Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 28/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.28/CA/2008-
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamanții, - și G,toți din O,-, jud.B în contradictoriu cu intimații pârâțiPARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA,ambii cu sediul în O,-, jud.B,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,cu sediul în B, sector 1,- șiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței nr.384/CA din 9 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, că recurenții au depus la dosar ca parctică judiciară decizia nr.506/2007 a Curții de APEL ORADEA, că intimatul pârât Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus la dosar întâmpinare, că recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.384/CA din 9 octombrie 2007, TRIBUNALUL BIHORa respins acțiunea introdusă de reclamanții, -, - și G, toți cu domiciliul ales în O- împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție din B- - sectorul 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA -, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHORO și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice din B- - sectorul 5, pentru obligarea pârâților în solidar la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pe perioada august 2004 - august 2007 și în continuare și a tichetelor cadou începând cu data de 23.05.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu prevederile art.1, al.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Aceste dispoziții legale reglementează posibilitatea acordării tichetelor de masă salariaților care au încheiat contracte individuale de muncă.
Reclamanții au statut de funcționari publici și nu de salariați cu contract individual de muncă.
Totodată, în conformitate cu al.2 al art.1 din Legea nr.142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Prin urmare, pentru salariații din instituțiile finanțate integral de la bugetul de stat, cum sunt parchetele pârâte, posibilitatea acordării tichetelor de masă devenea efectivă numai dacă în bugetul de stat erau prevăzute sume cu această destinație.
Legile privind bugetul de stat pe perioada de referință din prezenta acțiune, respectiv pe anii 2004, 2005 și 2006, au prevăzut în mod expres că în bugetele instituțiilor publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație (art.46, al.4 din Legea 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art.40 din Legea 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, art.24 din Legea 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006).
Totodată, pentru anul 2007, art. III din OUG88/2006 a prevăzut că instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă.
Așa fiind, s-a reținut că, reclamanții în perioada pentru care au cerut contravaloarea tichetelor de masă - august 2004 - august 2007, nu au avut un drept prevăzut de lege pentru a primi tichete de masă, iar posibilitatea prevăzută de lege pentru salariații din sectorul bugetar nu s-a realizat deoarece nu a fost autorizată prin lege, respectiv bugetele de stat aprobate prin lege nu au cuprins sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Referitor la cererea pentru contravaloarea tichetelor cadou, s-a constatat că, în conformitate cu prevederile Legii nr.193/2006 și ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.193/2006 - aprobate prin HG1317/2006, acordarea tichetelor cadou de către instituțiile publice nu este reglementată prin lege ca o obligație, ci ca o posibilitate care se poate realiza în limita sumelor prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii.
Nu s-a susținut de reclamanți că bugetele instituțiilor publice pârâte, aprobate potrivit legii, au cuprins sume la poziția distinctă "tichete cadou" pentru cheltuieli sociale, începând de la data intrării în vigoare a Legii nr.193/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei de timbru a au formulat recurs recurenții reclamanți, - și G, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, ca fiind nelegală și pronunțarea unei noi hotărâri în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenții critică sentința pentru motive de nelegalitate, constând în greșita interpretare a dispozițiilor art.41 alin.2 din Legea nr.142/1998, raportat la prevederile art.53 din Constituție, precum și art.1 și următoarele din legea nr.193/2006.
Raportat la obiectul cauzei, arată recurenții, respingerea acțiunii cu motivarea că sunt funcționari publici în cadrul parchetelor, este nefondată întrucât potrivit art.1 din Legea nr.142/1998, personalul din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli, aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Mai arată recurenții că, dispozițiile art.1, 2, 3, 4, din Legea nr.193/17 mai 2006, prevăd că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale și din sectorul bugetar, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal, pot utiliza biletul de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă - acestea pentru angajații care nu beneficiază de concediu și de indemnizația acordată pentru creșterea copilului.
Potrivit art.41 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Câtă vreme recurenții au calitatea de salariați în cadrul unor instituții bugetare, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele sale bugetare, înseamnă că au în continuare dreptul de a primi o alocație individuală de hrană, lunară, sub forma unor tichete de masă, deoarece prin încasarea unor asemenea alocații li se asigură o protecție privind securitatea muncii, constând în posibilitatea de asigurare zilnică a hranei la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul nu are posibilitatea de a oferi o astfel de hrană zilnică la locul de muncă.
