Despăgubire contencios administrativ. Decizia 301/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 301/R-CM
Ședința publică din 02 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtele și, domiciliate în R V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.923 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit: recurentele-pârâte și și intimata-reclamantă "".
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 23 mai 2007, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta "" a chemat în judecată pe pârâtele și, solicitând obligarea în solidar a acestora, în temeiul art.270 Codul muncii, la plata sumei de 2.428,31 lei, pentru paguba din gestiunea societății.
În motivarea cererii a arătat că pârâtele au fost salariatele societății în funcția de vânzător gestionar, conform contractului individual de muncă înregistrat la. V la data de 6 martie 2007, în ceea ce privește pe pârâta și la data de 12.04.2007 pentru pârâta.
Acestea și-au desfășurat activitatea la magazinul situat în R V, str.- -, -.
În data de 17.04.2007 s-a făcut inventarierea gestiunii și s-a constatat o lipsă în gestiunea pârâtelor de 2.428,31 lei, astfel cum s-a reținut prin expertiza extrajudiciară. Declarațiile de inventar și lista de inventar au fost semnate de pârâte, care au recunoscut că inventarierea s-a făcut în mod normal și legal.
Prin sentința civilă nr.923/5.11.2007, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea și a obligat pe pârâte la plata în solidar a sumei de 3.844,25 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, precum și la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâtele și au fost salariate ale societății reclamante pe postul de vânzător - gestionar.
La data de 17.04.2007 a fost efectuată inventarierea întregului stoc de marfă din gestiunea pârâtelor de către expertul contabil.
Din verificările efectuate de expertul contabil a rezultat că lipsa în gestiunea societății reclamante produsă de cele două pârâte este de 3.844,25 lei și că acestea au prestat munca de gestionar - vânzător în cadrul acestei societăți în perioada 21.01.2007 - 17.04.2007.
Coroborând înscrisurile de la dosar și concluziile raportului de expertiză contabilă, precum și prezumția de vinovăție ce operează în cazul lipsurilor în gestiune - potrivit soluției pronunțată de Plenul Tribunalului Suprem în cazurile când se produc lipsuri în gestiune, actul de constatare a lipsei creează în sarcina gestionarului o prezumție de culpă pe care acesta o poate răsturna făcând dovada contrară - tribunalul a constatat că pârâtele nu au probat inexistența acestei lipse în gestiune și nici vreo cauză obiectivă care să excludă culpa lor. De aceea s-a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 271 alin. 1 muncii, care reglementează răspunderea patrimonială.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, pârâtele și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Soluția instanței de fond se sprijină pe o expertiză extrajudiciară, pe actul de inventar și pe prezumția de vinovăție rezultând din calitatea de gestionar a pârâtelor.
Inventarierea s-a făcut de pe poziții de autoritate, fără participarea gestionarului la înscrierea și număratul articolelor.
Actele de gestiune nu cuprind mențiunea confirmării de către gestionar a operațiunilor efectuate.
Pârâtele au lucrat ca gestionar fără contract de muncă încheiat în formă scrisă, iar din acte nu rezultă dacă le-a fost predată gestiunea cu respectarea prevederilor Legii nr.22/1969.
În scurta perioadă de o lună calendaristică în care acestea au lucrat la reclamantă, operațiunile reale ale gestiunii erau consemnate într-un caiet. Aceste însemnări poartă și semnătura patronului.
Evidențele contabile erau întocmite de patron, iar expertiza contabilă a avut în vedere numai aceste evidențe, nu și caietul semnat de salariate și angajator.
De aceea, este îndoielnică existența prejudiciului, ceea ce profită pârâtelor.
Nu s-a dovedit nici dacă salariatele au avut gestiune comună, prin urmare greșit s-a considerat că operează răspunderea solidară.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă "" a formulat următoarele apărări:
Verificarea gestiunii s-a făcut, contrar celor afirmate, în prezența recurentelor, care au consemnat pe ultima filă de inventar că recunosc realitatea și corectitudinea verificării contabile.
