Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 381
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenta - reclamantă SC" "SRL B, împotriva sentinței civile nr.453 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-reclamantă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Recurenta, prin apărător, arată că nu mai are cereri de formulat la acest termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat, se constată terminată cercetarea judecătorească și se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurentă solicită respingerea excepției nulității recursului, excepție invocată de intimată în întâmpinare. Arată că recursul este formulat în temeiul art.304 Cod procedură civilă, excepția nefiind justificată.
Pe fond, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației, anularea deciziei de impunere13/2007 și obligarea pârâtelor la plata sumei de 335.036 lei reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere, achitate de recurentă. Arată că au depus rapoartele de lucru efectuate pe parcursul executării contractelor de prestări servicii în limba italiană, întrucât nu există nici o dispoziție legală care să oblige la întocmirea acestor acte doar în limba română. Au depus însă, la dosar în traducere legalizată aceste acte. Susține că s-au îndeplinit condițiile de deductibilitate a cheltuielilor cu serviciile de consultanță și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând anularea deciziei nr. 250/17 iulie 2007, a deciziei de impunere nr. 13/03 mai 2007, precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. -/03 mai 2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 2003 - 2004 a avut contracte de colaborare cu un număr de 3 firme din Italia și Ungaria, de la care a achiziționat servici de consultanță economică, asistență tehnică și control calitativ, iar prin Raportul de inspecție fiscală nr. -/03 mai 2007, organele fiscale au considerat că respectivele cheltuieli, cu serviciile primite din partea celor trei firme străine, nu sunt deductibile fiscal, pentru că nu s-au prezentat documente justificative (respectiv: situații de lucrări, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale care să ateste prestarea acestor servicii.
Ca urmare, organele fiscale au stabilit un debit suplimentar la impozitul pe profit, de 216.528 lei și majorări de întârziere de 105.804 lei.
Reclamanta susține că a prezentat organelor de control rapoarte de lucru și procese - verbale de control calitativ, dar acestea erau în limba italiană și engleză, motiv pentru care nu au fost avute în vedere de pârâte.
Mai arată reclamanta că ulterior controlului, a tradus aceste documente, care atestă realitatea serviciilor prestate, deși erau documente de uz intern, ce puteau fi întocmite în limba cunoscută de cei ce le folosesc.
Reclamanta susține că, în raport de dispozițiile art. 9 al. 7 pct. (3) din Legea 414/2002 și art. 21 al. 4 lit. (m) din Legea 571/2003, cheltuielile anterior menționate (de consultanță și prestări servicii) sunt deductibile, astfel că impunerea impozitelor pe profit suplimentar și a majorărilor de întârziere este greșită.
Prin sentința civilă nr. 453/24 septembrie 2008, pronunțată în dosar nr. 4807/-, Tribunalul Bacăua respins ca nefondată acțiunea reclamantei, pentru următoarele considerente:
Prin Raportul de inspecție fiscală nr.-/03.05.2007 pârâta PBa stabilit ca sumele de 385.469,5 lei efectuate în anul 2003 și 674.430,84 lei efectuate în anul 2004 reprezentând asistență tehnică nu sunt deductibile fiscal, motiv pentru care s-a calculat impozit pe profit suplimentar în sumă de 216.528 lei la care s-au adăugat majorări de întârziere în sumă de 105.804 lei și 12.704 lei penalități de întârziere.
Pentru încasarea creanței bugetare s-a emis decizia de impunere nr.13/05.05.2007.
Împotriva acesteia reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 250/17.07.2007.
S-a reținut că reclamanta contestatoare a înregistrat cheltuieli cu servicii prestate de terți, respectiv servicii de consultanță economică cu SC Italia și TEHNO 2000 Ungaria în anul 2003 și servicii de consultanță economică și asistență tehnică în baza unor contracte de prestări servicii în anul 2004 de către TEHNO 2000 Ungaria și & Ungaria.
S-a apreciat că aceste cheltuieli sunt nedeductibile fiscal întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 9 alin. 2 lit. s din Legea nr. 414/2002, art. 21 alin. 4 lit. m din codul fiscal și art. 48 din HG nr. 44/2004.
În considerarea acelorași acte normative, reclamanta susține că condițiile cumulative privind nedeductibilitatea sunt:
- inexistența contractelor în formă scrisă;
- imposibilitatea beneficiarului de a justifica prestarea acestor servicii.
Conform art.48 din HG. Nr.44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal se prevede că "pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență tehnică sau alte prestări servicii, trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- serviciile trebuie să fie prestate efectiv, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă datele referitoare la prestări, termen de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări, proces verbal de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare".
Aceleași condiții sunt prevăzute și în HG nr. 859/2002 valabile pentru anul 2003 anterior intrării în vigoare a Codului fiscal și a Normelor de aplicare.
Tribunalul a apreciat că este evident că reclamanta nu a putut prezenta organelor de control actele doveditoare prevăzute în cele două hotărâri de guvern și că nici expertiza efectuată în cauză nu este o probă concludentă,deoarece se vorbește despre niște rapoarte lunare care au fost puse la dispoziția expertului,ori nu se face nici o dovadă că aceste rapoarte au existat la data controlului,cu atât mai mult cu cât nici în acțiune nu se face vorbire despre acestea.
Analizând contractele de colaborare, tribunalul a constatat că acestea urmau a fi concretizate printr-un model de buget, program de control al executării comenzilor, model de planificare a producției, program pentru gestiunea dinamicii salariale, etc. (fila 14), informatizare.
Se mai constată că cele trei contracte nu au un obiect precis, determinat, pentru a se putea verifica dacă acestea au fost executate întocmai, chiar dacă reclamanta nu a făcut dovada actelor menționate în normele legale în vederea stabilirii deductibilității fiscale.
Se mai constată că nici organul de control și nici instanța nu poate aprecia dacă sumele au fost corect achitate terților, deoarece contractele nu prevăd clauze cu privire la prețul prestației funcție de obiectul determinat al acestuia.
În consecință nefăcându-se dovada deductibilității fiscale a prețului contractului s-a apreciat că în mod corect pârâtele au constatat că aceste sume sunt nedeductibile, calculând în mod corect impozitul pe profit suplimentar cu accesoriile aferente, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta L B, care a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, anulării deciziei de impunere nr. 13/03 mai 2007 și obligării pârâtelor la restituirea sumei de 335.036 lei, achitată de societate în baza deciziei sus - menționate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta - reclamantă a reluat argumentele din acțiunea introductivă, susținând, în esență, că sumele achitate celor trei societăți străine pentru servicii de consultanță și asistență erau deductibile fiscal, că existau documente justificative pentru aceste sume, chiar dacă nu erau traduse în limba română la data controlului, că documentele traduse au fost depuse la dosarul instanței de fond și că expertiza contabilă efectuată în cauză confirmă susținerile recurentei - reclamante.
De asemeni, recurenta a arătat că aceleași cheltuieli, efectuate în perioada aprilie - octombrie 2004 și ianuarie - martie 2005, au fost considerate de organele fiscale deductibile fiscal, conform procesului - verbal și Raportului de inspecție fiscală din 09 ianuarie 2006.
Intimata - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Bad epus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare,arătând că recurenta nu a indicat numărul hotărârii atacate, ci doar dosarul în care a fost pronunțată și că, pe de altă parte, recursul nu este motivat în fapt și în drept, în sensul că nu s-a adus nici o critică hotărârii atacate, ci s-au reluat apărările de la fond.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, hotărârea primei instanțe fiind în acord cu dispozițiile art. 9 al. 2 lit. (s) din Legea 414/2002, art. 21 al. 4 lit. (m) din Legea 571/2003 și art. 48 din nr.HG 44/2004.
Analizând recursul de față, mai întâi sub aspectul excepției de nulitate, invocată de intimată, curtea reține următoarele:
În ce privește numărul hotărârii atacate, deși acest număr nu a fost expres indicat în cererea de recurs, recurenta a precizat ulterior că este vorba de sentința civilă nr. 453/24 septembrie 2008, lucru - de altfel - evident, în condițiile în care aceasta era singura sentință pronunțată în dosarul nr-.
Referitor la lipsa unor critici concrete aduse - prin recurs - sentinței atacate, curtea reține că argumentele expuse de recurentă pot fi încadrate în cazul reglementat de art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă, fiind incidente dispozițiile art. 306 al. (3) Cod procedură civilă, care dau posibilitatea instanței de recurs de a face încadrarea argumentelor din cererea de recurs într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Așa fiind, excepția privind nulitatea recursului urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, curtea constată că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei pe considerentul că societatea nu a prezentat organelor de control acte justificative care să ateste realitatea și legalitatea serviciilor de consultanță și asistență prestate de parteneri străini.
Potrivit art. 48 din nr.HG 44/2004 privind Normele de aplicare a Legii 571/2003, pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat de părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege;
- justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin situații de lucrări, procese - verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților efectuate.
Trecând peste ultima condiție, referitoare la necesitatea cheltuielilor, acest aspect nefiind analizat nici de organele fiscale, nici de instanța de fond, curtea constată că recurenta - reclamantă nu a prezentat documente, de natura celor enumerate de art. 48 din nr.HG 44/2004, care să justifice prestarea efectivă a serviciilor de consultanță și asistență.
Actele invocate de recurenta - reclamantă în susținerea poziției sale, acte care nu au fost prezentate organelor de control în limba română, fiind depuse în traducere legalizată la instanța de fond (filele 87 - 228), nu pot fi considerate documentele justificative, în sensul menționat de dispozițiile anterior citate.
Setul de acte depuse de recurenta - reclamantă la dosarul instanței de fond cuprinde: contractul de asistență tehnică/prestări servicii încheiat cu TECNO BUDAPESTA și o serie de rapoarte lunare întocmite de reprezentanții societății maghiare precum și contractul de colaborare încheiat cu STUDIO & ASSOCIATI.
Nici unul din aceste acte nu cuprinde date concrete legate de prețul serviciilor prestate și nu este însoțit de facturi.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea 82/1991 republicată, "orice operațiune economico - financiară se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ".
Actele invocate de recurenta - reclamantă nu pot fi considerate documente justificative, în sensul reglementat de Legea nr. 82/1991, însăși recurenta recunoscând acest lucru, prin acțiune și prin motivele de recurs.
Reclamanta nu a făcut dovada că înregistrarea în contabilitatea a cheltuielilor de consultanță și prestări servicii ar fi avut la bază documente justificative, care să aibă conținutul prevăzut de pct. A din P nr. 1850/2004 privind registrele și formularele financiar - contabile.
În aceste condiții, soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii reclamantei este legală și temeinică, astfel că, în raport de dispozițiile art. 312 al. (1) raportat la art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă, se impune respingerea recursului de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul contencios administrativ fiscal promovat de recurenta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 453 din 24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele - pârâteDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Bși ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la10 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef secție comercială, |
Red. Red. Tehnored. 2 ex. 12 mai 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Vera
