prima dată prin art.29 al Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004 - 2006 aplicarea prevederilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate prin art.44 din OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr.75/2005, art.48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În Legea nr.251/2006, la art.XIII s- prevăzut că "prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 58^1 și ale art. 60^1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".
De asemenea, art.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșteri salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 prevede că "gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobat de lege".
De principiu, suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine prevederilor art.41 și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
Instanța a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.29 alin. 1 lit. c si d din Legea nr.188/1999 (devenit art. 31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
În fine, mai trebuie arătat că dispozițiile art.38 din Codul muncii prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Este evident din cele expuse mai sus că dreptul ca atare, la plata suplimentului postului și al treptei de salarizare, subzistă.
Prin suspendarea repetată, Guvernul a încălcat normele constituționale și cele ale codului muncii.
În actele normative prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor de natură salarială, nu s- dat nici o explicație și nu s-a făcut nici o referire la situația care ar fi impus- Ca urmare, nu putem trage o altă concluzie decât aceea că Guvernul a urmărit practic să aducă atingere însăși existenței dreptului.
Conduita Guvernului poate fi apreciată în acest context ca fiind puțin responsabilă și de natură a aduce o atingere serioasă principiului încrederii în statul de drept, principiu care impune aplicarea efectivă actelor normative adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive cu consecința obstacolării titularilor drepturilor de a se bucura efectiv de acestea.
Cu toate considerentele mai sus menționate, în ce privește acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază - pe perioada suspendării acestor drepturi și ulterior, cu începere de la 01.01.2007 - instanța a fost pusă în situația de analiza în ce măsură procentul solicitat de reclamanți, de 25%, este fondat sau nu.
Deși a fost legiferat ca parte componentă salariului funcționarilor publici, suplimentul postului și al treptei de salarizare nu fost cuantificat (calculat) în nici una din legile ori ordonanțele de completare și modificare a Legii nr.188/1999.
Pentru a fi posibilă cuantificarea este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.1 lit.c și d (actualmente art.31) din Legea nr.188/1999, atribuție care revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor legii.
De principiu, obligarea Guvernului la promovarea unui act normativ cu forță juridică, în sensul menționat, nu este posibilă.
Sub acest aspect, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr.1257 din 28.02.2007, în Jurisprudența Secției pe anul 2007 - semestrul I, p. 17-20), este inadmisibilă în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, cerere de chemare în judecată a Guvernului pentru emiterea unui act normativ cu conținut special.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi ar presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, cuantificarea de către instanță - indiferent de criteriile abordate- ar reprezenta nesocotire a Deciziei nr.820/2008 a Curții constituționale.
Prin decizia respectivă - cu toate că a fost pronunțată într-o altă materie - s-a reținut în mod expres că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative"
Decizia curții constituționale este obligatorie potrivit art.31 din Legea nr.47/1992 republicată.
Prin decizie se stabilește o regulă de principiu și anume aceea că instanța nu are competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Împrejurarea că practica instanțelor este neuniformă și că unele instanțe au dispus plata efectivă a unor astfel de drepturi nu poate constitui un temei de drept al acestei acțiuni. Sub acest aspect, în practica judiciară, în afară de considerațiunile generale privind încălcarea normelor constituționale și cele ale codului muncii - care de altfel sunt adevărate - nu s-a adus nici o precizare la modul în care suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost cuantificate la procentul de 25%.
