Obligare emitere act administrativ. Decizia 368/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.368/CA
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul reclamant, domiciliat în localitatea C,-, -.4,.5,.1, și domiciliu ales în C--84, județul C, împotriva sentinței civile nr.332 din 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.10.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin acțiunea promovată și înregistrată la data de 09.12.2008 pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Constanta și Primarul Municipiului C, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la emiterea autorizației taxi către reclamant precum și obligarea acestora la plata de daune materiale, în cuantum de 110.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca acesta a procedat la înființarea PF, subiect înregistrat la ORC sub nr./38/17.01.2008, având ca obiect de activitate efectuarea de transport de persoane în regim de taxi.
Se mai arată că prin adresa nr.94524/18.06.2008 emisă de către Primăria Cis -a comunicat că cererea formulata de către reclamant, pentru eliberarea autorizației de transport persoane în regim de taxi, a fost aprobată, fiind emisă în acest sens autorizația nr.1804/14.01.2008.
Reclamantul susține că, în luna iunie 2008, i s-a comunicat faptul că acesta nu poate desfășura activitatea de taximetrie, deoarece numărul celor cărora li s-a permis a desfășura această activitate este prea mare, reclamantul fiind inclus pe o listă de așteptare.
Măsura luată de către pârâți este nelegală, reclamantului fiind-i îngrădit dreptul la muncă, fapt care i-a cauzat acestuia prejudicii de ordin material.
La termenul de judecată din data de 13.01.2009 reclamantul și-a completat și precizat acțiunea, prin care a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților și la plata sumei de 250 lei/zi, până la data eliberării licenței de transport peroane în regim de taxi, suma reprezentând beneficiul nerealizat, precum și ca sumele solicitate să fie actualizate cu indicele de inflație, până la data achitării debitului invocat. S-a solicitat, de asemenea ca pârâții să fie obligați și la plata de daune cominatorii rezultate din neplata la termen a facturilor de leasing, întreținere, rate bancare, contribuiții datorate către stat, având în vedere calitatea reclamantului de persoană fizică autorizată. Prin precizarea formulată, reclamantul a procedat la detalierea sumei de 110.000 lei solicitată cu titlu de daune materiale.
Legal citați, pârâți au formulat și depus întimpinare prin care au solicitat a se dispune respingerea acțiunii promovate de către reclamant, ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.332 din 31.03.2009 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantului ca nefondată și a obligat reclamantul la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul, în calitate de persoană fizică autorizată, este deținătorul Autorizației nr.1804/14.01.2008-fila 10, având ca obiect de activitate principală transportul rutier în regim de taxi. De asemenea, pentru -PF a fost eliberat și certificatul de înmatriculare emis de către ORC Constanta-fila 11.
S-a reținut că neeliberarea autorizației de taxi solicitată de către reclamant este determinată de cadrul legislativ actual, precum și de numărul mare de licențe pentru transport în regim de taxi acordate pentru raza Municipiului
Pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din nr.554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
În speță reclamantul a invocat existența unei vătămări de ordin material rezultată din dispozițiile luate de către pârâți, prin neemiterea autorizației de taxi solicitate de către reclamant.
S-a reținut că în baza actului normativ reprezentat de nr.38/2003, ce reglementează transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, autoritatea locala, reprezentată în speță de către pârâtul Consiliul Local Constanta, prin nr.148/2008, de modificare a nr.464/2003-filele 122-173, procedat la stabilirea numărului maxim de autorizații de transport în regim de taxi pentru Municipiul C, respectiv de 1600 (art.3 din nr.148/2008).
De asemenea, s-a reținut că în prezent, în evidențele deținute de către pârâți, în Municipiul C au fost eliberate un număr de 1853 de autorizații de taxi, număr superior criteriilor legale, considerente pentru care autoritățile locale, fiind obligate în acest context, de respectarea prevederilor legale, respectiv ale art.14 alin.6 din nr.38/2003, în sensul .de a nu mai atribui autorizații taxi până la micșorarea numărului acestora, prin disponibilizare în conformitate cu prevederile prezentei legi, sub numărul maxim stabilit.
Sub acest aspect, instanța nu a putut reține în cauza că poziția avută de către pârâți, este nelegală, chiar dacă aceasta este de natură a conduce pentru reclamant la crearea unor dificultăți de ordin material din nedesfășurarea activității de taximetrie, a cărui interes a fost manifestat.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că solicitarea avută de către reclamant, de obligare a pârâților la emiterea autorizației (licenței ) de taxi este nefondata, în cauză nefiind incidente disp.art.1 si 8 din nr.554/2004. Pe de altă parte, avându-se în vedere că neeliberarea autorizației de transport taxi solicitată de către reclamant nu este cauzată de vreun abuz sau vreo culpa a pârâților, instanța a apreciat că în speță cererea de acordare de despăgubiri formulată este nefondată, nefiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii delictuala, reprezentante de prejudiciu, fapta ilicită, culpa și raportul de cauzalitate dintre delictul civil si prejudiciu.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru considerentele:
Realizarea serviciului de transport în regim de taxi presupune, potrivit Legii nr.38/2003 două etape: obținerea autorizației de transport în condițiile art.9 din lege și obținerea autorizației taxi prevăzută de art.10 alin.2 din același act normativ, cu mențiunea că eliberarea autorizației taxi este condiționată de existența primei.
Susține recurentul că nr.148/2008 prin care s-a limitat numărul de autorizații taxi în Municipiul C, invocată de pârâți, este ulterioară obținerii de cătr4e recurent a Autorizației de transport nr.1804/14.01.2008.
Consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art.1 și 8 din Legea nr.554/2004. Întârzierea în rezolvarea cererii recurentului de emitere a autorizației taxi, perioadă în care condițiile de eliberare au fost modificate prin limitarea numărului de autorizații, a fost prejudiciat prin neeliberarea autorizației taxi, cu consecința imposibilității desfășurării activității de taximetrie, activitate în scopul căreia a achiziționat în sistem leasing un autovehicul și a obținut toate avizele necesare, inclusiv autorizația de transport.
Se apreciază că dispozițiile art.8 și art.10 alin.1 din Legea nr.38/02003 modificată sunt neconstituționale în măsura în care permit autorității de autorizare eliberare unei autorizații de transport, care conferă dreptul la obținerea unei autorizații taxi, fără ca în fapt să existe această posibilitate.
Unica menire a autorizației de transport reglementată de Legea nr.38/2008 este posibilitatea conferită de aceasta de a participa la procedura de atribuire în gestiune a executării serviciilor de transport în regim de taxi.
Pentru eliberarea unei autorizații de transport este necesar efectuarea mai multor acțiuni: înregistrarea în registrul comerțului ca persoană fizică, obținerea unui certificat de competență profesională, dovada capacității financiare, operațiuni care presupun cheltuieli substanțiale și timp. Apreciază că dispozițiile art.8 din Legea nr.38/2003 modificată sunt neconstituționale în măsura în care permit autorităților locale eliberarea de autorizații de transport, fără ca ulteror să existe posibilitatea reală a titularului acestei autorizații de a participa la procedura de atribuire în gestiune a executării serviciilor de transport în regim de taxi; dispoziții articolului mai sus arătat contravin prevederilor art.45,53 și 56 din Constituția României.
Intimații pârâți au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu reținerea consideratelor expuse în întâmpinarea formulată la fondul cauzei.
La termenul din 12.10.2009 recurentul prin apărător a precizat că nu înțelege să mai susțină excepția de neconstituționalitate a art.8 și 10 alin.1 din Legea 38/2003 recursul fiind limitat doar la motivele de nelegalitate expuse în cerere.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea reține ca acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamantul a investit instanța de fond, invocând aplicarea dispozițiilor art.1 si 8 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu soluționarea acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâților Consiliul Local Constanta si Municipiul Constanta prin Primar sa răspundă cererii si să dispună emiterea autorizației de taxi precum si la plata daunelor reprezentând taxele achitate si beneficiul nerealizat.
Potrivit art.1 din Legea 554/2004 "orice persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termen a unei cereri se poate adresa instanței de contencios competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata".Art.8 din lege, invocat atât in acțiune cat si in recurs,prevede ca persoana vătămata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumita de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun răspuns in termen poate sesiza instanța de contencios administrativ.
Art.8 alin 1 din lege asimilează refuzului nejustificat si refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
In speță, prin adresa nr./18.06.2008 i se comunica reclamantului ca cererea pentru eliberarea autorizației de taxi a fost aprobata si i se recomanda să depună dosarul pe lista de așteptare întrucât, in conformitate cu 148/2008, nu se va mai elibera nicio autorizație pana la micșorarea numărului acestora.
Aceleași mențiuni privind existenta a unui număr mare de autorizații ce depășesc numărul stabilit de lege sunt înscrise si in adresele /06.06.2008 si R-/16.07.2008 emise de către Primăria Constanta.
Deși se invocă refuzul soluționării cererii si neeliberarea autorizației de taxi Curtea constata ca reclamantului nu i s-a refuzat eliberarea autorizației ci, i s-a comunicat ca cererea este admisa dar, la momentul respectiv, nu era posibila eliberarea autorizației din cauza numărului foarte mare de autorizații deja emise, dosarul reclamantului fiind înscris pe lista de așteptare.
Art.14 alin 2 din Legea 38/2003, modificata prin /2007, atribuie in sarcina autorităților locale stabilirea numărului maxim de autorizații de taxi iar potrivit alineatului 6 al aceluiași articol: "daca numărul autorizațiilor taxi emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi depășește numărul maxim de autorizații taxi stabilite în condițiile alin. (2) - (4), consiliul local sau Consiliul General al Municipiului B nu va mai atribui nicio autorizație taxi până la micșorarea numărului acestor autorizații, prin disponibilizare în conformitate cu prevederile prezentei legi, sub numărul maxim stabilit".
Și anterior modificării prin Legea 265/2007, Legea 38/2003 prevedea în art.14 alin 4 că: "După acordarea numărului maxim de autorizații taxi permanente și sezoniere stabilit, autoritatea administrației publice locale, respectiv a municipiului B, nu va mai elibera nici o autorizație taxi decât în condiția vacantării uneia dintre acestea".
În același sens au fost și prevederile 464/2003 care stabilea numărul limită al autorizațiilor de taxi la 1650, număr care a fost suplimentat pentru anul 2006 cu încă 90, tot printr-o hotărâre a consiliului local.
Prin 148/2008 de modificare a 464/2003 s-a stabilit ca numărul maxim de autorizații pentru transportul rutier in regim de taxi pe Municipiul Constanta este de 1600,în concordanță cu dispozițiile art.14.alin4 din Legea 38/2003 astfel cum a fost modificată(anterior formulării cererii de către reclamant)prin Legea 265/2007.
Prin urmare,dispozițiile legale privind transportul în regim de taxi limitează numărul autorizațiilor ce pot fi atribuite și condiționează emiterea unei noi autorizații,în cazul acoperirii totale a numărului stabilit, de vacantarea unei vechi autorizații.
În aceste condiții, în mod corect a apreciat prima instanță că adresa este emisa cu respectarea dispozițiilor 148/2008, hotărâre care nu a fost constatata nelegala de către instanța ca urmare a controlului de legalitate.
Atât timp cât prin dispoziții legale în vigoare se stabilește un cadru legal pentru atribuirea autorizațiilor de taxi atât instituția emitentă cât și reclamantul trebuie să respecte normele în materie iar neatribuirea autorizației și înscrierea pe lista de așteptare nu poate fi asimilată refuzului de a emite autorizația,astfel cum susține recurentul reclamant.
Pe cale de consecință,Curtea apreciind că nu sunt motive care să atragă modificarea hotărârii recurate, în conformitate cu art.312 raportat la art.3041Cod proc civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul reclamant, domiciliat în localitatea C,-, -.4,.5,.1, și domiciliu ales în C--84, județul C, împotriva sentinței civile nr.332 din 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect obligare emitere act administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Tehnored.jud.-
2 ex./11.12.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
