Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 309/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 309/
Ședința publică din 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de reclamanta și de pârâtul Prefectul Județului I împotriva sentinței civile nr. 154/ din 17.02.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la al doilea termen de judecată și că recurenta-intimată a depus, prin serviciul de registratură "Concluzii finale".
Nemaifiind alte cereri, instanța constatând cauza în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 154/CA din 17 februarie 2009, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Județului I, dispunând anularea ordinului nr. 972 din 17.09.2008, prin care reclamanta a fost sancționată disciplinar cu "diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 2 luni", și obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin ordinul nr. 972 din 17.09.2008, emis de Prefectul Județului I, reclamant a fost sancționată disciplinar, că ordinul nu conține menționarea abaterii disciplinare pentru care a fost sancționată reclamanta, dintre cele prevăzute expres de art. 77 alin. 2 lit. a-k din Legea nr. 188/1999 și nici descrierea în fapt a abaterii disciplinare pretins săvârșite, ci doar un extra sesizarea formulată de Prefectul Județului I, în care se invocă comiterea unei fapte de către reclamantă și că, sub acest aspect, ordinul se consideră a fi nemotivat.
S-a mai reținut că, la data de 16.06.2008, Prefectul Județului Iaî ntocmit, în baza art. 28 alin. 1 din alin.HG 1 din nr.HG 1344/2007, sesizarea nr. 13931, prin care a arătat că reclamanta nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de a verifica stadiul pregătirilor pentru alegerile din 15.06.2008, că cercetarea disciplinară nu s-a desfășurat cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 39 alin. 6 din nr.HG 1344/2007, autorul sesizării nefiind nici măcar citat și că rezultatul cercetărilor și propunerile făcute au fost consemnate în raportul întocmit la data de 15.09.2008, raport pe baza căruia s-a emis ordinul nr. 740/16.07.2008.
Prima instanță a apreciat că, din cauza modului în care a fost redactat ordinul contestat, nu se poate verifica dacă această sancțiune a fost aplicată pentru săvârșirea tuturor celor trei abateri menționate în cuprinsul raportului întocmit de comisia de disciplinară, sau numai a uneia dintre ele, nefiind menționată abaterea pentru care a fost sancționat funcționarul public, dintre cele prevăzute expres de art. 77 alin. 2 lit. a-k) din Legea nr. 188/1999 și că lipsa acestor mențiuni atrage sancțiunea nulității absolute a actului administrativ de sancționare, conform disp. art. 50 alin. 3 din nr.HG 1344/2007, nedescrierea și nemenționarea abaterii disciplinare făcând ca soluția dispusă să aibă un caracter arbitrar.
Pe de altă parte, prima instanță a considerat că și în cazul în care s-ar aprecia că ordinul contestat ar conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că procedura administrativă a fost îndeplinită, fără încălcarea normelor imperative ale art. 30 alin. 2 din nr.HG 1344/2007, din cercetarea singurului act din care reiese pentru ce a fost sancționată reclamanta, nu poate trage concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale nici uneia din cele trei abateri menționate, respectiv a celor de la art. 77 alin. 2 lit. a), g) și j) din Legea nr. 188/1999.
În acest sens, prima instanță a reținut că pentru a exista abaterea disciplinară de "neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor, prev. de art. 77 alin. 2 lit. a) din actul normativ citat, este nevoie de o atitudine repetitivă a reclamantei, în decursul timpului, care să dea dovadă de neglijență în efectuarea lucrărilor de serviciu, fapta de a nu se fi deplasat la Secția de votare nr. 5 și de a fi întocmit procesul-verbal fără a se fi verificat fiecare secție în parte, ambele petrecute la aceeași dată de 12.06.2008, neconstituind o neglijență repetată.
S-a apreciat de asemenea că nimic din cele reținute în situația de fapt nu dovedește săvârșirea de către reclamantă a abaterii disciplinare "manifestări care aduc atingere imaginii și prestigiului Instituției Prefectului", sancționată de art. 77 alin. 2 lit. g) din Legea nr. 188/1999, atâta timp cât prejudiciul de imagine invocat ar fi fost doar unul eventual, cauzat din lipsa cabinelor de vot și de perturbarea procesului de votare, situație ce nu s-a dovedit a se fi petrecut, în condițiile în care alte persoane erau responsabile de montarea cabinelor de vot.
