Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 386/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr-
DECIZIA NR. 386/
Ședința publică din 3 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- - președinte de secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție Județean B și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 68/CA din 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 27 mai 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 3 iunie 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 68/CA/23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
S-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, G, G, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMANE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și în consecință;
Au fost obligați pârâții 1 și 2 să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv sporul de 30 % din salariul de bază lunar, pentru perioada cuprinsă între 01.09.2002 - 31.03.2006, corespunzător perioadei în care reclamanții au îndeplinit funcția de ofițeri de poliție judiciară în cadrul J B, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării despăgubirilor mai sus acordate.
Au fost obligați pârâții 1 și 2 să plătească fiecărui reclamant suma de câte 289,3 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române ca fiind îndreptară împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
La termenul de judecată din data de 23.01.2008 instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Politiei Române, astfel a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Pârâtul Inspectoratul General al Politiei Romane a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive.
Relativ la aceasta excepție instanța de fond a reținut că reclamanții au raporturi de serviciu cu Inspectoratul de Poliție al Județului B, pârâtul Inspectoratul General al Politiei Române nelegitimând calitate procesuala pasivă, astfel că instanța a admis excepția și a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Ministerul Economiei si Finanțelor și Ministerul Internelor si Reformei Administrative instanța de fond a respins-o, pe considerent că situația discriminatorie într-o cauză similară a fost constatată prin Hotărârea nr.219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, iar conform art.21 alin.2 din nr.OG137/2000, termenul la acțiune curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, respectiv 01.08.2007.
Pe fond instanța a reține următoarele:
Reclamanții își desfășoară activitatea in cadrul IPJ B ca ofițeri de poliție judiciară.
Reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție in cadrul IPJ B, desemnați ca organe de cercetare ale Politiei Judiciare prin Ordin al Ministrului Administrației si Internelor, funcție în baza căreia au fost salarizați în conformitate cu prevederile nr.OG38/2003, act normativ care nu prevede acordarea sporului de 30 % instituit potrivit art.28 alin.5 din nr.OUG43/2002 doar pentru ofițerii si agenții de politie detașați la.
Pe cale de consecință, ofițerii de poliție judiciară din cadrul IPJ B care nu au fost detașați la. nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, deși în virtutea funcției au desfășurat o muncă egală ce se cuvenea a fi remunerată cu un salariu egal, constatându-se discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați și aplicarea unui tratament diferențiat față de aceștia.
De altfel, și prin Hotărârea nr. 219 din 01.08.2007 al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat situația discriminatorie față de ofițerii judiciari din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reținându-se în considerente că deși prin aplicarea prevederilor normative în discuție nu s-a vizat aplicarea unui tratament diferit, efectul acestora a dus la nașterea unui tratament diferit implicit care atrage subsecvent excluderea ofițerilor de politie judiciara,alții decât cei care activează in cadrul de la acordarea sporului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și a respingerii acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor. Acesta nu trebuie confundat Statul Român și cu bugetul de stat. Funcționarea și atribuțiile acestuia sunt strict reglementate de Hotărârea nr. 386 din 25 aprilie 2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, modificată și completată ulterior. Astfel, în art. 3 pct.2 lit. A din această hotărâre, sunt prevăzute atribuții de elaborare a proiectului bugetului de stat, al legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura prevăzută de Legea Finanțelor Publice.
În situația în care Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu ar dispune de fondurile necesare, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Atribuții în angajarea și salarizarea intimaților reclamanți au numai Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că reclamanții nu au dreptul la plata sumelor solicitate cu titlu de drepturi bănești reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar, așa cum s-a solicitat, pentru următoarele considerente: prevederile art. 28 din nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu completările și modificările ulterioare, se referă în mod strict și limitativ la ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție care "primesc spor de 30% din salariul de bază lunar". Ori, în speță, intimații reclamanți au calitatea de ofițeri de poliție în cadrul B, situație în care salarizarea și recompensarea acestora nu se poate realiza decât potrivit prevederilor nr.OG 38/2003, unde nu se prevede acordarea pretențiilor solicitate.
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurentul a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 12.10.2004. În susținerea acestei excepții a invocat dispozițiile art. 1 al. 1 și art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 referitor la prescripția extinctivă.
Recurentul a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Instanța de fond a ignorat dispozițiilor legale în vigoare și s-a substituit Curții Constituționale și Parlamentului, stabilind ce reclamanți sunt îndreptățiți să primească sporul de 30% din salariu, spor prevăzut de art. 28 alin.5 din nr.OUG 43/2002 doar în favoarea polițiștilor detașați în cadrul
Salarizarea intimaților reclamanți se face potrivit dispozițiilor nr.OG 38/2003, iar nu prin aplicarea prevederilor nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție.
Reclamanții au invocat o situație discriminatorie pe care însă au dovedit-o potrivit nr.OG 137/2000.
Discriminarea apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de față este vorba de situația a două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ.
Faptul că cealaltă categorie nu beneficiază de același drept din cauză că așa a stabilit legiuitorul nu poate fi considerat discriminatoriu, întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la art. 2 alin.1 din nr.OG 137/2000, republicată.
Nu se poate accepta ideea că legea ar putea constitui un criteriu de discriminare, întrucât existența unei fapte de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute prin lege.
