Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 363/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 363/R-
Ședința publică din 04 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Judecător - - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul ORAȘUL - PRIN CONSILIUL LOCAL, cu sediul în, șoseaua B-P nr. 1, județul A și de pârâții, domiciliat în,. 3,. A,. 6, județul A și, domiciliată în P, str. -,. 74,. B,. 24, județul A, împotriva sentinței civile nr. 641/CF din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic - pentru recurentul-reclamant Orașul, avocat pentru recurentul-pârât și avocat - pentru recurenta-pârâtă -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate cu taxă judiciară de timbru de câte 20 lei și timbru judiciar de câte 0,15 lei, achitată conform chitanțelor nr. 8035/03.04.2008, respectiv nr. 94161/03.04.2008 și nr. 94163/03.04.2008, emise de Primăria Municipiului
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 11.03.2008, cerere completatoare și precizatoare a motivelor de recurs, formulată de Orașul; la data de 02.04.2008, borderou cu înscrisuri din partea recurentei-pârâte -.
Reprezentanta recurentului-reclamant Orașul se obligă să depună la dosar, până la sfârșitul ședinței de judecată, delegație pentru redactarea și semnarea recursului.
Părțile prezente depun la dosar dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru și învederează instanței că nu mai au cereri de formulat.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora, sub rezerva depunerii de către reprezentanta recurentului Orașul a delegației pentru redactarea și semnarea recursului, totodată punând în vedere părților să pună concluzii și asupra excepției lipsei de interes a reclamantului Orașul în promovarea rceursului.
Apărătoarea recurentului-pârât solicită admiterea recursului, iar pe fond respingerea încheierii de sesizare din data de 21.05.2007 a Curții de Conturi a României. Arată că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale și că instanța de fond în mod greșit a reținut în sarcina reclamanților această răspundere, având în vedere încheierea de sesizare a Curții de Conturi, prin care se invocase că în mod ilegal s-au acordat salariaților și funcționarilor publici indemnizație de hrană și premii de Recurentul-pârât, în calitate de primar, a fost mandatat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 32/22.06.2006 cu semnarea contractului colectiv de muncă, act ce nu a fost atacat în instanță; iar OUG nr. 45/2003 stabilește competențele autorităților administrației publice locale în ceea ce privește finanțele publice locale. Contractul colectiv de muncă, în cuprinsul căruia s-a stabilit acordarea către funcționari și personalul contractual a ajutorului de sărbători și a beneficiului unei mese calde pe zi, a devenit opozabil pentru toți, prin înregistrarea sa la Subliniază că nu se poate reține culpă în sarcina recurentului, întrucât drepturile bănești speciale au fost acordate în temeiul legii, respectiv contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității și fără a prejudicia pe nimeni, iar cheltuielile au fost prevăzute și aprobate prin HCL nr. 33/2006 și HCL nr. 32/2006.
Depune la dosar concluzii scrise, însoțite de practică judiciară, precum și Hotărârea Consiliului Local nr. 33/2006 cu privire la rectificarea bugetului local pe anul 2006 și un set de înscrisuri referitoare la finanțare.
La întrebarea instanței, reprezentanta recurentului-reclamant și apărătoarea recurentei-pârâte arată că nu se opun depunerii la dosar, de către reprezentanta recurentului-pârât, a înscrisurilor mai sus menționate.
Reprezentanta recurentului-reclamant Orașul - prin Consiliul Local solicită respingerea încheierii de sesizare a Curții de Conturi, ce a fost în mod incorect admisă de instanța de fond.
Solicită respingerea excepției lipsei de interes a reclamantului Orașul în promovarea recursului, precizând că recursul este formulat în interesul Consiliului Local ca autoritate deliberativă, autoritate ce a emis Hotărârea nr. 32/2006 și contractul colectiv de muncă, avizate pentru legalitate de Prefectura județului A, respectiv de Direcția.
