Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 379/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 379
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenții - pârâți UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ B -PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL B, împotriva sentinței civile nr.407 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenți avocat iar pentru intimata-reclamanta avocat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat depune la dosar un set de înscrisuri cu care intimata face dovada că a urmat cursuri pentru situații de urgență. Arată că mai are cereri de formulat la acest termen.
Avocat pentru recurenți arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, se constată terminată cercetarea judecătorească și se acordă cuvântul pe fond.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate iar pe fond respingerea acțiunii.
Susține că prevederile Ordinului 496/2003 care este un act administrativ și nu unul normativ, nu pot fi aplicate decât unei anumite categorii de personal.
Consideră că nu sunt relații de subordonare între instituția locală și Ministerul Administrației și Internelor, așa încât Ordinul 496/2003 nu-și are aplicabilitatea în cazul reclamantei.
Faptul că intimata a făcut cursuri pentru situații de urgență nu echivalează cu obligațiile și îndatoririle specifice categoriilor de personal angajate a MAI și deci nu se poate vorbi de o situație discriminatorie. În susținerea celor arătate stă și practica instanțelor.
În concluzie, solicită respingerea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata-reclamanta arată că un ordin poate să adauge sau să completeze o lege.
Urmare OUG 63/2003 și 30/2007, din 2 ministere s-a format un singur minister și astfel toți salariații au devenit funcționari publici cu aceleași drepturi.
Ordinul 496/2003 vine în aplicarea OUG 63/2003 și care lămurește aspectele legate de categoriile de salariați, respectiv funcționarii publici și personalul contractual.
Reclamanta nu este persoană angajată de primar sau de consiliul local ci este numită printr-un ordin al prefectului. Nu s-a solicitat anularea unor acte normative ci doar aplicarea prevederilor art.9.2 și 31.pct.1 teza II din ordinul menționat mai sus, norme care vin să interpreteze corect legea, o interpretare strict literară a legii nefiind benefică.
În subsidiar, arată că în conformitate cu art.6 din CEDO, nerecunoașterea de către instanță a unui drept față de o persoană, în condițiile în care față de alte persoane aflate în situații similare, dreptul a fost recunoscut de către alte instanțe, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 407/15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în sensul că au fost obligați pârâții - Unitatea Administrativ - Teritorială B - prin primar și Consiliul Local B să îi plătească reclamantei indemnizația lunară de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 01.04.2005 și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă, sumele urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației.
În motivarea sentinței s-au expus următoarele:
Reclamanta are calitatea de funcționar public la Unitatea Administrativ - Teritorială Orașului B, județul B, conform Ordinului Prefectului județului B nr. 198/02.10.2000.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariați civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Ordinul nr. 496/2003 prevede la pct. 9.2 că " indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice" iar prin art. 31.1 din Ordin care modifică art. 47 din Legea nr. 138/1999 se lămurește noțiunea de personal civil în sensul că prin acest personal se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din acest minister, care beneficiază de drepturile stabilite de prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
În speță pârâtul este autoritate publică locală în înțelesul Legii nr. 215/2001, modificată și completată, astfel că art. 47 din Legea nr. 138/1999, modificat prin Ordinul nr. 496/2003 este aplicabil în cauză, legiuitorul nefăcând distincție între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut prevederile constituționale, care în Capitolul V impun premisa unui regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr. 137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, astfel că prin Ordinul nr.496/28.07.2003 s-a urmărit că în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice pentru a se asigura egalitate de tratament salarial tuturor angajaților din cadrul aceleași autorități, astfel că este indubitabil faptul că pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 stabilește că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
De asemeni, art. 29 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, nu exclude posibilitatea ca funcționarii publici să beneficieze și de alte drepturi sau sporuri salariale, în condițiile legii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții - Unitatea Administrativ - teritorială B și Consiliul Local B, care au susținut că hotărârea tribunalului este dată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că Ordinul 496/2003 este un act administrativ și nu unul normativ, astfel că nu se putea aplica decât personalului menționat în art. 1 din Legea 138/1999, că potrivit pct. VI al Ordinului - măsurile de aplicare se iau de către condamnați și șefii de unități - ceea ce constituie un argument în plus pentru teza conform căreia reclamanta nu are dreptul la sportul solicitat prin acțiune.
De asemeni, susțin recurentele, nu se poate reține nici incidența dispozițiilor OG137/2000, cu atât mai mult cu cât prevederile art. 1, 2 al. 3 și 27 ale acestei ordonanțe au fost declarate neconstituționale.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că prevederile Ordinului 496/2003 îi sunt aplicabile.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă, curtea constată întemeiat recursul de față, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Indemnizația de dispozitiv este una dintre componentele soldei lunare reglementată de art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Potrivit textului cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv. Totodată, această indemnizație este prevăzută și de art. 13 din aceeași lege; potrivit acestui articol, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției) beneficiază, potrivit art. 47 din Legea nr. 138/1999, de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de Legea nr. 138/1999.
În executarea și pentru aplicarea (între altele) a prevederilor acestei legi, ministrul de interne a emis Ordinul nr. 275/2002. Astfel, prin art. 1 al ordinului au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, norme prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999; potrivit art. 64 ministerele și instituțiile prevăzute la art. 1 - respectiv, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției -, în aplicarea legii, emit norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 normele prevăd, la pct. 9.1, că de indemnizația de dispozitiv beneficiază și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Ordinul nr. 275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003. În ceea ce privește art. 13 din Legea nr. 138/1999, în norme a fost introdus, după pct. 9.1, pct. 9.2 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pct. 31.1 din norme - dat în aplicarea art. 47 din Legea nr. 138/1999 - definește personalul civil, în sensul prevederilor ordinului, ca fiind funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor (alin. 1); la alin. 2 se prevede că personalul civil din acest din urmă minister beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Dacă s-ar avea în vedere doar prevederile normelor metodologice date în aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 ar rezulta că normele adaugă la dispozițiile legii, în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă - pe lângă categoriile prevăzute de lege: cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili - și altor două categorii: studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior, respectiv personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. O astfel de concluzie nu ar putea fi reținută întrucât nu pot căpăta eficiență juridică prevederi ale unor norme date în aplicarea unei legi, care adaugă prevederilor legii. Pe de altă parte, autoritatea emitentă nu putea edicta norme care să privească personalul altor autorități întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000; potrivit acestor texte actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă (art. 4 alin. 3), iar ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului (art. 75), fiind necesar a se limita strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora (art. 76).
Însă, dispozițiile din normele metodologice date în aplicarea art. 13, astfel cum a fost modificate prin Ordinul nr. 496/2003, trebuie interpretate ținându-se seama de definiția conținută de pct. 31.1. alin. 1, personalul civil la care se referă normele fiind doar funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. O asemenea definiție poate fi folosită doar în interpretarea Legii nr. 138/1999 și a normelor sale de aplicare, neputând fi extinsă la alte categorii de personal civil, indiferent că este vorba de funcționari publici ori de personal contractual. Atunci când cel care edictează o normă juridică recurge la definirea unor termeni o face pentru a le conferi un înțeles diferit de cel comun și, prin urmare, definițiile nu pot fi extinse de la actul normativ care le conține la altul, în afara cazului în care legea permite acest lucru. Ori, Legea nr. 138/1999, prin art. 64, nu conține o astfel de îngăduire. În context trebuie reținută sfera persoanelor care intră în categoria personalului civil prevăzută de art. 47 din Legea nr. 138/1999.
Așadar, rezultă cu claritate că indemnizația de dispozitiv se acordă doar cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției), pct. 31.1. din normele modificate prin Ordinul nr. 496/2003 referind-se expres la personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Eliminarea deosebirilor existente cu privire la salarizarea personalului din serviciile administrației publice locale nu poate fi atinsă pe cale judiciară, căci judecătorului nu îi este permis să extindă, peste ceea ce legea îi îngăduie, dispoziții dintr-o lege specială aplicabile anumitor subiecte de drept, considerându-le aplicabile și altor subiecte de drept care se consideră discriminate. O asemenea conduită a judecătorului ar fi contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat (art. 1) și dispozițiilor art. 61 din Constituție potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
Pe lângă aspectele susmenționate, curtea mai reține că nici Ordinul 496/2003, nici cel anterior - nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel că nu au putere de lege (ce le este conferită numai ca urmare a publicării).
În conformitate cu art. 10 din Legea 24/2000 - privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative - actele normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României, partea
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale sus analizate; de aceea, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, hotărârea va fi modificată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenții - pârâți UNITATEA ADMINISTRATIV - TERITORIALĂ - prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, împotriva sentinței civile nr.407 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la10 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef secție comercială, |
Red.
Red.
tehnored.
3 ex. 11 mai 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Vera