În speță nu se poate face analogie nici cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de vacanță deoarece există o deosebire fundamentală. Astfel, în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr.188/1999 sunt fără echivoc: "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Ca o concluzie, față de cele expuse, instanța a reținut că fără existența unui act normativ, dat de legiuitor ori de Guvern, ori a uni act administrativ dat de ordonatorul de credit prin care să se cuantifice drepturile salariale pretinse, acordarea suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare de 25% din salariul de bază nu poate fi dispusă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal reclamanții și intervenienții, și, solicitând admiterea recursului, criticând în parte soluția instanței de fond, și în consecință modificarea sentinței atacate în sensul acordării sporurilor respective în cuantum de 25% din salariul de bază pentru fiecare, suplimentul postului și al treptei de salarizare pentru fiecare recurent, conform celor solicitate prin acțiunea formulată în dosarul de fond al Tribunalului Covasna.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Sentința Tribunalului Covasna, este nelegală deoarece prin această sentință instanța deși a recunoscut existența dreptului privind suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare totuși în mod nelegal nu la acordat procentul de 25% din salariul de bază și nici pentru întreaga perioadă.
Se susține că aceste drepturi sunt prevăzute de art. 29 alin.1 lit.c din d din Legea nr. 188/1999, modificată, art. 31 lit.c și d, drepturi care au fost suspendate prin acte normative ulterioare începând cu 1.01.2004.
Pentru acest motive recurenții au susținut că potrivit legii ele sunt în vigoare, și trebuie achitate și pentru trecut, lucru ce se impune raportat la prevederile art. 41 și art. 53 din Constituția României, dreptul de remunerare acestea fiind elemente componente ale dreptului fundamental la muncă, respectiv la un salariu.
Din interpretarea sistematică și logică a textelor de lege cuprinse în Legea nr. 188/1999 și ale art. XVI alin 5 și 6 din Legea nr. 161/2003, și art. 46 din HG nr. 1209/2003 privind cariera funcționarilor publici, rezultă că plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, li se cuvine, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu putea suspenda sau abroga acest drept din perspectiva textelor art. 43 și 53 din Constituție.
Recurenții au criticat faptul că sentința civilă atacată cuprinde contradicție între suspendările acordării drepturilor salariale repetate promovate de guvern, conduc la concluzia că prin aceste acte normative se aduce atingere însăși existenței dreptului, iar cu toate acestea instanța de fond conchide că deși aceste suplimente sunt o parte componentă a salariului, cuantumul acestor sporuri nu sunt prevăzute în niciun text de lege privind salarizarea funcționarilor publici.
Recurenții au susținut că se impune ca în cauză, să se țină cont de prevederile ar. 29 actualmente art. 31 din Legea nr. 188/199 iar pentru punerea în executare a acestor prevederi legale să se aibă în vedere prevederile art. 11 din OG nr. 6/2007, privind tranșele de vechime și cuantumul sporurilor stabilite în procente între 5-25% din salariul de bază, fiind similitudine între aceste drepturi - sporuri și suplimente solicitate în acțiunea de față.
Se susține și faptul că legea trebuie aplicată iar norma legală privind aceste sporuri trebuie să aibă finalizate, adică să producă efectele legale, altfel ar fi doar vorba de norme cu caracter formal.
Se invocă de recurenți și prevederile art. 1 din protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, și că aceste drepturi sunt drepturi de creanță și reprezintă un bun în sensul prevederilor art. 1 din convenția menționată.
Recurenții au susținut că se simt discriminați față de alți colegi funcționari publici, cărora li s-a soluționat favorabil în justiție acțiunile, iar angajatorii au fost obligați la plata drepturilor salariale, depunând practică judiciară în acest sens.
În concluzie recurenții au solicitat admiterea recursului, considerând că sentința civilă atacată este lipsită de temei legal și au solicitat modificarea acțiunii în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare conform art. 11 din OG 6/2007, actualizată, către fiecare reclamant - recurent dreptul retroactiv actualizat cu rata inflației, pentru trecut și pentru viitor.
În drept și-au întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă. legea nr. 188/199, Legea nr. 251/2006, art. 44 din OUG nr. 92/2004, Legea 554/2004 și Codul d e procedură civilă.
Față de recursul declarat în cauză, pârâta intimată Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, Centrul Județean C, a formulat întâmpinare ( filele 102-105 dosar), prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți și intervenienți, ca neîntemeiat și nelegal, și menținerea sentinței nr. 65/22.01.2009 a Tribunalului Covasna, ca fiind temeinică și legală.
În sensul respingerii recursului, intimata a invocat faptul că cele două venituri salariale suplimentul postului și suplimentul treptei nu s-au acordat datorită suspendării dispuse prin actele normative privind drepturile salariale ale funcționarilor publici pe anii 2004-2006, iar pentru anii 2007-2008, din lipsa alocațiilor bugetare cu această destinație.
Aceste sume nu au putut fi achitate deoarece Centrul Județean C este ordonator terțiar de credite iar prin bugetele de venituri și cheltuieli nu au fost alocate sume cu această destinație.
Cu privire la cuantumul drepturilor prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c și lit. d din Legea nr. 188/199 republicată - este de observat că în lipsa unei prevederi legale exprese în care să se stabilească cuantumul cu exactitate, s-a solicitat un cuantum de 25% la salariul de bază, care este un cuantum maxim prevăzut de actele normative de salarizare pentru funcționarii publici.
În condițiile în care nu sunt prevăzute în actele normativ cuantumul pentru aceste drepturi salariale, nici instanța nu poate să dispună cuantumul acestor drepturi în mod aleatoriu, la o simplă solicitare a funcționarilor publici.
În ce privește acordarea acestor sporuri și pentru viitor, instanța solicită a se observa că în lipsa unor texte legale prin care să se stabilească cu exactitate cuantumul acestora, instanța nu poate acorda aceste sporuri și pentru viitor, deoarece apariția unor acte normative privind salarizarea funcționarilor publici și care ar prevedea un al cuantum, pârâta s-ar afla în situația în care nu va știi ce să se aplice, actul normativ sau sentința civilă.
În altă ordine de idei, stabilirea acestui cuantum și pentru viitor este inadmisibilă, deoarece este vorba de un drept nenăscut încă, iar creanța nu îndeplinește cele trei cerințe de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată pe viitor de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu, față de actele dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Față de acțiunea reclamanților formulată în dosarului de fond nr- al Tribunalului Covasna, rezultă că reclamanții au solicitat acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 1.01.2004-1.01.2007 și pentru viitor.
Din acest motiv instanța văzând că acțiunea reclamanților a fost înregistrată la data de 22 octombrie 2008, iar potrivit prevederilor Decretului nr. 167/1958, privind prescripția, reclamanții puteau legal să ceară drepturile salariale pentru cel mult 3 ani retroactiv.
Întrucât prin acțiune s-au cerut drepturi bănești începând cu data de 1.01.2004 instanța a constatat că se impune invocarea excepției prescripției pentru perioada 1.01.2004-22.10.2005.
Așa fiind, trebuie să se pronunțe mai întâi asupra acestei excepții conform art. 137 Cod procedură civilă.
Dat fiind faptul că prin Concluziile depuse în recurs de recurenții reclamanți la data de 13.04.2009, aceștia au precizat că solicită drepturi bănești începând cu data de 1.03.2005 în funcție de data angajării fiecărui reclamant, instanța de recurs constată că în fapt și în drept excepția prescripției a rămas fără obiect, astfel încât pentru aceste motive se va respinge.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 65/22.01.2009 a Tribunalului Covasna, atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs și raportat la prevederile legale referitoare la dreptul funcționarilor publici, incidente în cauză, constată recursul ca fondat în parte.
Referitor la criticile recurenților în sensul că sentința atacată este nelegală și că se impune precizarea cuantumului de 25% raportat la prevederile art. 11 din OG 6/2007, instanța de recurs apreciază că:
Drepturile privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt două elemente ce intră în componența salariului funcționarilor publici, prevăzute de lege.
Suspendarea acordării acestor drepturi prin acte normative ulterioare legii nr. 188/1999 pe o perioadă, 23.11.2004 -2007, nu conduce la ideea că aceste drepturi nu mai există, dimpotrivă ele sunt prevăzute de lege și trebuie respectate ca atare.
