Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 34
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate depârâtul Inspectoratul de Poliție Județean, cu sediul în municipiul S,-, județul S și dechematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediul în mun. S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 2877 din 08.10.2007 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit recurenții Inspectoratul de Poliție Județean S și Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin S și reclamanții intimați, G, -, -, G, el OG R, -, -, -, iu, G, A, V -, și chemata în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată a trecut la soluționarea acestora.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 3.07.2007 și înregistrată sub nr-, reclamanții în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios - B - cu sediul în-, sector 5, B și Inspectoratul de Poliție Județean, pentru obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anul 2006 actualizată cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul IPJS și, potrivit art. 33 2 (actualul art. 34 2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu." Ulterior, acest drept a fost suspendat prin acte normative succesive, respectiv art. 3 1 din nr.OG 33/2001, iar începând cu anul 2002 măsura suspendării a fost menținută de legile bungetului de stat - art. 12 4 din Legea nr. 631/2002, art. 9 7 din Legea nr. 507/2003 și art. 8 7 din Legea nr. 511/2004.
Ulterior, acest drept nu a mai fost acordat fiind suspendat prin următoarele acte normative: art. 3 al. 1 din OUG nr. 33/2001 până la 01.01.2002; art. 12 al. 4 din Legea nr. 743/2001 până la 31.12.2002; art. 10 al. 3 din Legea nr. 631/2002 până la 31.12.2003; art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003 până la 31.12.2004 și art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 până la 31.12.2005 și Legea 380/2006 până la 31 decembrie 2006.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 33 2, actual art. 34 2, și ale art. 91 ind. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Pârâții prin reprezentant au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului pentru următoarele motive:
În conformitate cu art. 57 din OG nr. 38/2003, acordarea drepturilor bănești reglementate prin acest act normativ, inclusiv, a primelor de concediu se face în limitele fondurilor bugetare aprobate anual. Acesta este motivul pentru care aplicarea prevederilor legale referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu, au fost suspendate prin legile bugetului.
Aplicarea textului de lege citat mai sus, a fost suspendat anual prin acte normative succesive - OUG nr.33/2001, Legea nr. 744/2001, Legea nr. 743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr.511/2004.
Se mai invocă prevederile art.56 din Legea nr.24/2000, aceste dispoziții legale sunt completate de art. 62 din aceiași lege.
Drepturile suplimentare, care sunt primele, sporurile sau adausurile prevazute de acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate de constituție, care nu ar putea fi modificate sau chiar anulate de către legiuitor.
La prima zi de înfățișare pârâtul Ministerul Administrației Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca în cazul admiterii acțiunii să fie obligat acesta să îi vireze sumele solicitate de reclamanți.
În susținerea acestei cereri, pârâtul potrivit prevederilor art. 4 din Lg. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative se face numai în limita creditelor bugetare aprobate - sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați, în condițiile stipulate de dispozițiile art. 72 din actul normativ sus - menționat.
Soluționând cauza în fond, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal,prin sentința nr. 2877 din 8 octombrie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală Reglementări Juridice B și Inspectoratul Județean de Poliție S; a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B; a obligat pârâții IPJS și Ministerul Administrației și Internelor B să plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite cu titlu de primă de vacanță pentru anul 2006 actualizată cu coeficientul de inflație până la data plății efective; a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B să aloce fondurile necesare plății primei de vacanță pentru anul 2006, cuvenite reclamanților.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 33 2 care au devenit, după republicare, dispozițiile art. 34 2 din Legea nr. 188/1999 "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
Exercitarea acestui drept a suferit suspendări succesive, anuale, intervenite prin dispoziții exprese din legile bungetului anului respectiv, prin art. 10 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 pct. 7 din Legea nr. 507/2003, prin art. 8 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 1 din Legea nr. 380/2005, care au prevăzut că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la 31.12.2003, 31.12.2004, 31.12.2005 și 31.12.2006.
În conformitate cu dispozițiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării."
Prin urmare, în speță, prin legile bugetului au existat dispoziții exprese prin care a fost suspendat exercitarea dreptului privind prima de concediu doar pe o durată determinată, de câte un an de zile, respectiv până la 31.12.2004 pentru prima din anul 2004 și până la 31.12.2005 și până la data de 31 decembrie 2006 pentru prima de concediu aferentă anului 2006, pentru prima de concediu aferentă anului 2005, fără a se dispune de legiuitor prelungirea suspendării, modificarea sau abrogarea acestei dispoziții legale în condițiile alineatului 3 din art. 62 Legii nr. 24/2000.
În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art. 62 2 din aceeași lege referitoare la reintrarea, de drept, în vigoare a dispozițiilor afectate în momentul expirării durate de suspendare, de câte un an, dispuse prin legile bugetului.
Examinând cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, instanța de fond a reținut că în speță, obiectul cauzei îl reprezintă plata unor drepturi salariale, în conținutul raportului juridic dedus judecății intrând drepturi și obligații pentru angajator și angajați. Având în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor B, conform art.2 2 din HG nr. 208/2003 administrează și gestionează veniturile statutului, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și reformei Administrative Baf ost admisă ca fiind întemeiată și, atare, acesta a fost obligat să includă aceste sume în bugetul pe anul 2007 al Ministerului Internelor și reformei Administrative, respectiv la prima rectificare de buget.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâțiiMinisterul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul de Poliție al Județului S și Direcția Generală a Finanțelor Publiceîn calitate de mandatar al Ministerului Economiei și Finanțelor - arătând că sentința este nelegală, deoarece prin diferite acte normative acordarea primei de vacanță a fost suspendată și că Inspectoratul Județean de Poliție Sar espectat dispozițiile legale în vigoare și nu a acordat prima de vacanță, aceasta urmând să fie acordată ulterior.
Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, potrivit art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Este adevărat că, prin legile bugetare anuale aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate a fost suspendată, însă, fiecare, din legile bugetare își încetează aplicabilitatea la 31 decembrie a anului în curs, astfel încât și dispoziția privind suspendarea încetează la această dată.
Pe cale de consecință, neexistând nici o dispoziție expresă privind desființarea dreptului reglementat de dispozițiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 în materialitatea sa, apare evidentă obligația instituției de a plăti funcționarului public prima de vacanță pentru anul 2006.
A considera altfel, ar însemna ca un drept prevăzut într-un act normativ în vigoare să devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce este inadmisibil.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 188/1999 cât și a dispozițiilor din legile bugetare anuale de suspendare a aplicării acestor dispoziții, astfel încât în cauză nu este incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și, cum nici din oficiu nu s-au identificat motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursurile declarate de pârâți urmează a fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate depârâtul Inspectoratul de Poliție Județean, cu sediul în municipiul S,-, județul S și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 2877 din 08.10.2007 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/25.01.2008
jud.fond.
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Grapini Carmen, Nastasi Dorina
