Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 369/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.369/CA
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de reclamanții, -, A, ,., G, -, G, C, ( ), -, G (), G, (), IA, (G), G, IA, IA, - cu reședința aleasă în C, strada - lui nr.44, județul C, împotriva sentinței civile nr.124/12.II.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ CENTRUL JUDEȚEAN, cu sediul în C,-, județul C, AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, cu sediul în B-, sector 2 și MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, sector 3, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 octombrie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanții au chemat în judecată pe pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Centrul Județean C, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru a fi obligați la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de la care au dobândit calitatea de funcționari publici până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație.
În fapt, s-a arătat că aceste drepturi sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999.
În 2007 legea nr.188/1999 a fost republicată și textele au primit o nouă numerotare astfel că art.29 alin.1 lit.c și d sunt reglementate acum la art. 31 din Legea nr.188/1999 republicată.
Reclamanții arată că prin nr.OUG92/2004 aceste drepturi au fost sistate până la data de 31.12.2006.
Norma legală de suspendare contravine disp. art.41, 53, art.15 alin.2 și 16 alin.1 din Constituția României.
În drept invocă art.31 alin.1 lit.c și d, art.109 din Legea nr.188/1999, art.38, 39 din Legea nr.53/2003.
În cauză s-a făcut dovada că reclamanții au avut calitate de funcționari publici și că pârâta nu le-a acordat aceste drepturi.
La 15.01.2009 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar pe fond respingerea acțiunii.
Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
S-a arătat că prin nr.OG6/2007 aceste sporuri nu au fost suspendate - însă apreciază că din interpretarea și coroborarea tuturor modificărilor Legii nr.188/1999 acestea nu pot fi acordate invocând art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată în 2007.
La 30.01.2009 Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii, excepția lipsei calității procesual pasive a B, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin încheierea din 12.02.2009 instanța a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ, având în vedere că reclamanții din prezenta cauză sunt funcționari publici, iar potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 republicată competența aparține instanței de contencios administrativ.
Instanța a respins și excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B având în vedere că acești pârâți sunt ordonatori de credite existând un raport juridic între reclamanți și pârâți în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
Instanța a respins și excepția inadmisibilității pentru lipsă procedură prealabilă având în vedere că prin prezenta acțiune nu se solicită anularea unui act administrativ, nefiind aplicabile disp. art.7 din Legea nr.554/2004.
Dispozițiile invocate respectiv nr.OG192/2002, nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006 ar fi avut aplicabilitate în cazul în care s-ar fi emis acte prin care s-ar fi acordat sau refuzat acordarea acestor drepturi bănești, acte pe care reclamanții le-ar fi contestat în instanță.
Procedând la judecata cauzei s-a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură
Prin prezenta acțiune s-a solicitat obligarea pârâtei la acordarea suplimentului de post în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% începând de la data dobândirii calității de funcționari publici până în prezent, actualizate cu indicele de inflație.
Art.29 devenit art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 reglementează că funcționarii publici au dreptul la un salariu corespunzător compus și din suplimentul postului și suplimentul gradului.
În perioada 2004-2006 aceste prevederi au fost suspendate prin nr.OUG92/2004 și prin nr.OG2/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 a arătat că legea intră în vigoare la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial cu excepția disp. art.29 din Legea nr.188/1999 care intră în vigoare la 01.01.2007.
În aplicarea disp. art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus de Legea nr.161/2003 Agenția Națională a Finanțelor Publice a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Acest proiect nu a fost promovat astfel că nu există bază legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și a gradului.
Pentru a fi posibilă calcularea este necesar existența unor dispoziții date în aplicarea art.31 fost art.29 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, atribut ce revine legiuitorului sau Guvernului.
Se reține că art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 arată că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemelor unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Acordarea acestor drepturi prin prezenta hotărâre ar presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii reprezentând o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 prin care s-a arătat că instanțele nu au nici o competență de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de executare efectivă.
Pentru aceste considerente instanța a respins acțiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții persoane fizice, funcționari publici în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean C, solicitând modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii precizate, în sensul obligării intimaților la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, de la data de 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii.
Din punct de vedere procedural, au opinat recurenții reclamanți că soluția pronunțată de judecătorul fondului încalcă flagrant dispozițiile art. 129, alin. 4 Cod proc. civ. întrucât temeiul de drept nu l-a constituit OG nr. 137/2000, ci numai dispozițiile art. 31 din Legea nr. 188/1999.
Pe fondul cauzei, au criticat recurenții considerentele instanței de fond referitoare la imposibilitatea de cuantificare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, aceasta fiind ținută, în accepțiunea titularilor acțiunii, să respecte și să aplice actele normative aflate în vigoare, nicidecum să interzică aceste drepturi, cât timp ele sunt recunoscute prin lege.
În legătură cu practica neunitară a instanțelor de judecată investite cu acțiunile de valorificare a sporurilor privind motivele lor și decizia din 6.12.2007 pronunțată de CEDO în cauza Beian contra României, care a statuat că jurisprudența neunitară atât la nivel național, cât și la nivelul instanței supreme, este contrar principiului siguranței raporturilor civile, ce reprezintă unul din elementele fundamentale ale statului de drept.
În subsidiar, au mai solicitat recurenții a se reține că determinarea cuantumului celor două drepturi salariale ținea de executarea silită a hotărârii, neputând constitui însă un argument pentru respingerea acțiunii.
Au fost depuse întâmpinări la dosarul cauzei de către intimații Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Inspecția, Inspectoratul Teritorial d e Muncă C, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefundat, reluându-se în motivele de fapt ale acestor întâmpinări apărările formulate în fața primei instanțe.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ. Curtea reține caracterul său neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Recurenții reclamanți au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, precum și obligarea pârâtei la includerea acestor sporuri în salariul de bază al reclamanților.
Curtea constată că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Curtea a observat că drepturile solicitate de reclamanți sunt reglementate de dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Curtea a observat, totodată, că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reținut că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Curtea a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, Curtea a reținut, în același sens, că obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Curtea a constatat, în acest sens, că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
S-a mai reținut că prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea a apreciat că - în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpressis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, Curtea a apreciat că nu se poate face în cauză o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr. 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. (2) - devenit ulterior art. 35 alin. (2) - din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nicio dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționat mai sus.
În consecință, Curtea a considerat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică prin respingerea acțiunii precizate ca neîntemeiată, urmând a fi menținută sentința civilă nr. 124/12.02.2009 a Tribunalului Constanța prin respingerea recursului ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în contencios administrativ declarat de reclamanții, -, A, ,., G, -, G, C, ( ), -, G (), G, (), IA, (G), G, IA, IA, - cu reședința aleasă în C, strada - lui nr.44, județul C, împotriva sentinței civile nr.124/12.II.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ CENTRUL JUDEȚEAN, cu sediul în C,-, județul C, AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, cu sediul în B-, sector 2 și MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, sector 3, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnoed.jud.-
2 ex./12.11.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
