Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 391/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr-
DECIZIA NR. 391/
Ședința publică din 3 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- -- - președinte de secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr. 123 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 27 mai 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 3 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 28.XI.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C, solicitând admiterea contestației împotriva Deciziei nr. 941/1.2007 emisă de pârâtă, motivând că aceasta este netemeinică și nelegală și se impune anularea acestei Decizii.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Covasna.
În acest dosar, instanța de fond pe baza probatoriului administrat a soluționat cauza prin sentința civilă nr. 123/12.02.2008 prin care a dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție socială C și în consecință:
A anulat Decizia nr. 941/01.10.2007 și 92/14.08.2007 emise de instituția pârâtă.
A stabilit că reclamantul beneficiază de prevederile art. 1 lit d din Decretul lege nr.118/1990 pentru perioada ianuarie 1952 - decembrie 1958.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamantul este fiu al lui, persoana care figura în anul 1952, pe lista chiaburilor din Raionul, comuna, sat (fila 14).
Reclamatul împreună cu familia lui au locuit in satul, comuna (declarația martorului-fila 43).
In perioada anilor 1952-1958 întreaga familie a reclamantului a avut de suferit datorita statutului de "chiabur" a tatălui sau. Astfel, așa cum rezulta din declarațiile martorilor audiați în cauza (martori care au copilărit împreuna cu reclamantul), în respectiva perioada de timp, reclamantul si membrii familiei sale nu aveau voie sa părăsească localitatea de domiciliu. membrilor familiei reclamantului se puteau efectua in acea perioada de timp numai cu aprobarea prealabila a autoritarilor.
Declarațiile martorilor audiați in fata instanței se coroborează cu cele rezultate din declarațiile autentificate date de numitele si (fila 15)
Încadrarea socio-politica de "chiabur" a numitului, tatăl reclamantului, a influențat viata membrilor familiei acestuia in mod negativ, aceștia fiind nevoiți ca in perioada anilor 1952-1958 sa se prezinte săptămânal la sediul.
În drept, prevederile Decretului -Lege nr. 118/1990 instituie acordarea unor drepturi cu caracter patrimonial reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice de dictatura comunista instaurata cu începere de la 6 martie 1945.
Finalitatea urmărita de legiuitor prin prevederile acestui act consta in efectuarea unei "reparații" a prejudiciilor de natura materiala, morala, sociala, suferite de persoanele aflate in una din situațiile enumerate de textul de lege.
Din aceste situații face parte si cea constând în impunerea de către autoritățile vremii a unui domiciliu obligatoriu, din motive politice (art 1 alin 1 lit d).
În cauza reclamantul a dovedit prin mijloacele de proba îngăduite de prevederile art. 8 alin 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990 că atât el cât si întreaga familie au avut domiciliu obligatoriu in satul, comuna, in perioada ianuarie 1952 - decembrie 1958. Cauza instituirii acelei masuri restrictive a fost una politica, constând în faptul că bunicul reclamantului făcea parte dintr-o categorie sociala ce nu se încadra în ideologia comunista a vremii.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate de Decretul -Lege nr. 118/1990 pentru perioada ianuarie 1952-decembrie 1958, încadrându-se în categoria persoanelor prevăzute de art. 1 alin 1 lit. d din lege. Pe cale de consecință, instanța a considerat că Deciziile nr.941/01.10.2007 și nr. 92/14.08.2007 emise de instituția pârâtă sunt nelegale, ca urmare, în temeiul art. 18 alin 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 8 alin 5 din Decretul-Lege nr. 118/1990, a anulat aceste decizii.
Așa fiind, instanța a admis cererea de chemare în judecată și a dispus conform dispozitivul sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal recurenta pârâtă C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
În drept își întemeiază recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, că instanța a aplicat greșit legea în cauza de față.
Se susține că instanța, prin sentința nr. 123/12.02.2008 a reținut în mod eronat, că reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 alin. 1 lit.a și lit.d din D-L nr. 118/1990. Ca urmare, instanța de fond, i-a acordat reclamantului indemnizația prevăzută de art. 3 din Decret, aferentă perioadei de domiciliu obligatoriu, în perioada ianuarie 1952 - decembrie 1958.
