Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 370/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.370/CA
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN T, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.1319 din 08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - ambii cu domiciliul ales în T,-, județul T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.10.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Tulcea reclamanții și, în calitate de funcționari publici, au chemat în judecată Consiliul Județean T, solicitând obligarea acestuia la plata suplimentului postului precum și a suplimentului postului corespunzător treptei în procent de 25% din salariul de bază, astfel: pentru funcționarul public, începând cu data de 1.01.2004 și până la 1.03.2008, dată începând cu care s-a pensionat; pentru funcționarul public, începând cu data de 1 ianuarie 2004 și în continuare și până la data dispariției situației care îl prejudiciază de aceste drepturi, precum și să actualizeze sumele rezultate, cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
În motivarea cererii au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Consiliului Județean T și că în conformitate cu art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republic, cu modificările ulterioare, care prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Funcționarii publici beneficiază de prime și de alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Reclamanții au precizat că atât prin Legea nr.-188/1999 așa cum a fost modificată prin Legea nr.251/2006 cât și prin Legea nr.188/1999 republicată și numerotată sunt întru totul îndreptățiți la aceste sporuri, fără nici o condiționare,
S-a arătat că textul art.44 din OUG nr.92/2004 prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu a fost restrâns, ci îngrădit, arătând însăși existența dreptului.
S-a învederat că din interpretarea sistematică și logică a textelor de lege rezultă că plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare li se cuvine, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate.
Prin sentința civilă nr.1319/ 08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01. - 31.12.2004 respingându-se acțiunea pentru acordarea drepturilor bănești pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
Totodată, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligat pârâtul Consiliul Județean T la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de la data de 1 ianuarie 2005 și până la 1 martie 2008, pentru reclamanta, iar pentru reclamantul, de la 1 ianuarie 2005 până la data pronunțării hotărârii și în continuare, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată la data de 15.05.2009, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 1.01.2004 și în continuare, până la data dispariției situației care îl prejudiciază de acordarea acestor drepturi pe reclamantul, iar în ceea ce o privește pe, până la data de 1.03.2008, când aceasta s-a pensionat.
În conformitate cu disp. art.3 și 7 alin 1 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În situația când debitorul este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații, se stinge printr-o prescripție deosebită, în conformitate cu art.12 al.1 din Decretul nr.167/1958.
Întru-cât prin articol unic al Legii nr.164/2004, acordarea acestor drepturi au fost suspendate pentru anul 2004, dreptul la acțiune al reclamanților pentru drepturile bănești aferente anului 2004 s-au născut la data de 1.01.2005.
Prin urmare, acțiunea de față fiind introdusă la data de 15.05.2009, aceasta a fost formulată cu mult după expirarea termenului general de prescripție de 3 ani, astfel că excepția invocată de către pârât, este întemeiată și a fost admisă ca atare și a fost respinsă acțiunea cu privire la acordarea drepturilor bănești pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată.
Potrivit disp. art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază;sporul de vechime în muncă;suplimentul postului;suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Aplicarea acestui text de lege a fost însă suspendat succesiv, astfel:
- pentru anul 2004 prin Legea nr.164/2004 pentru aprobarea OUG nr.123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar;
- pentru anul 2005 prin OG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi a funcționarilor publici;
- pentru per 24.01- 31.12.2006 prin OG nr.2/2006.
Din conținutul acestor acte normative a rezultat că suspendarea acordării acestor drepturi bănești s-a făcut pe o perioadă limitată în timp, în conformitate cu disp. art.64 al.1 și art.66 al.3 din L 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În raport de aceste dispoziții, la expirarea duratei de suspendare a actului normativ dispoziția suspendată urmează să intre din nou în vigoare, astfel încât măsura de suspendare a acordării a celor două suplimente de salarizare nu a vizat existența dreptului ci doar exercițiul acestuia.
În consecință, expirând durata de suspendare, reclamanții pot solicita aplicarea dispozițiilor art.31 al.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, pârâtei revenindu-i obligația corelativă de acordarea acestor drepturi și plata suplimentelor salariale menționate.
Din probele administrate în cauză pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale pentru perioada în care a operat suspendarea acordării acestora.
În ceea ce privește acordarea celor două suplimente în procent de 25%, deși, prin lege nu este stabilit cuantumul acestor sporuri, această împrejurare nu poate să atragă respingerea acțiunii reclamanților și negarea dreptului salarial al acestora recunoscut prin lege.
Prin urmare, chiar dacă instanța nu poate stabili întinderea drepturilor solicitate de reclamanți, acestea sunt prevăzute de lege și trebuie să fie recunoscute și acordate reclamanților de către instituția pârâtă, în calitate de debitor al obligației de plată.
Salariul cuvenit funcționatului public pentru munca prestată este un drept patrimonial care poate fi inclus în sfera noțiunii de bun, astfel cum este definită prin hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în aplicarea preved. art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, impunându-se protecția acestui drept fundamental recunoscut prin lege.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Consiliul Județean T criticând-o sub aspectele:
- În mod corect a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei 01.01.- 31.12.2004, însă o obligat pârâtul la plata drepturilor salariale pentru reclamanți începând cu data de 01.01.2005.
- Hotărârea pronunțată de Tribunalul Tulcea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul la un salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Referitor la cele două din urmă, legea nu prevede în mod expres care este cuantumul acestora, limitându-se doar la a preciza existența acestui drept.
În perioada 2004 - 2006 prevederile privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin OG nr.2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Se arată că actele normative care s-au succedat în perioada 2004 - 2006 (OG nr.6/2007 și OG nr.9/2008) referitoare la salarizarea funcționarilor publici și creșterile salariale ale acestora pentru anii 2007 și 2008, nu cuprind nici o reglementare în legătură cu suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare. În aceste condiții drepturile bănești acordate prin dispozițiile art.31 alin.1, lit.c și d din Legea nr.188/1999, nu sunt individualizate, întrucât legea nu prevede cuantumul acestor drepturi, modalitatea de calcul sau alte dispoziții speciale referitoare la acestea.
Legea nr.188/1999 reprezintă noma generală aplicabilă funcționarilor publici, care reglementează drepturi și obligații decurgând din raporturile de serviciu.
Dispozițiile Legii nr.188/1999 stabilesc o serie de drepturi ale funcționarilor publici, având caracter general. Pentru că aceste norme să aibă eficiență juridică este necesar ca ele să fie incluse în acte normative speciale anuale care se referă la salarizarea funcționarilor publici.
Se menționează că pentru elementele care compun salariul funcționarului public sunt prevăzut la art.31 alin.1, lit.a și b din Legea nr.188/1999, respectiv salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă, există reglementări speciale anuale, pentru drepturile solicitate de reclamanți nu există astfel de reglementări, aplicarea dispozițiilor generale devenind imposibilă.
Se arată că funcționarii publici au un statut legal, și nu contract ual, care se realizează în conformitate cu dispozițiile legii. Sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin acte normative, specific acestei categorii profesionale și determinat în mod corect. Având în vedere că legea nu reglementează expres cuantumul drepturilor solicitate și modalitatea de calcul a acestora, aceasta nu au fost prevăzute în bugetul de venituri și cheltuielilor pe anul 2008 al Consiliului Județean Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat arătat că, în raport de Decizia Curții Constituționale nr.185/12.02.2009, criticile formulate de recurent sunt nefondate.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea reține ca acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții și, în calitatea de funcționari publici în cadrul Consiliului Județean T, au solicitat obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, precum și actualizarea acestor sporuri cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
Curtea constată că temeiul acordării suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reține că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Însă acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, Curtea apreciază că obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Ori,în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpressis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999,în cauză,nu se poate face o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr. 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. (2) - devenit ulterior art. 35 alin. (2) - din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Ori, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nicio dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale sus arătate.
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, Curtea va admite recursul și modificând în parte hotărârea atacată va respinge ca nefondată acțiunea menținându-se dispozițiile instanței de fond referitoare la prescripția dreptului la acțiune, dispoziții ce nu au făcut obiectul criticilor în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în contencios administrativ formulat de recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN T, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.1319 din 08.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - ambii cu domiciliul ales în T,-, județul T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispozițiile referitoare la excepția prescripției dreptului la acțiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnored.jud.-
4 ex./18.11.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
