Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 367/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.367/CA
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta reclamantă - -, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.719 din 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în C,-, județul C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul -.- nr.18, județul C, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 octombrie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 719/30.06.2009 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - - C, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost investită instanța de fond cu cererea prin care, la data de 20.03.2009, reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Generală a Finanțelor Publice C anularea parțială a Deciziei nr.7/2009, anularea totală a deciziei de impunere nr.2/2009 și raportul de inspecție fiscală nr.2970/2009, exonerarea reclamantei de la plata obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere nr.2/2009.
În fapt, prin raportul de inspecție fiscală nr.1851/2008 și decizia de impune nr.3/2008, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Cas tabilit obligațiile fiscale suplimentare în sarcina reclamantei.
În termen legal, reclamanta a formulat contestație ce a fost soluționată prin decizia nr.7/2009 în sensul că s-a dispus desființarea deciziei de impunere nr.3/2008 și refacerea controlului.
Ulterior, la refacerea controlului s-a emis raportul de inspecție fiscală nr.2970/2009 și decizia de impunere nr.2/2009 împotriva cărora reclamanta a formulat contestație.
A solicitat anularea parțială a Deciziei nr.7/2009 pentru următoarele motive:
- actele contestate sunt eronat motivate în fapt, iar inspectorii fiscali nu au luat în considerare toate documentele și situațiile întocmite și puse la dispoziție de reclamantă, respectiv: jurnalele de mașină pentru situația carburanților primiți în custodie de la terți și de la secții proprii, notele de transfer, facturi fiscale, -uri;
- organele fiscale au autorizat în mod legal și sigur operațiunile, fără a ține seama de opiniile altor instituții, respectiv Garda Financiară C, Direcția Generală a Finanțelor Publice;
- actele contestate au fost eronat motivate în drept.
Deși s-a făcut dovada că motorina predată nu a fost proprietatea reclamantei, s-a forțat încadrarea în prevederile art.192 alin.5 Cod fiscal.
În același mod eronat s-a considerat livrarea de bunuri, predarea cantității de motorină către terți, precum și predarea motorinei către utilaje și secții proprii ignorându-se că motorina predată a fost mai întâi primită de la terți în acest scop și că există documente în acest sens.
Bazându-se exclusiv pe analiza jurnalului de mașină, organul de control a reținut că destinația combustibilului achiziționat în regim de scutire nu a fost cea legală care conferă dreptul la scutirea taxei.
Reclamanta a arătat că, pe lângă transportul propriu-zis al mărfurilor, clientul a realizat și un transport ocazional de ajutor, primind și predând ambarcațiunilor de extracție sau descărcare în cadrul aceluiași traseu, o cantitate de carburanți.
De asemenea, reclamanta a transportat cu navele proprii și motorina achiziționată cu plata accizei către utilajele de exploatare forestieră în șantiere de exploatare situate în luncile și ostroavele.
Aceste fapte s-au consemnat în jurnalul de bord al navei.
unui lichid într-un rezervor provenit din două surse, nu dă dreptul la constatarea că s-a schimbat destinația finală a consumului sau la a reține prejudiciul în sarcina statului.
Raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere au fost întocmite fără a fi respectate disp. art.9 alin.1 Cod proc. fiscală.
Actele au fost eronat motivate în fapt, iar organele fiscale au analizat ilegal și singular operațiunile, fără a ține seama de opiniile altor instituții ale statului refăcând controlul doar pentru 2 luni: iunie 2006 și aprilie 2007.
În ceea ce privește cantitatea de 8830 litri motorină s-a arătat că prin Decizia nr.7/2007 s-a stabilit în mod clar: consumul de combustibil pentru utilaje și secții proprii este scutit de plata accizelor.
În mod unilateral organul fiscal a stabilit cantitatea de 3830 litri, stabilind încă o dată accize.
De la această interpretare greșită s-a calculat eronat obligațiile accesorii.
În drept au fost invocate art.218 alin.1 Cod proc. fiscală și art. 11(1) din Legea nr.554/2004.
În dovedirea acțiunii au fost depuse actele fiscale contestate și documentația aferentă.
Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. Pentru cererea având ca obiect anularea deciziei de impunere nr.2/2009 și raportul de inspecție nr.2970/2009 a invocat excepția prematurității, motivat de lipsa procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesual pasive.
La 23.04.2009 - Cai nvocat excepția lipsei de interes motivat de faptul că s-a emis Decizia nr.45/2009 de către DGFP
La 28.05.2009 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a DGFP C pentru cererea privind anularea deciziei de impunere nr.2/2009, a admis excepția inadmisibilității cererii privind anularea deciziei de impunere nr.2/2009 și a respins excepția lipsei de interes.
Procedând la judecarea cererii s- reținut că prin acțiune s-a solicitat anularea deciziei nr.7/2009 emisă de DGFP
În ceea ce privește anularea deciziei de impunere nr.2/2009 și raportul de inspecție fiscală din 26.02.2009 instanța s-a pronunțat prin soluționarea excepției la 28.05.2009.
În fapt s-a reținut că, prin raportul de inspecție fiscală 1851/31.10.2008 și decizia de impunere nr.3/2008 Cas tabilit în sarcina reclamantei obligațiile fiscale suplimentare.
Prin decizia nr.7/2009 s-a dispus desființarea deciziei de impunere 3/31.10.2008 pentru suma de 159.496 lei și refacerea controlului.
În urma refacerii controlului s-a emis raportul de inspecție fiscală 2970/20.02.2009 și decizia de impunere 2/2009.
Împotriva acestor acte fiscale, reclamanta a formulat contestație care a fost soluționată prin Decizia nr.45/24.04.2009.
Prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat anularea deciziei 7/2009.
Obiectul controlului efectuat de organele fiscale l-a constituit verificarea modului în care a fost consumată motorina achiziționată în regim de scutire de la plata accizelor și dacă a fost utilizată în scopul pentru care a fost acordată scutirea.
Organele fiscale au stabilit că reclamanta a utilizat o parte din motorina achiziționată fără plata accizelor pentru a împrumuta alte societăți sau pentru a restitui un împrumut primit de la alte societăți, fiind utilizată în alt scop decât cel pentru care a primit scutirea.
Sa reținut că reclamanta a achiziționat motorină pentru transport fluvial în regim de scutire de la plata accizelor pentru nave autorizate de.
Potrivit codului fiscal scutirea de la plata accizelor se acordă cu condiția ca motorina să fie utilizată drept carburant pentru navigație și nu în alte scopuri.
Reclamanta nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută de organul fiscal.
Motivele invocate de reclamantă în acțiune nu au fost fondate, rezultând că nu s-a respectat destinația pentru care a fost acordată scutirea.
Reclamanta nu a făcut dovada susținerii că motorina predată nu a fost proprietatea sa și că organele fiscale au forțat încadrarea în prevederile art.192 alin.5 din Codul fiscal.
Organele fiscale au apreciat corect că motivarea reclamantei privind transferurile de motorină de la un operator economic la altul cauzat de forța majoră, respectiv rămânerea navelor proprii și ale altor societăți aflate în marș fără motorină, nu pot fi primite ca fiind determinate de apariția unui caz de forță majoră.
În concluzie, s-a apreciat că organele fiscale au stabilit în mod corect că reclamanta, pentru o parte din motorina achiziționată în regim de scutire de plata accizelor, nu a îndeplinit obligația ce îi revenea pentru utilizarea acesteia în scopul pentru care putea beneficia de scutire, utilizând marfa în alt scop care nu era în conformitate cu scutirea.
Organele fiscale au făcut o corectă interpretare a disp. art.128 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind noțiunea de livrări de bunuri considerând că predarea cantităților de motorină de la reclamantă către alte societăți reprezintă livrări de bunuri.
Referitor la suma de 8271 lei reprezentând accize aferente cantității de 8830 litri motorină dată pentru consumul unor utilaje și secții proprii ale societății și accize aferente prevăzute în decizia nr.7/2008 s-a desființat decizia nr.3/2008 în ceea ce privește acest aspect motivat de faptul că și consumul pentru unele dintre utilajele și secțiile proprii sunt scutite de plata accizelor în condițiile prevăzute de art.22 din Legea nr.42/1997, art.19 din nr.OG22/1999, art.201(1) lit.c Cod fiscal și s-a dispus refacerea controlului.
