Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMANIA

CURTEA DE APEL

Secția de contencios Administrativ i Fiscal

Decizia nr. 277/ Dosar Nr-

Sedința publică din 14 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche

- - - JUDECĂTOR 3: Lorența

- - judecător

- grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.37/CA din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2009.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 37/CA/14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a B, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele DGFP B și Administrația Finanțelor Publice B, s-a dispus anularea actului nr. 21994/6 mai 2008 emis de Administrația Finanțelor Publice B și obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice B la restituirea sumei de 3948 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut urătoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.

Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.

Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.

Instanța a constat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.

Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.

România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

Revenind la reglementarea internă, instanța a constat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ),cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocaziaprimei înmatriculări in Româniaa unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.

De reținut este faptul că taxa in discuție nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.

În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.

Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantului de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție,cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.

Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.

Instanța de fond nu a reținut apărările pârâtei privind incidența nr.OUG50/2008,pe considerent că taxa ce face obiectul cauzei a fost încasată anterior datei de 01.07.2008 și a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare,astfel că se impune aplicarea principiului conform căruia când un stat membru a impus și a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituire taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Mai mult,reclamantul a promovat acțiunea la data de 30.06.2008,anterior intrării în vigoare a nr.OUG50/2008 și în aceste condiții nu i se poate impune taxa de poluare cu încălcarea principiului neretroactivității legii.

Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens potrivit dispozitivului.

Cu privire la pretenția reclamantului la dobânda legală a fost respinsă având in vedere că, încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut in temeiul unei dispoziții prevăzute de Legea nr. 571/2003, în vigoare până la data de 01.07.2008.

De asemenea,instanța a dispus respingerea acțiunii formulată în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Administrația Finanțelor Publice B solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.

În motivare recurenta a arătat că plata taxei de înmatriculare s-a efectuat în temeiul unui act normativ în vigoare la momentul plății astfel că, nu se poate dispune restituirea acestei sume.

Recurenta a precizat că și prin OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, achitarea taxei are caracter imperativ, fiind una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor.

Regimul juridic al taxei speciale pentru autovehicule ara reglementat prin Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, act normativ obligatoriu care s-a aplicat până la data de 01.07.2008 data intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.

Recurenta a menționat că taxa de primă înmatriculare prevăzută atât în codul fiscal cât și în OUG nr. 50/2008 se aplică atât autovehiculelor noi achiziționate din România cât și celor achiziționate din alte state comunitare.

Recurenta a mai arătat că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar cu modul de determinare al acesteia.

Principiul poluatorul plătește pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.

Prin urmare existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei reprezentând suma taxei de primă înmatriculare.

Recurenta a mai arătat că această taxă a fost plătită benevol la recomandarea - serviciul de înmatriculări a autovehiculelor.

Aceasta a susținut că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză întrucât taxa de înmatriculare auto se plătește de totuși proprietarii unor auturisme sau autovehicule indiferent de provenienta acestora la momentul primei înmatriculări în România.

Recurenta a ivnocat și prevederile art. 11 din OUG nr.50/2001 potrivit cărora: " taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se retituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că taxa ce face obiectul cauzei a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, astfel că, se impune aplicarea principiului conform căruia când un stat membru a impus și a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat ă restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 37/CA/14.01.2009 a Tribunalului Brașov este nefondat.

În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare.

Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.

Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.

Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:

"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).

46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).

47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, ari. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.

48. In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă.

49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.

51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).

52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.

53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".

Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.

Pentru aceste considerente Curtea va respinge în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului împotriva sentinței civile nr. 37/CA/14.01.2009 a Tribunalului Brașov.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, cu sediul în B B-dul - nr. 7, împotriva sentinței civile nr. 37/CA/14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.

Președinte Judecător Judecător

- - - - - -

Grefier

Red./14.05.2009

Dact.20.05.2009/ 2 ex.

Jud. Fond.

Președinte:Clara Elena Ciapă
Judecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Brasov