Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 354/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 354/
Ședința publică din 01.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanții, -, -, I, C, G, ., (căs. ), I, și, împotriva sentinței civile nr. 130/CA din 11.02.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurenții, -, -, I, C, G, ., (căs. ), I, și și pentru intimații-intervenienți, lipsă fiind intimata Instituția Prefectului Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată și că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinarea formulată de intimat, cu duplicat pentru comunicare.
Se înmânează duplicatul întâmpinării apărătorului ales al recurenților, care arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestei întâmpinări.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurenți, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței civile recurate și, pe fond, admiterea acțiunii.
Arată că acțiunea inițială a fost formulată în temeiul dispozițiilor legii organice, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, așa cum a fost modificată și republicată. Au solicitat aceste drepturi în temeiul art. 31 din această lege.
Menționează că dispozițiile acestui text de lege prin care se acordă funcționarilor publici suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost introdus și în Legea nr. 161/2003 și a încercat legiuitorul la acea dată să dea o importanță mai mare muncii funcționarilor publici și, mai mult decât atât, să încurajeze munca funcționarilor publici.
Chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut și nu a cuantificat procentul care se dă pentru aceste sporuri, apărătorul ales al recurenților reamintește faptul că, anual, funcționarii publici sunt plătiți în baza unor acte normative, unor ordonanțe de guvern care sunt aprobate prin legi speciale. Anual prin aceste ordonanțe de guvern și aceste legi care aprobă ordonanțele de guvern s-a stabilit și s-a statuat că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de către fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în urma bugetelor aprobate conform legii.
Nu au cerut întâmplător aceste drepturi salariale, ci le-au cerut motivat de aceste acte normative, în special legea organică, statutul cadru al funcționarilor publici și aceste acte normative anuale, atâta vreme cât aceste drepturi salariale nu au mai fost suspendate prin alte acte normative. Deci, atunci când au văzut că aceste drepturi nu mai sunt suspendate, au înțeles să formuleze această acțiune.
și are convingerea că această obligație era a ordonatorului principal de credite să acorde toate drepturile salariale pentru funcționarii săi, în baza statelor de funcții aprobate de el însuși.
Apreciază că nu este întemeiată motivarea hotărârii instanței de fond pe simplul motiv că aceste sporuri nu au fost cuantificate și că ar trebui să facă obiectul unei legi speciale. Atâta vreme cât există un cadru general și o lege specială privind acordarea acestor drepturi salariale, crede că nu era necesar ca pentru aceste sporuri să se emită acte normative cu caracter special.
Arată faptul că, chiar Procurorul General al României, prin recursul în interesul legii pe care l-a declarat vizavi de sporul de mobilitate față de consilierii juridici, susține și subliniază cu tărie că salariul funcționarilor publici este format din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Precizează că reclamanții au făcut toate diligențele și au solicitat ordonatorului principal de credite sporurile menționate și au indicat și cuantumul lor. Ordonatorul principal de credite nu a făcut obiecțiuni cu privire la cuantum, ci a invocat doar lipsa fondurilor - justificare ce nu poate sta la baza refuzului acordării lor.
Apărătorul recurenților consideră că acțiunea este pe deplin întemeiată, nu au nici o vină că nu s-a creat încă sistemul unic de salarizare care se încearcă acum.
Invocă decizia nr. 820/2008 prin care Curtea Constituțională a statuat și această problemă, în sensul că "instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Menționează faptul că alte instanțe din țară și chiar din I au pronunțat hotărâri prin care au fost admise acțiunile altor persoane care au același regim socio-profesional.
Este clar că se încalcă drepturile omului, în special dispozițiile art. 16 din Constituția României, potrivit cu care toți oamenii sunt egali în fața legii, și a tratatelor de drept internațional. Consideră că sunt grav discriminați față de ceilalți colegi care au același regim socio-profesional.
Conchizând, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- reclamanții, -, -, I, C, G, ., (căs. ), I, și, au chemat-o în judecată pe pârâta Instituția Prefectului Județului I, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. 1, lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului - 01.01.2004, până la data pronunțării hotărârii, și acordarea în continuare pentru fiecare dintre persoanele nominalizate și pentru perioada lucrată de fiecare în parte, sume actualizate până la data plății efective.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu - numiții, și.
În motivarea acțiunii s-a arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute de art. 31, alin.1 lit. și din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Reclamanții au susținut că au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2006 - dată până la care acordarea a fost suspendată și începând cu data de 01.01.2007 până în prezent - dată de la care aceste prevederi sunt în vigoare, dar sunt încălcate.
Au arătat reclamanții că din interpretarea sistematică și logică a textelor de lege rezultă că plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare li se cuvine, întrucât nici puterea executivă și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate deja.