Instanța de fond a aplicat în mod incorect Legea nr. 142/1998 ce face referire strict la tichetele de masă, speța intrând sub incidența Legii nr. 215/2001 și nu a Legii nr. 142/1998.
Apărătoarea recurentei-pârâte - solicită admiterea recursului, desființarea sentinței instanței de fond ca netemeinică și nelegală. Precizează că achiesează la concluziile apărătoarei recurentului-pârât. De asemenea, menționează că la baza acordării sumelor de bani au stat dispoziții legale, respectiv HCL nr. 32/2006 și Regulamentul Intern și că prin HCL nr. 33/2006a fost prevăzută sursa de finanțare. Prin sentința de la fond se încalcă principiul autonomiei locale, potrivit căruia consiliul local poate decide în ce scop să fie folosite sumele de bani de la bugetul local. Precizează că nu sunt întrunite cele trei elemente constitutive ale răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre acestea, motiv pentru care nu poate fi antrenată această răspunderea civilă a recurentei-pârâte.
Fără cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare asupra acesteia, se prezintă, în ședință publică, consilier juridic -, care depune la dosar împuternicire pentru semnarea și susținerea recursului, purtând nr. 5274/26.02.2008.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.641/CF din 14 decembrie 2007 a Tribunalului Comercial Argeș, a fost admisă încheierea de sesizare nr.486/21/5.09.2007, formulată de Curtea de Conturi a Românei - Camera de Conturi A și au fost obligați pârâții și - să achite reclamantei Orașul suma de 82.841 lei despăgubiri civile și la dobânda de referință, practicată de BNR la data pronunțării, de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la recuperarea efectivă a prejudiciului.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că prin încheierea de sesizare nr.486/21/5.09.2007, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Aas olicitat obligarea în solidar a pârâților - Primarul Orașului - și - - contabil în cadrul Primăriei - la plata sumei de 86.377 lei prejudiciu cauzat orașului, sub motiv că în anul 2006 pârâții au făcut plăți către angajații primăriei în sumă de 82.841 lei, din care 64.691 lei cu titlu de hrană, iar 18.150 lei cu titlu de ajutor C, sume la care au fost calculate dobânzi în valoare de 3.536 lei.
1. Analizând sesizarea,tribunalula respins excepția de inadmisibilitate a sesizării instanței de către Curtea de Conturi formulată de pârâți, sub motiv că răspunderea primarului și a persoanelor care împotriva cu acesta au cauzat prejudicii persoanelor verificate este o răspundere civilă delictuală care se poate stabili numai în condițiile sesizării instanței. În concluzie, tribunalul a reținut că sesizarea instanței de către Curtea de Conturi a României este legală și excepția este neîntemeiată.
2. Analizândpe fondacțiunea, tribunalul a constatat că, în fapt, este primarul orașului și potrivit art.63 alin.4 lit.a din Legea nr.215/2001, acesta este ordonator principal de credite și în această calitate el a dispus efectuarea plății sumelor arătate mai sus, în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat de pârâte cu Sindicatul "Primus", contract ce prevedea obligația angajatorului de a asigura o masă caldă zilnic pentru fiecare salariat și să plătească un ajutor de sărbători, C și Paști, echivalent cu salariul brut pe economie, cele două obligații fiind încadrate în cap.VI din Contractul colectiv de muncă intitulat: "condiții de muncă, protecția și protecție socială".
3.În drept, tribunalula constatat că potrivit art.22 din Legea nr.500/2002 ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuielile strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale, iar încălcarea acestei reguli angajează răspunderea ordonatorilor principali; că raportul de serviciu dintre funcționarii publici și personalul contractual, pe de o parte și angajatori, pe de altă parte, este guvernat Legea nr.188/1999, respectiv Codul Muncii, completate cu alte acte normative ce reglementează organizarea și protecția, respectiv Legea nr.90/1996, abrogată prin Legea nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea.
Cu privire la suma alocată cu titlu de hrană,tribunalula constatat că primăria nu are obligația de a asigura hrană gratuită funcționarilor publici și personalului contractual, iar regula privind acordarea tichetelor de masă salariaților din sectorul bugetar, reglementată de Legea nr.142/1998, nu este aplicabilă în speță deoarece nu există dovezi privind existența fondurilor necesare achiziționării tichetelor de masă și nici că aceste fonduri au fost cuprinse în buget.
Cu privire la apărarea pârâților, prin care aceștia au invocat obligativitatea efectuării acestor plăți în temeiul contractului colectiv de muncă,tribunalula constatat că relativ la obligația asumată pentru acordarea mesei calde aceasta ar fi o transpunere în practică a dreptului funcționarilor de a beneficia de tichetele de masă și în consecință, suma alocată este nelegală deoarece aceste tichete nu puteau fi acordate în echivalent bănesc, iar includerea acestei obligații în contractul colectiv de muncă este nelegală.
În concluzie, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată cu privire la angajarea răspunderii pentru suma de 59.322 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea masă caldă și că suma arătată va fi recuperată de la salariați, dacă a fost acordată în echivalent bănesc și nu în natură.
Cu privire la suma de 12.635 lei reprezentând ajutor de C, acordat salariaților în anul 2006, tribunalul a constatat că această plată nu este prevăzută în legislația și că, în consecință, ea nu putea fi prevăzută în contractul colectiv de muncă.Tribunalula înlăturat apărarea pârâților care au invocat, ca izvor al obligației de plată, contractul colectiv de muncă și hotărârea consiliului local, necontestate în instanță în cadrul controlului de legalitate efectuat de prefect. În concluzie,tribunalula reținut că suma arătată trebuie recuperată de la persoanele care au încasat-o necuvenit.
La 26.02.2008, și - au declarat recurs.
În motivele de recurs depuse la 26.02.2008 de a criticat soluția primei instanțe ca nelegală.
Se susține că obligația de a acorda masa caldă sau echivalentul bănesc a fost stabilită prin art.35 pct.4 și 7 din Contractul colectiv de muncă nr.7951/2006, iar sursele financiare pentru efectuarea plăților au fost asigurate din bugetul local la Titlul 20 "Cheltuieli materiale și servicii".
Se mai susține că acordul colectiv de muncă a fost înregistrat la A sub nr.7951/149/23.06.2006, fără ca această instituție să facă obiecțiuni cu privire la art.35 alin.4 și 7.
Recurentul mai arată că obligațiile arătate, decurgând din contractul colectiv de muncă, nu puteau fi încălcate întrucât contractul arătat a fost înregistrat la A și prin aceasta a devenit opozabil și în același timp obligatoriu pentru părțile contractului potrivit art.242 din Legea nr.53/2003 și a art.30 din Legea nr.130/1996, iar instanța de fond trebuia să rețină că numai refuzul înregistrării acestuia făcea inaplicabile clauzele contractului. De asemenea, recurentul susține că acordul/contractul colectiv de muncă a fost aprobat prin HCL nr.32/22.06.2006, hotărâre care a fost înaintată prefectului pentru efectuarea controlului legalității și acesta nu a formulat acțiune în anularea ei, astfel că aceasta a devenit definitivă și obligatorie.
II. În motivele de recurs depuse de - se invocă aceleași critici ca și cele din recursul formulat de. În sinteză aceasta critică sentința sub motiv că instanța de fond a soluționat sesizarea formulată de Camera de Conturi A pe alte temeiuri legale decât cele aplicabile în cauză; că plățile făcute de pârâți erau datorate în temeiul art.35 pct.4 și 7 din acordul/contractul colectiv de muncă nr.7951/2006, înregistrat la Primăria Orașului sub nr.-/22.06.2006 și aprobat de Consiliul Local prin Hotărârea nr.32/22.06.2006, iar resursele financiare necesare plăților au fost prevăzute în bugetul local din veniturile proprii.