La judecata cauzei de către instanța de fond pârâtele nu au propus probe în apărare.
Mai mult, instanța a dispus efectuarea unei expertize judiciare pentru a fi verificate susținerile reclamantei.
Nici la convocarea expertului contabil pârâtele nu s-au prezentat spre a da lămuriri.
Din expertiză reiese indubitabil că gestiunea a fost preluată și predată pe bază de semnătură, fără nicio obiecție.
Pentru aceste motive intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Cererea de recurs poartă semnăturile ambelor recurente, conform disp. art. 3021alin. 1 lit. d) pr.civ.
Recursul nu este fondat.
Criticile se încadrează în cazurile de netemeinicie și nelegalitate reglementate de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă și art.304 pct.9 Cod procedură civilă și vizează greșita apreciere a probelor și aplicarea necorespunzătoare a dispozițiilor Legii nr.22/1969 în ceea ce privește limitele răspunderii patrimoniale a salariatului.
Calitatea de salariat și de gestionar a pârâtelor a fost probată la judecata în primă instanță cu contracte individuale de muncă însoțite de fișe de post.
Potrivit acestor înscrisuri, pârâta a avut calitatea de vânzător gestionar în cadrul "" începând cu data de 01.04.2007, iar a ocupat același post din data de 01.03.2007.
În fapt, pârâtele au îndeplinit atribuții de vânzător- gestionar la unitatea reclamantă încă din 21.01.2007 dată fiind semnarea de către acestea a actelor contabile.
Contractele de muncă ale pârâtelor au fost încheiate pe durată nedeterminată.
Ambele gestionare au fost salariate ale unității până la 07.05.2007.
Lipsa în gestiune a rezultat din raportul de expertiză contabilă judiciară, probă pusă în discuția părților din oficiu, întocmit în baza inventarului de primire a gestiunii din 21.01.2007, încheiat între foștii gestionari și pârâte, a rapoartelor de gestiune zilnică din perioada 22.01.2007 - 14.04.2007 întocmite de pârâte, a facturilor și avizelor avute în vedere la redactarea rapoartelor de gestiune zilnică și a inventarului de predare a gestiunii din 17.04.2007.
Totodată, expertul contabil judiciar a verificat expertiza contabilă extrajudiciară prin care s-a valorificat inventarul faptic al întregului stoc de marfă existent la 17.04.2007 în gestiunea pârâtelor.
Sunt nefondate afirmațiile întocmirii unei evidențe separate de către patron deoarece s-a constatat de către expertul contabil judiciar că lista de inventar de primire a gestiunii din 21.01.2007, cea de predare a gestiunii din 17.04.2007, cât și rapoartele de gestiune zilnice, facturile și avizele de expediție și monetarele zilnice au fost semnate de pârâte.
de preluare și predare a gestiunii sunt depuse la dosar.
O evidență contabilă contrară celor constatate din probele administrate nemijlocit de instanța de fond nu a fost probată nici în calea de atac, deși recurentele au făcut referire la un caiet care poartă mențiunile și semnăturile ambelor părți.
În aceste condiții s-a reținut corect că prezumția simplă de culpă ce operează în sarcina gestionarilor, odată dovedită lipsa în gestiune, nu a fost răsturnată.
Referitor la întinderea răspunderii, aceasta a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor art.25 și următoarele din Legea nr.22/1969, care se referă la o răspundere integrală a gestionarului pentru prejudiciul cauzat unității, chiar și atunci când acesta este cauzat de mai mulți salariați, în cazul de față de mai mulți gestionari.
, respectiv repartizarea despăgubirii urmează să se facă între gestionari, după criteriile de la art.27 alin.2 din lege, întrucât nu s-a putut stabili în ce măsură a contribuit fiecare la producerea pagubei.
Și întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de netemeinicie și nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.3041și art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-pârâte și, domiciliate în R V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.923 din 05 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta "" R
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.04.2008
Jud.fond:
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Laura Ioniță