Sentința este criticabilă sub acest aspect întrucât, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, reclamantul nu a dovedit cu acte oficiale că i s-ar fi dispus vreo măsură de persecuție politică, în înțelesul art. 1 alin. 1 lit.d din D-L nr. 118/1990, admițând contrar prevederilor speciale ale art. 1191 aliniatul 2 din Codul Civil, care statornicesc faptul că, nu se poate dovedi prin proba cu martori împotriva sau peste cuprinsul unui înscris, proba cu martori.
Spre dovedirea drepturilor pretinse, consideră că reclamantul ar fi trebuit să formuleze o cerere atât Arhivelor Naționale cât și Primăriei localității pe raza căreia i s-a dispus persecuția politică, din care să reiasă în mod indubitabil și fără echivoc faptul că i s-a dispus domiciliul obligatoriu.
Se invocă faptul că potrivit art. 8, raportat la art. 1 din D-L nr. 118/1990, dovada domiciliului obligatoriu se face cu acte oficiale și numai când aceasta nu a putut obține actele oficiale să se probeze în mod excepțional cu martori.
În esență recurenta a susținut că ambele Decizii nr. 921/14.08.2007 cât și Decizia nr. 941/1.2007 emise de C sunt justificate și legale și că se impune menținerea lor în cauză, și respingerea acțiunii reclamantului, adică admitere recursului, modificare hotărârii și respingerea acțiunii pe fond ca neîntemeiată și nelegală.
Se critică faptul că în mod greșit instanța de fond a admis proba cu martori și prin sentință i-a acordat dreptul pentru perioada 01.01.1952 - 31.12.1958, potrivit art. 1 alin. 1, lit. și d din D-L nr. 118/1990, contrar prevederilor legale și probelor de la dosar.
În concluzie a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței nr. 123/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov ca nelegală și netemeinică.
În cauză intimatul reclamant a formulat întâmpinare (7 - 9 dosar) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Tribunalului Covasna, motivând că îndeplinește cerințele prevăzute de D-L nr. 118/1990 și că a făcut dovada acțiunii sale cu acte și martori, adică cu tot ce se putea face proba în aceste împrejurări.
Pentru intimat a depus concluzii scrise mandatarul (cu procură - fila 11 din dosar).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 123/12.02.2008 a Tribunalului Covasna - prin prisma motivelor de recurs art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, constată recursul nefondat pentru următoarele argumente:
În mod corect și justificat a apreciat instanța de fond situația de drept și de fapt dedusă judecății, soluționând cauza conform prevederilor nr. 118/1990 și conform probelor de la dosar.
Referitor la criticile formulate de recurentă în sensul că instanța de fond a aplicat greșit legea, se constată că în cauză nu este vorba de o aplicare greșită a prevederilor D-L nr. 118/1990 și nici de o interpretare greșită a probelor.
Nu se poate reține că în cauză, în mod greșit s-a administrat proba cu martori la Tribunalul Covasna. Dimpotrivă judecătorul trebuie să administreze toate probele utile și necesare care conduc la aflarea adevărului, la dezlegarea pricinii și pentru a asigura părților dreptul la apărare, și un proces imparțial.
Faptul că acea comisie din cadrul intimatei nu administrează proba cu martori, ci doar cu acte, nu conduce la ideea că proba cu martori în astfel de cauze este inadmisibilă, mai ales atunci când acest lucru este necesar și util.
Chiar dacă regula ca și probe în aceste cauze constituie actele oficiale, privind domiciliul obligatoriu, atunci când aceste acte nu se pot procura de parte, din diverse motive, desigur ca excepție este admisibilă și proba cu martori ca în speță.
În concluzie toate criticile formulate în recurs se vor înlătura ca neîntemeiate și nelegale, iar recursul este nefondat, sens în care se va respinge conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Se constată că în cauză nu sunt incidente prev.art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Se reține ca justificate susținerile intimatului reclamant formulate prin întâmpinare și prin concluziile scrise depuse de mandatarul reclamantului.
Ca atare, se va menține sentința Tribunalului Covasna ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială C împotriva sentinței civile nr. 123 din 12 februarie 2008 Tribunalului Covasna - Secția civilă, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iunie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Georgeta
Pt.- - - - - - --
aflată în concediu,semnează
judecător,
delegat să înlocuiască
vicepreședintele instanței.
Grefier,
Red. 5.06.2008
Dact./11.06.2008/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