III. La 26.02.2008 a declarat recurs și Orașul - prin Consiliul Local, criticând soluția primei instanțe ca nelegală. Se susține că prin hotărârea nr.32/22.06.2006 a Consiliului Local, primarul orașului a fost împuternicit să semneze acordul/contractul colectiv de muncă aprobat prin hotărârea susmenționată, iar prevederile acesteia sunt obligatorii din momentul înregistrării ei la A; că potrivit art.35 alin.4 și 7 din acest acord/contract, înregistrat sub nr.7951/149/23.06.2006 la A, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul primăriei sunt beneficiarii unei mese calde pe zi sau a unei îndemnizații de hrană de 11 lei/zi, iar în temeiul art.243 din Legea nr.53/2003 și a art.30 din Legea nr.30/1996 dispozițiile arătate sunt obligatorii; că sumele de bani arătate au fost aprobate prin bugetul Consiliului Local, iar acest consiliu a mandatat primarul orașului, prin hotărârea nr.32/22.06.2006 să semneze acordul/contractul arătat și să-l execute.
În concluzie, recurentul susține că pârâții au fost obligați greșit la achitarea sumelor prevăzute în sentință.
La dosar au fost depuse copia xerox a "Regulamentului de stabilire a condițiilor de acordare a echipamentului de serviciu și alimentației de protecție pentru funcții publice și personal contractual din cadrul Consiliul Local ", copia xerox a Hotărârii nr.32/22.06.2006 a Consiliului Local, hotărârea din 22.07.2006 privind aprobarea rectificării bugetului local pe anul 2006.
Recursurile sunt fondate.
Curtea constată că recursul lui și cel al lui - sunt identice, astfel că acestea vor fi analizate împreună.
Sunt fondate criticile formulate de recurenții și - încadrate corect de aceștia în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În adevăr, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, deoarece și-a întemeiat soluția pe temeiurile legale invocate în încheierea de sesizare, iar apărările invocate de recurenți au fost înlăturate fără temei legal. Curtea constată că,în fapt, tribunalul a reținut că a fost sesizat cu cererea Camerei de Conturi A de a obliga pe pârâți la plata unor sume de bani care ar fi fost plătite nelegal de Primăria Orașului funcționarilor publici ai acestei instituții, precum și personalului său contractual.
De asemenea, curtea constată că, atât cu ocazia controlului efectuat de Camera de Conturi A cât și în recurs, recurenții au invocat faptul că aceștia erau ținuți să facă plata sumelor arătate în temeiul Hotărârii Consiliului Local nr.32/22.06.2006, care a aprobat cheltuiala bugetară prevăzută în art.35 pct. 4 și 7 din Contractul/Acordul colectiv de muncă înregistrat la A sub nr.7951/149/23.06.2006.
Verificând această apărare, curtea constată că, în adevăr, pârâții în calitate de executanți ai hotărârii consiliului local, au efectuat plata sumelor în discuție. Pârâții nu puteau refuza executarea hotărârii arătate deoarece aceasta are valoare juridică de act normativ și, ca orice act cu astfel de putere, hotărârea arătată obligă pe recurenți la executare. Curtea constată că în drept, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil, privind angajarea răspunderii personale a acestora, respectiv fapta ilicită, prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre primele două elemente.
Concluzia arătată se întemeiază pe dispozițiile art.1 lit.e din Legea nr.215/2001 potrivit căruiaautoritățile executivesunt primarii comunelor, orașelor, municipiilor, ;art.63 alin.1 lit.c din aceeași lege potrivit căruia rimarul p. îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții: atribuții referitoare la bugetul local; art.68 alin.1 din aceeași lege potrivit căruia n exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual și în fine, art.77 din aceeași lege potrivit căruiaprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului.
atribuțiile fiecăruia dintre cei doi recurenți, curtea constată că nici unul dintre aceștia nu puteau refuza executarea HCL nr.32/2006.
Astfel, relativ la recurentul, în calitate de primar al Orașului, curtea constată că acesta este organ executiv al consiliului local, cel din urmă fiind organ deliberativ, și în consecință acesta este ținut să respecte hotărârile emise de organul arătat.
Astfel, potrivit art.16 alin.1 lit.a din OUG nr.45/2003, în vigoare la data emiterii HCL din 22.06.2006, utoritățile administrației publice locale au următoarele competențe și responsabilități în ceea ce privește finanțele publice locale:elaborarea și aprobarea bugetelor locale.De asemenea, potrivit art.17 alin.2 din același act normativ:rdonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt președinții consiliilor județene, primarul general al municipiului B și primarii celorlalte unități administrativ-teritoriale;iar potrivit art.18 alin.1 din același act normativ:rdonatorii principali de credite analizează modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.
În fine, potrivit art.19 din același act normativ, primarul, în calitate de ordonator principal de credite, are obligația de aangaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.Aceste reguli se regăsesc și în Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale.
În concluzie, din aceste texte rezultă că primarul nu putea refuza executarea HCL arătate mai sus.
Cu privire la recurenta -, în calitatea acesteia de referent-contabil, ea este obligată să respecte dispoziția primarului, dată în calitate de ordonator principal de credite, de a efectua operațiile contabile necesare punerii în aplicare a dispoziției arătate și, la fel, să respecte dispozițiile hotărârii consiliului local, altfel refuzul acesteia ar reprezenta o încălcare a îndatoririlor de serviciu.
II. Sunt fondate criticile formulate în recursul Orașului prin care, în esență, se susține că instanța de fond a aplicat greșit legea întrucât nu a observat că HCL nr.32/22.06.2006 a rămas în vigoare și la fel Contractul-Acordul colectiv de muncă înregistrat la A sub nr.7951/149/23.06.2006.
În adevăr, curtea constată că HCL a orașului nr.32/22.06.2006, rămasă definitivă prin neatacarea în instanță, a aprobat cheltuielile bugetare prevăzute în art.35 pct.4 și 7 din Contractul/Acordul colectiv de muncă și prin aceasta a creat obligația pentru organele executive ale consiliului, organ colegial de conducere, de a pune în aplicare hotărârea și de a dispune efectuarea plății sumelor prevăzute în Contractul/Acordul colectiv de muncă înregistrat la A sub nr.7951/149/23.06.2006. În consecință, nu se poate reproșa primarului și referentului-contabil ai consiliului local că au încălcat legea atâta timp cât aceștia sunt ținuți să respecte hotărârea arătată.
Având în vedere că hotărârea consiliului local este un act normativ, instanța de fond a aplicat greșit legea atunci când a decis să verifice legalitatea plăților făcute în temeiul acestei hotărâri căci prin această verificare tribunalul repune în discuție dispozițiile HCL nr.32/2006, deși aceasta este definitivă și obligatorie.
Curtea, din oficiu, ia în discuție și temeinicia HCL arătată și constată că atât art.22 din OG nr.2/2006, cât și art.61 alin.1 lit.a și b din Legea nr.188/1999 autorizează autoritățile locale să dispună de sumele alocate pentru îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă precum și cele pentru sănătate și securitatea; și, de asemenea, le autorizează să constituie un fond de 5% din cheltuielile cu salariile (pe anul 2006) pentru premierea funcționarilor și personalului contractual. Așa fiind, curtea constată că cele două hotărâri sunt legale și prin ele nu au fost încălcate norme de ordine publică. De altfel, ele fiind definitive, curtea nu are nicio putere de a cenzura aceste hotărâri.
În concluzie, criticile recurenților sunt fondate, urmând a fi admise, a se modifica sentința instanței de fond și a se respinge sesizarea ca neîntemeiată.
Văzând și disp.art.312 alin.5 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de reclamantul ORAȘUL - PRIN CONSILIUL LOCAL, cu sediul în, șoseaua B-P nr. 1, județul A și de pârâții, domiciliat în,. 3,. A,. 6, județul A și, domiciliată în P, str. -,. 74,. B,. 24, județul A, împotriva sentinței civile nr.641/CF din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința, în sensul că pe fond respinge încheierea de sesizare, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
11.04.2008
Red.DV
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru
