Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 326/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--26.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.326
Ședința publică din 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Alexandru Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr.302/19.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat G, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului C-S, cu cheltuieli de judecată în sumă de 98 lei, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr.5989/2006 reclamantul Gac hemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii C-S solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să oblige pârâta la plata sumei de 3.308 ron reprezentând indemnizația de concediu de 40 zile neefectuat cuvenit pe perioada 2003-2005 precum și premiul anual aferent perioadei 1 octombrie 2003-5 mai 2005.
Prin sentința civilă nr.362/28.02.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamantul G și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1222 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând premiul anual aferent perioadei 01.10.2003-05.05.2005 și a respins restul pretențiilor formulate, reținând că:
Asupra excepțiilor invocate de către pârâtă prin întâmpinare, prima instanță s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 19.10.2006, în sensul că le-a apreciat ca nefondate și au fost respinse.
Se constata că pentru perioada 01.10.2003-05.05.2006, reclamantul a beneficiat de drepturile salariale cuvenite conform prevederilor legale aplicabile funcționarilor publici.
Pentru petitul privind acordarea indemnizației de concediu, instanța de fond a reținut că potrivit art.140 alin.2 din Codul Muncii, durata concediului de odihnă anual se acordă proporțional cu activitatea prestată într.un an calendaristic.
În cazul în care unii salariați nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul într-un an calendaristic, angajatorul este obligat să acorde concediu acestora până la sfârșitul anului următor, conform art.1471 alin.3 din Codul Muncii, iar potrivit alin. compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Instanța apreciat că reclamantul nu poate beneficia de indemnizația de concediu pe perioada 01.10.2003-05.05.2005 pentru că nu se încadrează în nici una din situațiile amintite mai sus, adică reglementările legale privind concediul de odihnă anual și pentru că în speță reclamantul nu a prestat efectiv muncă în perioada pentru care solicită această indemnizație.
Ori, dreptul la concediu anual de odihnă, precum și durata acestuia, se stabilește proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Mai mult, acordarea indemnizației de concediu este nejustificată, ar reprezenta o plată făcută reclamantului de două ori pentru perioada solicitată, întrucât sumele cuvenite i-au fost achitate cu titlu de drepturi salariale și nu cel de indemnizație de concediu.
Însă, în ceea ce privește petitul prin care reclamantul a solicitat plata premiului anual, instanța a constatat că acesta este îndreptățit deoarece prin sentința civilă nr.288/28.01.2005 a Tribunalului C-S rămasă definitivă și irevocabilă, reclamantul a fost repus în situația anterioară încetării raporturilor de muncă, astfel că, în temeiul art.78 alin.1 Codul Muncii salariatul are dreptul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Reclamantul fiind reintegrat prin sentința civilă amintită și fiind anulată decizia nr.70 din 14.07.2003 prin care raporturile de muncă dintre cele două părți au încetat și, fiindcă a fost repus în situația anterioară are ca efect faptul că perioada pentru care a fost dispusă concedierea nelegală se consideră ca fiind o perioadă în care raporturile de muncă au continuitate, respectiv sintagma din conținutul art.78 alin.1 din Codul Muncii " celelalte drepturi de care a r fi beneficiat" se referă la speța de față: premiul anual.
Din analiza raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că pentru perioada 01.10.2003-05.05.2005 reclamantului i s-ar fi cuvenit un premiul anual în sumă brută de 1.222 RON.
Instanța de fond a înlăturat concluziile din raportul de expertiză prin care expertul s-a pronunțat asupra temeiurilor de drept în baza cărora reclamantului i s-ar cuveni sumele solicitate în acțiune deoarece acest lucru este în exclusivitate atributul instanței de judecată.
Împotriva acestei hotărârii, pârâta Casa Județeană de Pensii C S a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului pârâta arată că prima instanță s-a aflat într-o gravă eroare atunci când a motivat hotărârea de admitere a celui de al doilea petit, și anume, de acordare a plății premiului anual, invocând în sentința recurată dispozițiile art.78 alin.1 din Codul muncii.
Eroarea constă în faptul că raporturile juridice în baza cărora s-au invocat aceste pretenții, sunt raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici, care sunt reglementate de Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, actualizată, deci, aceste raporturi nu sunt reglementate de Codul Muncii, cum în mod eronat a menționat instanța de fond în sentința recurată.
Raporturile de muncă ce se în baza contractului de muncă și sunt reglementate de Codul Muncii, nu sunt specifice funcționarului public, calitate pe care o avea reclamantul în perioada 01.10.2003-05.05.2005.
Potrivit dispozițiilor art.1 și 4 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, actualizată, raporturile de serviciu, sunt raporturile juridice care se între funcționarii publici și stat și i-au naștere și se exercită în baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii.
Deci, între reclamantul și pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, existau raporturi juridice, recunoscute de lege ca raporturi de serviciu, reglementate de Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, actualizată și nicidecum raporturi de muncă reglementate de Codul Muncii,cum în mod eronat susține prima instanță.
În al doilea rând, instanța de fond a apreciat greșit că reclamantul ar fi îndreptățit la plata premiului anual, în perioada când era beneficiarul unei pensii, motivând această hotărâre prin aceea că prin sentința civilă nr.288/2005 pronunțată de Tribunalul C-S s-a dispus repunerea reclamantului în situația anterioară încetării raporturilor de muncă.
Mai arată faptul că prima instanță a ignorat dispozițiile art.19 din OUG nr.92/2004 și ale art.16 din OUG nr.192/2002 din conținutul cărora rezultă faptul că premiul anual se acordă pentru activitatea desfășurată de funcționarii publici și nicidecum pentru o perioadă considerată că s-ar fi desfășurat, așa cum în mod eronat a apreciat prima instanță.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că potrivit art.78/1 din Codul Muncii invocat corect de instanța de fond în sentința recurată, reclamantul a fost eliberat abuziv din funcție, sintagma "eliberat din funcție în mod unilateral echivalează cu concedierea abuzivă a angajatului și în cazul când încetarea raporturilor de muncă a fost considerată ca abuzivă printr-o hotărâre judecătorească, cum este cazul în speță, salariatul este repus în drepturile anterioare.
Se mai arată că potrivit art.154/1 din Codul Muncii "salariatul" se compune din salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile și alte adausuri.
Or, în speță, reclamantul tocmai de aceste drepturi a fost lipsit-premiul anual și în mod justificativ instanța a acordat reclamantului aceste pretenții, deoarece dacă ar fi lucrat efectiv și el ar fi beneficiat ca ceilalți salariați de acest premiu.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice A prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul litigiului este reprezentat de dreptul reclamantului - funcționar public în cadrul Casei Județene de Pensii C S - la plata premiului anual aferent perioadei 1.10.2003-5.05.2005.
Curtea constată că reclamantul a fost destituit prin decizia nr. 70/2003, începând cu data de 14.08.2003, decizie de destituire care a fost desființată prin sentința civilă nr. 288/2005 a Tribunalului C S, rămasă irevocabilă.
Reținându-se caracterul nelegal al destituirii din funcția publică, reclamantul a solicitat în prezenta cauză repararea prejudiciului material pricinuit prin destituirea sa nelegală.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 78 din Codul Muncii, aplicare criticată prin cererea de recurs pe considerentul că reclamantului - în calitate de funcționar public - îi erau aplicabile dispozițiile din Statutul funcționarilor publici, iar nu dispozițiile din Codul muncii.
Conform art. 78 din Codul Muncii,"(1) în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere".
Curtea precizează că Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, și modificată ulterior republicării prin Legea nr. 164/2004, Legea nr. 344/2004; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2005 - aprobată prin Legea nr. 228/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380/2005, Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, și prin Legea nr. 442/2006.
În privința aplicării în cauză a art. 78 din Codul Muncii, Curtea reține că, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice."
Or, în catul destituirii ilegale a unui funcționar public, Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici nu cuprinde dispoziții contrare principiului enunțat de art. 78 din Codul Muncii.
Astfel, conform art. 106 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, "(1)în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
(2) La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută."
Așadar, art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 impune. La rândul său despăgubirea funcționarului public destituit nelegal prin plata salariilor majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
În condițiile în care, atât art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, cât și art. 78 din Codul Muncii impun obligația unității pârâte la plata salariilor majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public, Curtea constată caracterul legal în întemeiat al obligării Casei Județene de Pensii C S
la plata către reclamant a premiului anual aferent perioadei 1.10.2003-5.05.2005, perioadă în care acesta ar fi beneficiat de acest drept, dacă nu ar fi fost destituit în mod nelegal.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului CSe ste temeinică și legală, recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii CSî mpotriva sentinței civile nr. 302/19.10.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată ", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de intimat, respectiv la plata sumei de 98 lei (RON), reprezentând contravaloarea deplasării reclamantului intimat la sediul Curții de Apel Timișoara și contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii CSî mpotriva sentinței civile nr. 302/19.10.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 98 lei către intimat, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. -22.04.2008
Tehnored. /2 ex./22.04.2008
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Răzvan Pătru, Alexandru Cristian
