Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 381/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 381/ Dosar nr.1509/119/R//2007
Ședința publică din data de 03 iunie 2008
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - -- - președinte secție civilă
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Liber"Sind-Ad", împotriva Sentinței civile nr.1/F/CA din data de 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr.1509/119/F/CA/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 03 iunie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1/ 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr- s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâte, privind pretențiile reclamantului pentru perioada 01.01.2001 - 31.12.2003 și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber "Sind - Ad" împotriva pârâtelor Casa Județeană de Pensii C și Direcția de Muncă și Protecție Socială referitoare la pretențiile aferente perioadei de mai sus, respingându-se în fond restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamantul Sind - Ad C a intentat acțiune în numele membrilor săi de sindicat care sunt funcționari publici, acțiunea având un obiect patrimonial ca urmare a pretențiilor privind plata unor sume de bani
Conform art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, respectiv în termen de trei ani".
Reclamantul pretinde plata unor sume începând cu anul 2001.
În raport de prevederile art.1 și 2 din decretul menționat, dreptul la acțiune pe perioada mai mare decât cei trei ani anteriori înregistrării acțiunii s-a prescris.
Reclamantul a susținut că prin dispozițiile legilor bugetului de stat s-a suspendat dreptul la acordarea tichetelor de masă.
Aceste drepturi nu au fost însă suspendate.
Astfel dispozițiile art.40 din legea nr.511/2004 prevăd că "în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
Aceleași dispoziții sunt cuprinse și în celelalte legi ale bugetului.
De asemenea, prevederi referitoare la neacordarea tichetelor de masă sunt cuprinse și în legile referitoare la bugetul asigurărilor sociale din care exemplificăm doar dispozițile art.30 din Lege nr.744/2001
De vreme ce dreptul la acordarea tichetelor de masă nu a fost suspendat, nu se poate reține intervenția vreunei împrejurări care să conducă la întreruperea prescripției.
În consecință, instanța de fond a constatat că pretențiile reclamantului pentru perioada 01.01.2001 - 31.12.2003 s-au prescris.
În ce privește fondul
Conform art.1 alin.(1) din Legea nr.142/1998, "salariații din cadrulși din sectorul bugetar. pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator".
Potrivit alin.(2) al aceluiași articol, " tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
În același sens sunt și prevederile art.5 din Normele de aplicarea legii nr.142/1998 aprobate prin HG nr.5/1999.
Normele legale în materie nu au caracter imperativ și nu instituie o obligație în sarcina angajatorului.
În ce privește sectorul bugetar, legea stabilește cu caracter imperativ că acestea pot fi acordate numai în măsura în care sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă sunt prevăzute distinct cu această destinație în bugetul aprobat.
Prin legile privind bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, menționate mai sus, s-a specificat în mod expres că nu sunt prevăzute sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Afirmațiile pârâților că unele categorii de salariați primesc tichete de masă și alții nu, ceea ce reprezintă o discriminare, nu poate fi primită.
Acordarea tichetelor de masă este o opțiune a angajatorului, iar egalitatea cetățenilor în fața legii, invocată de reclamanți, nu înseamnă, în acest caz, uniformitate.
Pe de altă parte, existența unei situații discriminatorii nu poate fi stabilită decât în condițiile prevăzute de OG nr.137/2000 republicată.
Reclamantul a solicitat plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă și nu plata unor despăgubiri în condițiile ordonanței menționate.
Sub acest aspect este de reținut că nu s-a formulat o cerere prin care să se constate existența unei situații discriminatorii potrivit art.19 și urm. sau 27 din OG nr.137/2000
Pentru aceste considerente s-a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, reclamantul Sindicatul Liber " Sind -Ad " C solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare recurentul a invocat dispozițiile art. 1 alin.1 și 2 din Legea nr. 142/1998 arătând că intimatele pârâte, în virtutea atribuțiilor pe care le aveau și le au, trebuiau să depună diligențele necesare pentru ca sumele solicitate inițial prin plângerile prealabile și ulterior prin prezenta acțiune să fie cuprinse în bugetul de stat, deoarece în caz contrar, o lege specială ar deveni inaplicabilă.
Legea nr. 142/1998 a reglementat acest drept al salariaților, inclusiv din unitățile bugetare, însă în mod surprinzător și neechitabil, s-a ocolit acordarea tichetelor pentru toți salariații instituțiilor bugetare, acestea fiind însă acordate preferențial, doar pentru anumite categorii de bugetari ( ex. sistemul sanitar,
învățământul, etc.) creându-se astfel o gravă și inexplicabilă discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la măsuri de protecție socială încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin.2, art. 53 din Constituție, art. 5 alin.3 din Codul Muncii și art. 14 din Convenție Europeană a Drepturilor Omului care interzic orice discriminare între salariații din același sector de activitate, în cazul de față sectorul bugetar.
Recurentul a susținut că acordarea tichetelor de masă reprezintă, prin natura sa, o restrângere a dreptului la protecție socială, care nu se impune, în condițiile în care nu există nici o dovadă în sensul că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică.
Mai mult dispozițiile legale care prevăd acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului, și anume, includerea sau nu a sumelor cu această destinație în buget este disproporționată întrucât este lăsată la aprecierea angajatorului care, fie nu va aloca niciodată sumele respectiv în favoarea salariaților, fie va aloc după preferințe aceste sume, creându-se astfel o situație discriminatoare între salariații din diferite domenii ale sectorului bugetar,ceea ce este inadmisibil.
Recurentul a precizat că a sesizat prin adresa nr. 94/29.02.2008, în temeiul art. 19 din nr.OG 137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cererea fiind în dezbaterea acestei autorități.
Intimatele Direcția de Muncă și Protecție Socială C și Casa Județeană de Pensii C au depus la dosar întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială a arătat că Legea nr. 142/1998 face trimitere la actele normative privind bugetul de stat,astfel că salariații unităților din sectorul bugetar, cum sunt și cei ai Direcției de Muncă și Protecție Socială nu au temei legal în baza căruia să beneficieze de tichete de masă, în bugetul de stat nefiind prevăzute sume pentru acordarea acestora.
Intimata a precizat că susținerea recurentului că s-ar crea o discriminare este incorectă, având în vedere că diferența esențială o constituie natura raporturilor de muncă și condițiile specifice de încheiere a contractului de muncă motiv pentru care și regimul juridic aplicabil fiecărei categorii de salariați este diferit.
Intimata Casa Județeană de pensii Caa rătat că în sectorul bugetar acordarea tichetelor de masă este condiționată de existența fondurilor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.
Intimata a precizat că întrucât casele de pensii sunt finanțate din bugetul asigurărilor sociale de stat, buget distinct de bugetul de stat, actul normativ la care face trimitere Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă este legea privind bugetul de asigurări sociale de stat.
Or prin Legea nr. 744/2002 art. 30, Legea nr. 632/2002 art. 22, Legea nr. 519/2003 art. 19, Legea nr.512/2004 art. 22 și Legea nr. 380/2005 art. 17
s-a statuat că nu se pot acorda sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație legală pentru angajator, deci nefiind un drept câștigat pentru angajați, ci doar o facultate a angajatorului, a cărei punere în aplicare conduce la efectuarea unei plăți voluntare, astfel în ceea ce privește unitățile bugetare, prerogativele angajatorilor în stabilirea drepturilor salariale sunt limitate de nivelul resurselor alocate de la bugetul public național.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 1/8 ianuarie 2008 Tribunalului Covasna este nefondat.
În mod corect instanța de fond a constatat că este prescris dreptul la acțiune pentru perioada 01.01.2001-31.12.2003 și că este nefondată acțiunea reclamanților pentru restul perioadei.
Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă instituie o facilitate a angajaților de a beneficia de aceste tichete de masă, iar nu o obligație imperativă a angajatorilor de a le acorda.
Având în vedere că membrii Sindicatului Liber " Sind - Ad " sunt funcționari publici, fiind deci plătiți din resurse bugetare, respectiv bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, acordarea tichetelor de masă este condiționată de alocarea unor sume în acest sens din cele două bugete.
Ținând seama că prin Legile bugetului de stat și Legile bugetului asigurărilor speciale din perioada 2001-2006 s-a prevăzut în mod expres că nu pot fi alocate sume pentru acordarea tichetelor de masă, prevederi legale ce își au rațiunea în gestionarea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de către legiuitor, în mod corect instanța de fond a respins pretențiile reclamantului.
Susținerea reclamantului potrivit căreia se creează o discriminare având în vedere că anumite categorii de salariați beneficiază de aceste tichete de masă este, de asemenea, neîntemeiată.
Astfel există diferențe esențiale între raporturile de muncă și condițiile specifice în care se încheie contractele de muncă, condițiile de muncă diferențe care, firesc, se regăsesc și în condiții diferite de salarizare, sporuri, etc.
Principiul egalității, invocat de recurent, impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice. Rezultă deci că unor situații juridice diferite li se aplică regimuri juridice diferite.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, va respinge, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă recursul declarat de recurentul Sindicatul Liber " Sind -Ad" C împotriva sentinței civile nr.1/F/CA din data de 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr.1509/119/F/CA/2007.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Sindicatul Liber " Sind -Ad" C cu sediul în Sf. G,-,.1,.14, jud. C, împotriva sentinței civile nr.1/ 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 iunie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
Pt. - - - - - - - plecată în concediu,
semnează vicepreședintele
instanței
Grefier,
Red. 13.06.2008
Dact. /16.06.2008/ 2 ex.
Jud. Fond: /
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