De asemenea, organul de control a avut în vedere opiniile din procesul verbal din 18.05.2006 încheiat de DGFP C, procesul verbal din 16.07.2007 încheiat de DGFP-- C și nota de constatare 11114/09.08.2006 a Gărzii Financiare
Astfel prin decizia 7/2008 s-a dispus refacerea controlului și calculelor accizelor datorate cu excluderea perioadelor verificate prin procesele verbale arătate: iunie 2006, aprilie 2007.
Pentru toate aceste aspecte instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta - - C, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecarea în fond a litigiului, respectiv:
1. Reanalizarea situației de fapt în raport cu normele de drept incidente și pe baza probatoriilor indicate de - -;
2. Anularea parțială a Deciziei nr.7/22.01.2009 privind soluționarea contestației formulate de - -, înregistrată la DGFP C sub nr. 28834/02.12.2008;
3. Anularea totală a Deciziei de nr. 2/27.02.2009 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, precum și a raportului de inspecție fiscală nr. 2970/26.02.2009, întocmit de inspectorii Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale C, Serviciul de Inspecție Fiscală și Control Ulterior;
4. - - de la plata obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. 2/27.02.2009.
Cu referire la excepția inadmisibilității privind Decizia nr. 7/22.01.2009 a DGFP C, admisă prin încheierea din data de 28.05.2009, recurenta - - a criticat faptul că instanța de fond și-a însușit nejustificat apărarea DGFP C, ignorând atât Codul d e Procedură Fiscală, cât și Legea Contenciosului Administrativ, care prevăd în mod clar dreptul de a cere verificarea oricărui act administrativ fiscal întocmit fără respectarea prevederilor legale. În raport de această critică, a solicitat recurenta să se dispună casarea acestei încheieri, rejudecarea în fond și respingerea excepției inadmisibilității.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP C în petitul prin care s-a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 2/27.02.2009, recurenta a arătat că DGFP C este organul fiscal care a emis decizia nr. 7/22.01.2009, decizie care a stat la baza controlului fiscal și în temeiul căreia a fost emisă de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C, serviciul de inspecție fiscală și control ulterior, decizia nr. 2/27.02.2009, astfel că se justifică chemarea în judecată pârâtei DGFP
Criticile recurentei, formulate în legătură cu modalitatea de soluționare a fondului cauzei, au vizat, în esență, neluarea în considerare a primei instanțe a probatoriilor solicitate de - -, starea de fapt neputând fi încadrată într-o livrare de bunuri, în lipsa efectuării unei expertize contabile care să determine consumul înregistrat de societate pe baza orelor de funcționare, a intrărilor și ieșirilor de motorină, regimul juridic aplicabil cantităților de combustibil sub aspectul scutirii sau nu de plata accizelor.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3041Cod proc. civ.
Legal citată, intimata DGFP Caf ormulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a susținut să se constate că Tribunalul Constanța, prin încheierea din 28.05.2009, a admis excepția inadmisibilității anulării Deciziei de impunere nr.2/27.02.2009 având în vedere că societatea contestatoare nu a urmat procedura administrativă prealabilă.
În privința excepției lipsei calității sale procesuale pasive în capătul de cerere privind anularea deciziei de impunere nr. 2/27.02.2009, a opinat intimata DGFP C că numai Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C se legitimează procesual pasiv.
Referitor la anularea parțială a Deciziei nr. 7/22.01.2009 emisă de DGFP C, s-a arătat că recurenta reclamantă nu a dovedit cu documente o altă situație de fapt decât cea semnalată de organul fiscal, astfel că, nefiind respectată destinația pentru care a fost achiziționată motorina în regim de scutire de accize, s-a interpretat a fi vorba, în cauză, de o livrare de bunuri, supusă accizării.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ. Curtea reține caracterul său fondat pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția inadmisibilității privind Decizia nr. 7/22.01.2009 a DGFP C:
Prin încheierea din 28.05.2009 a Tribunalului Constanțaa fost admisă excepția inadmisibilității cererii privind anularea deciziei de impunere nr.2/27.02.2009, motivat de dispozițiile art. 210 și 218 proc. fiscală.
Deși recurenta - - a solicitat instanței de control judiciar să verifice legalitatea soluției date asupra acestei excepții cu referire la decizia nr. 7/22.01.2009, Curtea constată că instanța de fond a fost investită cu soluționarea excepției inadmisibilității deciziei de impunere nr. 2/27.02.2009, pronunțându-se legal și temeinic în sensul admiterii, cât timp petenta nu a supus cenzurii judecătorești o decizie dată în soluționarea unei contestații, după cum se arată în dispozițiile art. 218 din OG 92/2003.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pârâte DGFP C, Curtea reține că excepția invocată prin întâmpinarea depusă la fila 120 din dosarul de fond este neîntemeiată, fiind justificată calitatea procesuală în raport de obiectul acțiunii, astfel cum a fost restrâns prin admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 2/27.02.2009 și a raportului de inspecție fiscală nr. 2970/26.02.2009.
Analizând criticile recurentei în raport de soluția pronunțată în fond asupra acțiunii în contencios administrativ, Curtea reține că, ceea ce a înțeles recurenta reclamantă să conteste au fost concluziile organului fiscal întocmite pe baza documentelor contabile prezentate de societate, contestate a fi incomplete, incorecte, abuzive și nereale, fapt pentru care a solicitat a fi efectuată o expertiză contabilă, prin care să se poată stabili cantitățile de motorină consumate în scopul pentru care a fost achiziționată, beneficiind de scutirea de accize, precum și cele care au ieșit din gestiunea sa pentru alte scopuri.
Recurenta reclamantă - - Caî nțeles a supune controlului judiciar concluziile organului fiscal cuprinse în decizia nr.7/2009 de soluționare a contestației înregistrate la DGFP C sub nr. 28834/02.12.2008, referitoare la suma de 81 810 lei reprezentând accize cu majorări de întârziere în sumă de 60 764 lei și penalități de întârziere în sumă de 496 lei, aferente cantității de motorină de 88 555 litri, utilizată pentru a împrumuta alte societăți sau a achita împrumutul de la alte societăți pe perioada ianuarie 2005 - decembrie 2007.
Sub acest aspect a solicitat recurenta reclamantă să-i fie încuviințată proba cu expertiza contabilă, pentru a putea proba o altă situație decât cea reținută de organul fiscal.
Reținând în mod judicios că recurenta reclamantă justifică un interes în formularea acțiunii în contencios fiscal având ca obiect anularea parțială a deciziei nr. 7/2009, instanța de fond era ținută a garanta dreptul la apărare al părților litigante, prin administrarea probatoriilor apreciate ca fiind utile și concludente pentru justa soluționare a cauzei.
Respingând cererea de încuviințare a probei cu expertiza contabilă, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al recurentei reclamante, lipsind-o de posibilitatea de a-și proba susținerile sale.
această încălcare a drepturilor procedurale cu necercetarea fondului cauzei, pentru nu lipsi partea titulară a acțiunii de toate mijloacele de apărare ce garantează realizarea efectivă a acestui drept constituțional, Curtea reține că se impune, în raport de dispozițiile art. 321, alin.3 Cod proc. civ. casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța, pentru rejudecarea cauzei, cu administrarea tuturor probelor solicitate de părți, apreciate ca utile și concludente unei juste soluționări a acțiunii formulate de - -
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta reclamantă - -, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.719 din 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în C,-, județul C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul -.- nr.18, județul C, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Casează sentința recurată și trimite cauza primei instanțe pentru rejudecare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Tehnored.jud.-
4 ex./24.11.2009
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Data 25.11.2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm alăturat dosarul cu numărul mai sus precizat care conține ___ file, privind recursul în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta reclamantă - -, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.719 din 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în C,-, județul C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul -.- nr.18, județul C, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, întrucât prin decizia civilă nr.367/CA/19.10.2009 s-a admis recursul declarat de recurenta - -, s-a casat sentința civilă nr.719/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și a fost trimisă cauza primei instanțe pentru rejudecare.
Președinte de complet,
Grefier,
- -
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