Față de considerentele expuse și având în vedere legea organică - Codul Muncii - reclamanții au susținut că rezultă în mod indubitabil că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă, o dată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 130//11.02.2009, a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, I, C, G, ., (căs. ), I, și, cu domiciliul ales la Cabinet av., nr. 28, județul I, în contradictoriu cu Instituția Prefectului Județului I, cu sediul în I, nr. 60, județul I, precum și cererea de intervenție formulată de intervenienții în nume propriu, cu domiciliul ales la Cabinet av., nr. 28, județul
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici fiind salarizați potrivit Legii nr. 188/1999.
Potrivit art. 29 din acest act normativ, începând cu 21.04.2003 în componența salariului funcționarului public intră salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Prin Legea nr. 251/2006, respectiv art. 29 lit. d, s- modificat suplimentul gradului devenind suplimentul treptei de salarizare și s-a prelungit termenul pentru intrarea în vigoare a dispozițiilor pertinente la 01 ianuarie 2007.
Dându-se textelor o nouă numerotare, art. 29 devenit art. 31 care se regăsește în forma republicată Legii nr. 188/1999 din 29 mai 2007.
Ordonanța Guvernului nr. 2/2006, modificată și completată prin Legea nr. 232/2007 care reglementează drepturile funcționarilor publici pentru anul 2007, nu mai suspendă prevederile privind suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarului public, salarizarea funcționarului public este reglementată anual.
În toate actele normative începând cu 2004 în materie de salarizare a funcționarilor publici se prevede că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Pe de altă parte salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, clasă, gradul profesional și treaptă de salarizare la stabilirea salariilor de bază pentru funcțiile publice specifice avându-se în vedere salariile de bază pentru funcțiile publice generale.
Legislația specifică privind salarizarea prevede o serie de sporuri specifice, sporul de vechime, premiile și alte stimulente, dar nu stabilește care este cuantumul suplimentelor cerute de reclamanți.
Or, atât timp cât legiuitorul nu înțeles să cuantifice aceste două sporuri, instanța nu le poate acorda arbitrar.
Contenciosul funcției publice nu este un contencios de plină jurisdicție. Altfel spus, judecătorul nu se poate substitui administrației (angajatorului) să emită el însuși actul administrativ solicitat.
Prin urmare, instanțele, dacă ar acorda sporurile de 25% calculate la salariul de bază, s-ar substitui administrației și, mai mult, chiar ar legifera.
Reclamanții au posibilitatea de solicita tot pe calea acțiunii în justiție obligarea celor în drept să emită reglementări prin care să se determine cuantumul acestor sporuri, abia ulterior putând solicita aceste drepturi în momentul în care acestea se pot cuantifica.
Nu se poate reține susținerea reclamanților că au dreptul la suplimentul de 25% pentru post și treaptă întrucât alte categorii de funcționari publici beneficiază de acest supliment.
Sporul de 25% la care face referire reclamanții este unul prevăzut în legi speciale și se acordă raportat la specificul muncii.
În plus, instanța nu mai poate dispune prin hotărâre eliminarea consecințelor discriminării între diferite categorii de salariați, dacă este nevoie de ajustări legislative, în acest sens fiind deciziile Curții Constituționale nr. 818, 819 și 821 din 2008.
Împotriva sentinței indicate mai sus au declarat recurs reclamanții, -, -, I, C, G, ., (căs. ), I, și.
În motivarea recursului lor, reclamanții au arătat că prima instanță a interpretat greșit normele legale invocate de reclamanți în susținerea pretențiilor lor, motivarea instanței potrivit căreia nu este prevăzut coeficientul sporurilor solicitate nu poate fi primită, ei fiind îndreptățiți la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Procentul celor două suplimente salariale nu a fost stabilit nici prin Legea nr. 188/1999 și nici prin actele normative subsecvente, astfel încât orice cuantificare a acestor drepturi este arbitrară.
Pentru plata suplimentelor postului și treptei de salarizare este necesară cuantificarea lor prin dispoziții legale date în aplicarea art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, atribuție care revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective.
Având în vedere că modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului nu este reglementată printr-un act legislativ, voința reală a legiuitorului fiind de a nu le acorda, Curtea constată că acordarea acestor sporuri ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu sunt certe, fiind imposibil de calculat, dar și nesocotirea deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, prin care s-a stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Curtea mai reține că dreptul la cele două suplimente salariale nu poate fi apreciat ca fiind un "bun", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât, în absența prevederilor legale referitoare la modul de stabilire a cuantumului dreptului de creanță pe care cele două suplimente salariale îl presupun, "bunul", nu este definit și deci nu poate naște, în privința reclamanților, nici o speranță legitimă de a-l obține.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de reclamanții, -, -, I, C, G, ., (căs. ), I, și împotriva sentinței civile nr. 130/CA/11.02.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.06.2009.
Președinte judecător judecător
- - - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Jud. fond:
Prima instanță: Tribunalul Iași
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