În ce privește tichetele de cadou, cu ocazia Sărbătorilor de C, de Paști și de Ziua Justiției, la care reclamanții au dreptul conform prevederilor Legii nr.193/2006, nr.HG1317/2006, Legii nr.417/2006, art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, art.5 alin.3 din Codul muncii, art.14 din CEDO, tocmai în scopul compensării pentru activitatea desfășurată în anumite perioade și în vederea acoperirii unor cheltuieli suplimentare cu ocazia unor sărbători tradiționale sau a celor specifice domeniului de activitate, este greșită soluția instanței de fond care a reținut că, nu pot fi acordate, deoarece în buget nu sunt sume prevăzute cu această destinație.
Indiferent dacă sunt prevăzute sau nu sume cu această destinație, pârâții angajatori au obligația să le acorde și să solicite alocarea și virarea sumelor necesare în acest scop, întrucât art.41 alin.2 din Constituție a conferit acestor tichete calitatea de măsură de protecție a angajaților din sectorul bugetar.
Pe de altă parte, arată recurenții, că atâta timp cât fac parte din categoria de angajați în sectorul bugetar și în același timp există personal salarizat din diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă și cadou (medici, funcționari publici, funcționari ai primăriilor, ai aeroporturilor), care la rândul său sunt finanțate, ca și Ministerul Public, tot de la bugetul de stat, înseamnă că neacordarea tichetelor recurenților, reprezintă o discriminare în înțelesul legii, astfel cum a stabilit și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea din 6 iulie 2006.
Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului - includerea sau neincluderea în bugetul de stat - reprezintă o restrângere a dreptului la protecție socială, care nu se impune în condițiile în care nu există dovada caracterului necesar al acestuia.
Lăsarea acestei măsuri la aprecierea angajatorului, este neavenită, întrucât pune premizele situațiilor discriminatorii între salariații diferitelor domenii bugetare, lucru ce este inadmisibil.
Cum pârâții angajatori erau obligați să le acorde chiar de la intrarea în vigoare a Legii nr.142/1998, este justificată cererea reclamanților de a pretinde contravaloarea reactualizată a acestora pe ultimii 3 ani, retroactiv.
Nu este lipsit de importanță, arată recurenții, împrejurarea că instanțele judecătorești din țară, inclusiv TRIBUNALUL BIHORa pronunțat hotărâri în sensul mai sus arătat.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a recursului.
Acordarea tichetelor de masă, a tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, se poate face numai către persoanele angajate prin încheierea unui contract individual de muncă, ceea ce face imposibilă plata unor astfel de alocații către reclamanți care au calitatea de personal auxiliar de specialitate.
De altfel, chiar și personalului contractual bugetar, acordarea tichetelor de masă este posibilă doar în limita prevederilor bugetului de stat, ceea ce înseamnă că legea a stabilit în sarcina autorității publice o posibilitate, iar nu o obligație.
Discriminarea invocată de către recurenți, în raport de angajații din alte domenii din cadrul sectorului bugetar este inexistentă, deoarece pentru a exista o situație discriminatorie este necesar ca cele două situații juridice în care se află persoanele să fie identice și să primească un tratament juridic diferit.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate și ținând seama de prevederile art.304/1 Cod procedură civilă, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.
Recurenții reclamanți au investit prima instanță cu o acțiune în contencios administrativ solicitând obligarea pârâților chemați în judecată la plata contravalorii tichetelor de masă pe o perioadă de 3 ani respectiv august 2004 - august 2007, influențate cu indicele prețurilor de consum la data plății, cât și acordarea tichetelor de masă în continuare.
Au mai solicitat și plata contravalorii tichetelor cadou, cu ocazia Sărbătorilor de C și de Paște prevăzute de Legea nr.193/2006, nr.HG1317/2006 și Legea nr.417/2006, indexate cu indicele prețului de consum, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică, începând cu data de 23 mai 2006, până la data plății.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici și angajați cu contracte de muncă ai parchetelor, fapt ce-i îndreptățește să beneficieze de prevederile art.1 din Legea nr.142/1998.
Instanța de fond a reținut că raportat la prevederile art.1 din Legea 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract de muncă denumit angajator pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator. S-a mai reținut că, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz de bugetele locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Critica privind nelegalitatea sentinței recurate, întemeiată pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este nefondată.
Din analiza și interpretarea textului de lege mai sus citat rezultă că pentru a beneficia de tichetele de masă legiuitorul a prevăzut în cuprinsul textului de lege 3 condiții cumulative de îndeplinit și anume: calitatea beneficiarului, opțiunea angajatorului și limita prevederilor de buget.
