Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 351/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 26.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.351
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.03.2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.73/15.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanții - intimați, și și pârâții - intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL TIMIȘ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza pentru dezbateri.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, TRIBUNALUL TIMIȘ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, obligarea în solidar a pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anul 2006, actualizat în raport de rata inflației, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici. Totodată, au solicitat, obligarea, în solidar, a pârâților, la includerea în bugetul de stat, la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a sumelor datorate de aceștia pentru perioada menționată.
Reclamanții arată că, potrivit art. 34 alin.2 din Legea nr.188/1999, în calitate de funcționari publici, au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Aplicarea acestui text de lege a fost suspendată printr-o serie de acte normative (Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr.379/2005 și Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006, nr.380/2005).
Pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Aplicarea art. 33 din Legea nr.188/1999 a fost suspendată începând cu luna martie 2001, printr-o serie de acte normative, respectiv, prin art. 12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art. 10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 si art.5 al.1 din Legea nr. 379/2005, astfel că reclamanții nu pot beneficia de prima de vacanță pe anul 2006. Pârâtul apreciază că, prin suspendarea acordării dreptului la prima de concediu, legiuitorul nu a avut în vedere acordarea acestuia și pentru trecut.
Pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, prin T, a depus la rândul său întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă întrucât nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 60 - 63 Cod procedură civilă, respectiv instituția chemării în garanție, care se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire, obligație care însa în speța nu exista în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor. Simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a repartizat ordonatorului secundar de credite sumele necesare acoperirii tuturor cheltuielilor de personal, nu îi conferă acestuia din urma nici o garanție legala din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând dintr-un contract de muncă în care nu este parte.
În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată; față de dispozițiile art. 62 din Legea nr.24/2000, reclamanții nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici privind dreptul la prima de concediu deoarece aplicarea acestor prevederi legale a fost suspendată.
Prin sentința civilă nr.73/CA din 15 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, TRIBUNALUL TIMIȘa admis acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI B, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, TRIBUNALUL TIMIȘ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B prin
A obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamanți a primei de concediu pe anul 2006, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective și să includă în bugetul de stat, la prima rectificare de buget, suma necesară acordării acestor drepturi.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei-credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legea nr.188/1999.
Potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, la plecarea în concediul de odihnă funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/ 2004 si art.5 al.1 din Legea nr.380/2005.
Prima instanță apreciază că suspendarea succesivă a aplicării dispozițiilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative a fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând prima de concedii pe anii 2001 - 2003, motiv pentru care in temeiul art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, art. 1, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea a fost admisă conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar sumele vor fi actualizate cu rata de inflație în raport de dispozițiile art.1094 și art.1088 Cod civil, impunându-se repararea integrală și echitabilă a prejudiciului suferit de către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice B, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În susținerea recursului se invocă în esență următoarele:
În principal se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice ca și pârât deoarece, între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici o relație de serviciu sau de muncă.
Totodată, arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată potrivit dispozițiilor art.16 - 37 din Legea nr.500/2002 modificată, privind finanțele publice, reglementări legale care erau în vigoare pentru perioada la care se face referire în acțiune.
Se mai solicită respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de către Ministerul Justiției ca inadmisibilă, având în vedere faptul că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.60 - 63 Cod procedură civilă, respectiv instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire, obligație care însă în speță nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cererea de chemare în garanție este o acțiune incidentă, temeiul acesteia trebuie să îl constituie obligația de garanție care îi revine chematului în garanție în baza legii, a contractului sau a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.
Se mai solicită ca pe fondul cauzei, să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recursul de față este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele mai jos reținute.
Astfel, referitor la excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor B, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată, și aceasta pentru că toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, Legea nr. 500/2002 conținând prevederi care obligă Ministerul Economiei și Finanțelor de a coordona sistemul bugetar, în privința pregătirii proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție, sens în care prezenta decizie se impune să-i fie opozabilă pentru a proceda la virarea sumelor de bani necesare ordonatorului principal de credite.
Prin urmare, ordonatorul principal de credite, are calitate procesuală pasivă, iar cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B este admisibilă.
Cât privește fondul cauzei, temeinicia pretențiilor formulate de către reclamanți, și-a găsit rezolvarea prin apariția nr.OUG146/2007.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 73/CA din 15 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
RED:/06.05.08
TEHNORED:/07.05.08
2.ex./SM/
Primă instanță: TRIBUNALUL TIMIȘ
Judecători - /
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