În ceea ce privește abaterea disciplinară prev. de art. 77 alin. 2 lit. j) din Legea nr. 188/1999, respectiv încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, prima instanță a apreciat că aceasta nu a fost comisă, atâta timp cât nu a existat un ordin de serviciu prin care reclamanta să fi fost desemnată să execute sarcini concrete, strict determinate, legate de desfășurarea procesului electoral, în condițiile în care era pentru prima dată când reclamantei i s-au trasat astfel de sarcini iar verificarea secțiilor de votare trebuia efectuată prin sondaj, pârâtul invocând doar lipsa de responsabilitate și profesionalism în executarea sarcinilor trasate, nu și încălcarea acestora.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs reclamanta și pârâtul Prefectul Județului
Reclamanta critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu a fost soluționată cererea sa de obligare a pârâtului la plata de daune morale, motivat de înrăutățirea stării de sănătate în urma declanșării acțiunii disciplinare: în timp ce Prefectul Județului I susține că în mod greșit prima instanță nu a luat în considerare faptul că măsura verificării secțiilor de votare avea un caracter urgent, ce nu permitea redactarea unei dispoziții scrise prealabile, ignorându-se împrejurarea că reclamanta nu s-a deplasat și nu a efectuat verificări la Secția de nr. 5, precum și faptul că neluarea măsurilor corespunzătoare ar fi compromis procesul electoral și ar fi adus o gravă atingere imaginii instituției ce trebuia să asigure desfășurarea alegerilor în condițiile legii.
și Prefectul Județului I, în calitate de intimați, au solicitat, prin întâmpinările depuse, respingerea recursului declarat de partea adversă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Din referatul nr. 13536 din 10.06.2008 al Direcției de Integrare Europeană și Monitorizarea Serviciilor Publice, aflat la fila 55 dosar fond, rezultă că măsura constituirii de echipe de control, care să se deplaseze în județ, la circumscripțiile electorale unde urma să se desfășoare al doilea tur de scrutin, a fost dispusă de ministrul internelor, cu scopul explicit de a se verifica pe teren, la fiecare secție de votare, dacă sunt finalizate pregătirile pentru desfășurarea alegerilor; dispoziție de care cei interesați ar fi luat cunoștință, sub semnătură, la data de 11.06.2008, astfel cum ar rezulta din înscrisul aflat la fila 56 dosar fond.
În atare situație, pentru aflarea adevărului și stabilirea consecințelor ce decurgeau din transmiterea conținutului dispoziției ministrului internelor,prima instanță avea obligația de a verifica dacă reclamanta a semna sau nu de luare la cunoștință, obligând totodată pe pârât să prezinte originalul înscrisului, pentru confruntare, întrucât numai în raport de acest înscris se putea aprecia dacă a existat sau nu o dispoziție valabil transmisă și care era cadrul și condițiile în care membrii echipelor de control trebuiau s execute dispoziția primită.
Deși martora - a recunoscut, prin declarația aflată la fila 117 dosar fond, că a făcut parte din echipa de control condusă de reclamantă, semnând alături de aceasta procesul-verbal de constatare încheiat la data de 12 iunie 2008, la Circumscripția electorală nr. 85, Comuna, și că ea a fost sancționată disciplinar pentru aceleași fapte ce i se impută lui, aflându-se în litigiu cu Prefectul Județului I, prima instanță a dat eficiență acestei declarații, în condițiile în care, în chiar considerentele sentinței civile nr. 1058/CA din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, se reține că martora a apreciat sancțiunile aplicate de Prefect ca fiind "injuste", determinate de relațiile tensionate existente între funcționarii publici în cauză și conducătorul instituției publice cu care aceștia se află în raporturi de serviciu.
Din considerentele hotărârii atacate, Curtea nu poate stabili dacă soluția adoptată de prima instanță este rezultatul admiterii excepției nulității actului administrativ contestat, pentru nerespectarea dispozițiilor imperative ale nr.HG 1344/2007, sau urmarea constatării netemeiniciei ordinului nr. 972/17.09.2008,pentru neîntrunirea elementelor constitutive pentru nici una din abaterile disciplinare menționate, cu referire la disp. art. 77 alin. 2 lit. a), g) și j) din Legea nr. 188/1999, în condițiile în care art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă obligă pe judecător să arate de o manieră clară și fără echivoc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa care stau la baza soluției adoptate, primirea excepției făcând de prisos într-un asemenea caz, cercetarea fondului.
Deși reclamanta a solicitat obligarea pârâtului și la plata e daune morale, prima instanță nu a cercetat și nu a soluționat această cerere.
În atare condiții, constatând că situația de fapt nu a fost pe deplin clarificată și că nu s-au stabilit pe deplin condițiile în care reclamanta a fost desemnată în echipa de control, modul în care ea și-a îndeplinit sarcinile de serviciu primite și nici care ar fi fost potențialele urmări în cazul în care deficiențele de ordin organizatoric nu ar fi fost semnalate de alte autorități decât cele desemnate să efectueze verificarea dispusă de ministrul internelor, Curtea apreciază că nu poate exercita controlul judiciar, drept pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite ambele recursuri, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile introduse de și Prefectul Jud. I împotriva sentinței civile nr. 154/CA/17.02.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - --- G -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
28.05.2009
2 ex.-
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