Astfel, s-a prevăzut că beneficiază de tichete de masă salariații societăților comerciale, regiilor autonome și cei din sectorul bugetar, precum și persoanele angajate cu contract individual de muncă în cadrul unităților cooperatiste ori a unor persoane fizice sau juridice.
În categoria "salariaților" prevăzuți de legiuitor intră orice salariat din cadrul celor trei categorii de angajatori indiferent dacă sunt angajați cu contract de muncă ori numiți în funcție, deoarece sensul vizat de textul de lege este unul mai larg decât cel rezultat din interpretarea dată de prima instanță, beneficiar al unui salariu fiind și funcționarul public din cadrul unei instituții bugetare nu doar persoana angajată cu contract individual de muncă, condiția respectivă fiind impusă doar la categoriile de angajatori prevăzuți în Teza a II-a a textului de lege.
Raportat la prima condiție prevăzută de lege, reclamanții funcționari publici ai pârâților îndeplinesc cerința prevăzută de lege pentru munca prestată aceștia beneficiind de salariu și având calitatea de salariat, singura diferență față de ceilalți salariați ai instituției publice fiind actul în baza căruia au ajuns angajați.
Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de legiuitor se reține că în cuprinsul textului de lege s-a prevăzut posibilitatea "facultativă" pentru angajatori, de a acorda tichete de masă propriilor salariați.
În textul de lege s-a utilizat sintagma "pot primi", la opțiunea angajatorului de a le acorda sau nu tichetele și nu sintagma "vor primi" ce ar implica stabilirea unei obligații în sarcina angajatorului de a acorda tichetele.
În consecință se reține că în mod corect a reținut prima instanță sub acest aspect că legiuitorul a stabilit o formă de protecție socială facultativă pentru angajator, care are dreptul de a opta pentru acordarea sau nu a formei de protecție socială respective. În nici un caz această măsură nu este una expres prevăzută și garantată de prev.art.41 al.2 din Constituția României, cum susțin recurenții, astfel că și această critică este nefondată.
Chiar dacă textul de lege constituțional garantează dreptul salariaților la măsurile de protecție socială, câtă vreme prin textul de lege invocat de recurenți nu s-a stabilit în sarcina angajatorului o obligație, ci doar o facultate, nu poate fi reținută nici această critică ca fiind întemeiată.
Într-adevăr în unele situații exprimarea acestei opțiuni poate avea un caracter discriminatoriu dacă în cadrul aceleiași instituții pentru aceeași categorie de salariați angajatorul optează ca unora dintre ei să le acorde dreptul și altora nu. Însă caracterul discriminatoriu dispare atunci când este vorba despre instituții publice diferite și categorii de salariați diferiți care nu prestează activități de aceeași natură.
Prin urmare nu se poate reține discriminarea invocată de recurenți în raport de alte categorii sociale de salariați ( medici de ex.) și în raport de alți angajatori, chiar dacă aceștia poartă denumirea generică de "instituție publică".
Cu privire la cea de a treia condiție se reține că legiuitorul a condiționat opțiunea angajatorului de a acorda tichetele de masă, de limita prevederilor bugetare aprobate pentru fiecare angajator.
În consecință, chiar dacă angajatorul și-ar fi exprimat opțiunea în sensul acordării tichetelor de masă propriilor salariați, acest fapt nu poate avea loc decât dacă, în bugetul angajatorului respectiv au fost alocate sume în acest sens.
Sub acest aspect se reține că pentru instituțiile publice cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, nu au fost alocate sume bugetare cu destinația acordării tichetelor de masă prin nici una din legile bugetare din perioada solicitată de recurenți, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță (art.40 din Legea 511/2004, art.24 din Legea 379/2005, art.III din OUG 88/2006).
Prin urmare nefăcându-se dovada că instituția la care își desfășoară activitatea recurenții reclamanți, în același sector de activitate ca și cel în care își desfășoară aceștia activitatea, ar fi aplicat preferențial față de anumiți salariați prevederile legale invocate, nu se poate pune problema încălcării prevederilor art.41 al.2 și 53 din Constituție, art.5 al.3 din Codul muncii ori art.14 din CEDO.
Invocarea practicii judiciare, ca temei al acțiunii, de către reclamanți, nu constituie în sine motiv de nelegalitate a hotărârii, câtă vreme practica judiciară nu constituie izvor de drept.
Raportat la cele de mai sus, apreciind ca nefondate criticile privind nelegalitatea sentinței, instanța urmează să respingă recursul formulat în cauză.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de, - și împotriva sentinței nr.384 din 9 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond - Gh. -
- dact. - 2 ex.
- 13.02.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