Diferența de tratament aplicată polițiștilor detașați la. are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele, și tipologiile diferite ale cazurilor de corupție.
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul ca urmare a modificării raporturilor de serviciu(detașare) față de ceilalți polițiști din cadrul
Principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice. Acest principiu nu este încălcat dacă există un tratament diferit între indivizii care nu sunt egali în drepturi, iar dispozițiile Codului muncii, act normativ care reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, stabilesc faptul că poate exista o diferență de tratament ca urmare a detașării unei persoane, justificată de modificarea raporturilor de muncă. Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.
Aceste aspecte sunt susținute și de practica Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor care, soluționând petiții având ca obiect constatarea discriminării existente între salarizarea polițiștilor judiciariști care își desfășoară activitatea în cadrul sectoarelor județene de poliție și cei care sunt detașați în cadrul, a constatat că, între cele două categorii, "nu există tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art.2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată". Consiliul Național de Combatere a discriminării a pronunțat hotărârile nr. 271/05.09.2007, nr.419/ 27.11.2007 și nr. 418/28.11.2007, din conținutul acestora rezultând și faptul că " polițiștii care lucrează în cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare, existând o justificare obiectivă a diferențierii".
Recurentul a mai susținut că instanța de fond nu se putea pronunța cu privire la oportunitatea, legalitatea, sau constituționalitatea dispozițiilor legale, ci doar avea rolul de a constata existența acestor dispoziții.
Recurentul a criticat dispozițiile instanței de fond referitoare la obligarea sa la plata sumelor solicitate actualizate plus dobânda legală și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocațial, respectiv 289,3 lei pentru fiecare reclamant, apreciat ca nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat în această cauză.
Recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului Bas olicitat, de asemenea, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Acesta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că există o situație de discriminare (motiv pentru care a admis acțiunea reclamanților), cât timp între reclamanți și ofițerii detașați în cadrul există diferențe clare din mai multe puncte de vedere. Astfel, diferența cea mai evidentă este dată de specificul activității pe care o desfășoară polițiștii detașați în cadrul; de asemenea, există diferențe în ceea ce privește modul de numire în funcție, grilele de salarizare diferite, existența a două legislații diferite care reglementează nu numai salarizarea, dar și întreaga activitate a celor două categorii de ofițeri.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile promovate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt întemeiate, iar recursul Inspectoratului de Poliție al Județului B este netimbrat.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, aprobă clasificările bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget, asigură mobilizarea execuției bugetare, blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 500/2002 proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se datorează de către Guvern, prin Ministerului Economiei și Finanțelor pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Rezultă deci, că pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ordonator principal de credite, nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, ci trebuie să respecte etapele prevăzute de lege, făcând propuneri de proiecte către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fond, Curtea constată că instanța de fond în mod eronat a apreciat că reclamantul îndeplinind aceleași atribuții cu ofițerii de poliție judiciară detașați la. sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 30% din salariul de bază lunar.
Polițiștii care sunt detașați în cadrul nu sunt într-o situație identică cu polițiștii din cadrul poliției judiciare, astfel că nu trebuie concluzionat că aceste două categorii de polițiști trebuie să beneficieze de drepturi salariale identice.
Situațiile diferite în care se găsesc aceste două categorii, situații determinate de specificul muncii, condițiile de activitate, specializarea, riscul, categoriile de persoane și infracțiunile cu care se confruntă, pot determina adoptarea unor soluții diferite în ceea ce privește salarizarea acestora.
Astfel, salarizarea ofițerilor din cadrul poliției judiciare se face potrivit dispozițiilor nr.OG 38/2003privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, iar sporul de 30% din salariul de bază lunar se acordă polițiștilor detașați la. în temeiul nr.OUG43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție.
În sensul că în această situație nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 419/27.11.2007.
Pe cale de consecință, recursurile promovate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și de Ministerul Economiei și Finanțelor sunt întemeiate, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă. Astfel, acțiunea reclamanților urmează a fi respinsă.
Având în vedere această concluzie, respectiv că polițiștii din cadrul poliției judiciare nu sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 30% din salariul de bază lunar, Curtea constată că este lipsită de eficiență juridică analizarea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 12.10.2004.
Curtea constată că recurentul Inspectoratul de Poliție Județean B nu a timbrat cererea de recurs astfel cum prevede art. 3021din Codul d e procedură civilă și art. 20 alin.1 din Legea nr.146/1997 și nici nu s-a conformat dispozițiilor instanței, de a timbra recursul la termenul de judecată stabilit.
Pe cale de consecință, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, curtea va anula ca netimbrat recursul Inspectoratul de Poliție Județean
Pentru aceste considerente, curtea va admite recursul declarat de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 68/CA/23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, G, G, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor; va menține celelalte dispoziții ale sentinței; va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin B, cu sediul în B,- și Ministrul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, nr. 1A, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 68/CA/23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, G, G, G, în contradictoriu cu pârâții Ministrul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului B, cu sediul în municipiul B, str. - nr. 28 împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pt.- -, aflată - - - - -- în concediu de odihnă,
semnează
Vicepreședinte instanță,
Grefier,
Red./30.06.2008
Dact./02.07.2008/3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