Cât privește cuantumul acestor suplimente solicitate de reclamanți, în procente maxime de câte 25% pentru fiecare supliment, din salariul de bază, astfel cum le-au solicitat reclamanții și intervenienții, ele nu pot fi acordate de instanță în acest cuantum maximal, printr-o hotărâre judecătorească, deoarece nu se poate dispune peste ceea ce prevede legea.
Însă, sub acest aspect atât reclamanții, intervenienții, cât și angajatorul Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, Centrul Județean C, au posibilitatea legală ca pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile să solicite emiterea unui act administrativ, o decizie, un ordin pe plan intern, prin care angajatorul să individualizeze aceste două suplimente ca și sporuri salariale cuprinse între 5% și maximum 25% din salariul de bază, având în vedere tranșele de vechime prevăzute de art. 11 din OG 6/2007, și totodată atribuțiile, competența, complexitatea lucrărilor, responsabilitatea fiecărui funcționar public, reclamant în cauză.
Așa fiind, instanța de recurs nu poate reține ca fiind justificată și legală critica de recurs, că referitor la aceste drepturi sunt norme lipite de conținut sau drepturi pur formale, ci dimpotrivă hotărârile judecătorești se pot pune în executare cu concursul angajatorului.
În esență, se vor înlătura criticile recurenților privind nelegalitatea hotărârii atacate în cauză, respectiv cu privire la neprecizarea de către instanța de fond a cuantumului solicitat pentru fiecare dintre cele două suplimente.
În concluzie, se va admite în parte recursul, ca urmare se va modifica în parte sentința civilă atacată în sensul că se vor acorda fiecărui reclamant recurent drepturile bănești, reprezentând aceste două suplimente fără a se trece cuantumul de 25%, pentru perioada neprescrisă, cuprinsă între data de 1.03.2005 și până la încetarea raporturilor de serviciu a acestora cu angajatorul și/sau schimbarea situației de drept atică până la noi reglementări privind drepturile salariale ale funcționarilor publici.
Aceste drepturi se vor calcula la valoarea actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului 1-03.2005 și până la data plății efective a sumelor cu titlul de suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste drepturi se vor acorda și pentru viitor.
De asemenea, se vor efectua de pârâtă mențiunile corespunzătoare acestor suplimente în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant și intervenient până la încetarea raporturilor de serviciu sau noi dispoziții legale.
Respinge cererea privind cuantumul de 25% a acestor sporuri pentru perioada 1.01.2004-1.03.2005.
Referitor la apărarea formulată de intimată prin întâmpinare instanța de recurs, constată că este în parte justificată, în sensul că în lege nu este expres prevăzut cuantumul de 25% pentru aceste două sporuri, dar acest lucru nu poate conduce la pierderea acestor drepturi privind acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune al recurenților reclamanți ca rămasă fără obiect.
Admite în parte recursul declarat de recurenții reclamanți, R, -, -, (), R -, -, -, -, -, G, I, -, și de intervenienții, -, -, și, împotriva sentinței civile nr. 65/22.01.2009 a Tribunalului Covasna pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, R, -, -, (), R -, -, -, -, -, G, I, -, și de intervenienții, -, -, și, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură - Centrul Județean C și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamanților și intervenienților sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, calculate la salariul de bază, începând cu data numirii în funcție publică a fiecăruia, dar nu mai devreme de 01.03.2005 și până la data prezentei decizii și în continuare până la încetarea raportului de serviciu sau /și până la noi dispoziții de drept, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății și să recalculeze toate obligațiile aferente către stat pe perioada menționată.
Respinge cererea reclamanților și intervenienților de mai sus privind obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procentul de 25% din salariul de bază.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 aprilie 2009
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /22.04.2009
Dact./ 28.04.2009/ 3 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
