Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 27/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.27/CA/2008-
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâtaCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în O,-, jud.B în contradictoriu cu intimata reclamantă,din O, str. -, nr.5, -45,.42, jud.B împotriva sentinței nr.322/CA din 6 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect Litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.322 din 6 septembrie 2007, Tribunalul Bihora respins excepția prescripției dreptului la acțiune privind acordarea primei de concediu pentru anul 2002.
A admis acțiunea introdusă de reclamanta în O str.- nr.5. -45..42, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B cu sediul în O-. și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând primele de concediu pentru anii 2002, 2003 și 2004 în sume egale cu salariile de bază din lunile anterioare plecării în concediu, sumele nete cuvenite reclamantei urmând a fi actualizate cu rata inflației până la data efectuării plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția de prescripție a dreptului la acțiune, al reclamantei, pentru prima de concediu pe anul 2002, fost respinsă, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.34 al.(2) din Legea nr.188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aceste prevederi legale au devenit inaplicabile în perioada martie 2001 - decembrie 2006 prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art.3 al.(1) din OUG 33/2001 și menținute apoi prin dispozițiile art.12 al(4) din Legea nr.743/2001, art.10 al.(3) din Legea nr.631/2002, art.9 pct.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.(7) din Legea nr.511/2004 și art. 5 al.(1) din Legea nr.380/2005.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2001 - 2006.
Dreptul la acțiune pentru calculul și plata primelor de concediu aferente anilor 2001 - 2006 s-a născut la data de 1.01.2007, când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a prevederilor art. 34 al.(2) din Legea nr.188/1999.
Rezultă deci că se impune a se considera că dispozițiile OUG 33/2001 precum și cele ale legilor anuale ale bugetului de stat adoptate în perioada 2001 - 2005 au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale sus menționate, a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată prin acte normative temporare, adoptate datorită unor condiții financiare deosebite.
Cum acțiunea reclamantei a fost introdusă în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune privind plata drepturilor salariale neacordate, excepția de prescripție invocată de pârâtă, s-a apreciat că este nefondată.
Cât privește fondul cauzei, instanța a reținut că:
În perioada anilor 10.09.2001 - 20.08.2006 reclamanta, funcționar public, a fost în raporturi de serviciu cu pârâta.
Ca urmare, pârâtei îi revine obligația să plătească reclamantei primele de concediu de odihnă pretinse prin acțiune, aferente anilor 2002, 2003 și 2004 cuvenite acesteia în conformitate cu art.34 al.(2) din Legea nr.188/1999 care sunt în vigoare și produc efecte și în prezent.
Pârâta nu a afirmat și nici probat că a plătit reclamantei drepturile salariale reprezentând primele de concediu de odihnă cuvenite acesteia pentru anii 2002 - 2006.
În consecință, în baza dispozițiilor art.34 al (2) și art.91/1 din Legea nr.188/1999 și ale art.18 al.(1) din Legea nr.554/2004, s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale reprezentând primele de concediu de odihnă pentru anii 2002 - 2004, egale cu salariile de bază ale reclamantei din lunile anterioare plecării acesteia în concediul de odihnă.
Pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat reclamantei prin neacordarea primelor de concediu, s-a dispus pârâtei ca sumele nete datorate să le actualizeze cu rata inflației de la data efectuării plății.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen, scutit de taxă de timbru, pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că hotărârea primei instanțe este criticabilă sub aspectul aplicării art.4 din legea nr.188/1999, conform căruia raportul de serviciu este definit ca fiind raportul ce se naște pe baza unui act administrativ emis în condițiile legii.
Astfel, recurenta a precizat că în această cauză nu se contestă nici legalitatea emiterii sau încheierii unui act administrativ și nici condițiile de formă sau de fond ale unui astfel de act.
S-a mai subliniat de către recurentă că greșit a fost obligată la plata primelor de concediu, în condițiile în care această instituție are calitatea de ordonator secundar de credite și nu are competența de cenzura sau modifica măsura suspendării succesive a aplicării dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și că neplata primelor de concediu, în acest context, nu poate echivala cu un refuz nejustificat.
În drept au fost invocate prevederile art.304 alin.1 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, legea nr.188/1999.
Intimata deși legal citată nu s-a prezentat la dezbaterea cauzei și nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere că dreptul la indemnizație de concediu, prevăzut de art.34 alin.2 din legea nr.188/1999, a fost suspendat succesiv până la data de 31.12.2006 prin art.3 alin.1 din nr.OUG33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.63/2002, art.9 pct.7 din legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 alin.1 din Legea nr.380/2005 și ținând cont că nici o dispoziție legală nu l-a înlăturat în această perioadă, corect a reținut instanța de fond că dreptul la acțiune pentru plata primelor de concediu pe perioada 2001 - 2006 s-a născut la data de 1.01.2007, în toată această perioadă termenul de prescripție fiind întrerupt.
Ca atare, cum acțiunea reclamantei a fost introdusă în termenul general de prescripție, respectiv în 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiuni și cum reclamanta a avut calitatea de funcționar public în perioada 10.09.2001 - 20.08.2006, aceasta este îndreptățită să beneficieze de primele de concediu prevăzute de art.34 alin.2 din legea nr.188/1999 pentru anii 2002, 2003, 2004.
Susținerile referitoare la faptul că, greșit a fost obligată la plata primelor de concediu sunt neîntemeiate.
Este evident că reclamanta având raporturi de serviciu cu pârâta, aceasta din urmă are obligația să-i plătească drepturile ce i se cuvin, potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, desigur după ce solicită alocarea fondurilor bugetare necesare.
De asemenea, se mai impune a se arăta că recurenta nu avea căderea de a cenzura atele normative de suspendare a dreptului funcționarilor publici la prime de concediu, însă la momentul încetării efectelor acestora putea să facă demersuri în vederea achitării lor.
Referitor la nesocotirea de către prima instanță a prevederilor art.4 din Legea nr.188/1999, trebuie precizat că ele nu au nici o legătură cu obiectul cauzei, în speță necontestându-se calitatea de funcționar public a reclamantei.
Cum motivele de recurs invocate de recurentă, respectiv cele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 nu sunt incidente, recursul va fi respins nefundat potrivit art.312 Cod procedură civilă.
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, împotriva sentinței nr.322 din 6 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 01.02.2008
- jud. fond - Gh. - Sidic
- dact. - 2 ex.
- 05.02.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
