Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 377/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 377/R-
Ședința publică din 04 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței nr.2935 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, iar intimați-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, venit prin strămutare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 28 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, constată că:
Prin acțiunea formulată la Tribunalul Gorj, reclamanții, și din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, potrivit Legii nr.142/1998 pe perioada ianuarie 2004 - 20.01.2007 și până la intrarea în legalitate, actualizate cu indicele de inflație, iar intimatul Ministerul Finanțelor să fie obligat să aloce fondurile necesare în vederea achitării sumelor solicitate.
În motivarea acțiunii, au arătat, că Legea nr.142/1998 a prevăzut acest drept pentru salariații din unitățile bugetare, privind acordarea tichetelor de masă, însă din motive necunoscute, nu s-au acordat, făcându-se o discriminare în raport de prevederile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, precum și în raport de art.29 pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Au arătat, că numai o parte din categoriile de salariați ai unităților bugetare, au beneficiat de acest drept, motiv pentru care consideră că au fost grav prejudiciați.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Intimatul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin Sentința nr.2935 din 8.10.2007, Tribunalul Gorj, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul Ministerul Justiției și a respins acțiunea față de acesta.
S-a admis acțiunea reclamanților față de ceilalți pârâți.
Au fost obligați MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 20.04.2004 - 20.04.2007, actualizată la data plății efective și la acordarea în continuare a tichetelor de masă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.1 din Legea nr.142/19998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste, etc, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli, aprobate conform legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
S-au avut în vedere de prima instanță, la adoptarea soluției, și de prevederile art.41 alin.2 din Constituția României.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Au arătat recurenții, că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea acestora la acordarea contravalorii tichetelor de masă și a tichetelor cadou cu ocazia sărbătorilor de C și Paști, pe perioadele stabilite de instanță.
S-a susținut, că în nici unul din anii, pentru care s-a solicitat acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou, nu a existat vreo dispoziție legală care să prevadă obligația Ministerului Public de a achiziționa pe cheltuială proprie tichete de masă și tichete cadou.
Discriminarea invocată de reclamanți și reținută de instanța de fond, în raport de care angajații din anumite domenii din cadrul sectorului bugetar (primării), este lipsită de fundament.
Prin Decizia nr.226/29.01.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, au fost admise recursurile formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, fiind modificată sentința, în sensul respingerii acțiunii.
Pentru a hotărî în acest mod, a reținut în considerente că:
Statutul funcționarilor publici, cât și actele normative de salarizare a acestora prevăd dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, prime și alte drepturi salariale fără a face referire la tichete de masă.
Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești, precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale. În mod constant, legiuitorul a stabilit că aceștia au drepturile și îndatoririle prevăzute în actele normative, având acest caracter special, având în același timp un regim de salarizare distinct față de alte categorii de personal.
Or, în Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care constituie actul normativ aplicabil în perioada de referință și în OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nu există dispoziții în sensul acordării drepturilor solicitate de reclamanți.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa, în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli, sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din redactarea dispozițiilor art.1 din Legea nr.142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legea stabilește categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
În plus se menționează condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Ca urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Sunt imperative dispozițiile art.49 din Legea nr.733/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, potrivit cărora, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții, se regăsesc și în Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003 și Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților, referitoare la ivirea unei situații de discriminare, câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002-2006, care interziceau acordarea acestor tichete, au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale, nu poate fi reținută, pentru că alte categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații, iar salarizarea se asigură din bugete distincte. Dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat, se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Salariații din sistemul judiciar, se bucură de o serie de drepturi și beneficii, care li se adresează și care nu sunt aplicabile altor categorii de salariați din sistemul bugetar.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României, nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu beneficii.
Actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii, condiționat de existența fondurilor bugetare.
A concis, cu precizarea că dreptul pretins de reclamanți nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii, astfel că, în aceste condiții, se impune, a fi admis recursul.
Prin Încheierea nr.384 din data de 31.01.2008, pronunțată în Camera de consiliu de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, a fost admisă cererea de strămutare formulată de, și și s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția contencios administrativ și fiscal, păstrându-se actele îndeplinite.
În aceste condiții, a fost investită să soluționeze recursurile Curtea de APEL PITEȘTI, potrivit art.40 alin.5 Cod proc.civilă, care stipulează că "În cazul în care instanța a săvârșit acte de procedură sau procedat între timp la judecarea pricinii, actele de procedură, îndeplinite ulterior strămutării și hotărârea pronunțată sunt desființate de drept, prin efectul admiterii cererii de strămutare".
Reanalizând motivele de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile art.3041Cod proc.civilă, instanța apreciază recursurile ca fiind fondate, după cum se va explicita, în considerentele, ce vor urma.
Potrivit art.137 Cod proc.civilă, instanța de fond, era obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor, a căror eventuală incidență în cauză, poate face inutilă cercetarea fondului.
Instanța de fond, a respins în mod greșit, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților.
Există raport de serviciu între reclamanți și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, nefiind dispoziții legale, care să stabilească atribuții în sarcina celor doi recurenți.
Art.21 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, stipulează, că ordonatorii principali de credite, sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru cele ale bugetelor instituțiilor publice, ierarhic inferioare, "ai căror conducători, sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite".
Recurenții nu au obligații de plată, de virare și de alocare de fonduri din bugetul de stat, nu sunt subiecte pasive ale raporturilor juridice și nici debitori față de reclamanți.
Raportul juridic, este creat între reclamanți și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, acesta fiind obligat la plata drepturilor salariale, a primelor, a sporurilor și indemnizațiilor la care reclamanții, sunt îndreptățiți.
Nefiind în raporturi obligaționale cu recurenții, nu le pot cere, să le asigure fonduri, întrucât, nu justifică un drept.
Calitatea cerută pentru a exercita acțiunea în justiție, trebuie să corespundă cu cea de titular al dreptului, în raportul juridic dedus judecății. Între intimații-reclamanți și recurenți, nu există acest raport de drept material, care să poată fi valorificat prin acțiune, întrucât nu au calitate de angajatori.
Intimații-reclamanți, își pot valorifica drepturile de la autoritatea angajatoare, iar aceasta, în cazul imposibilității îndeplinirii obligației, poate la rândul său să solicite obligarea recurenților, însă numai în măsura dispozițiilor legale.
Față de cele menționate, instanța va constata, că cei doi recurenți, nu au calitate procesuală pasivă, motiv pentru care, se vor admite recursurile, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civilă, se va modifica în parte sentința de fond, în sensul că, se va respinge acțiunea față de recurenți, menținându-se în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței nr.2935 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, iar intimați-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea față de recurenți.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4 ex/08.04.2008
Jud fond;;
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu
