Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 387/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.387
Ședința publică din data de 9 martie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ cu sediul în Târgoviște, nr. 1, Județul D, împotriva sentinței nr.1250 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, toți cu domiciliul procesual ales la Direcția Județeană de Statistică D - Târgoviște, nr.1 și pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ cu sediul în B, sector 5,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă personal și în calitate de mandatar al intimaților-reclamanți, -, -, lipsind recurenta-pârâtă Direcția Județeană de Statistică D și intimatul-pârât Institutul Național de Statistică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimații-reclamanți.
Curtea pune în dezbaterea părții prezente personal și în calitate de mandatar al celorlalți intimați-reclamanți, excepțiile invocate de către recurentă prin recursul formulat, respectiv cea a prematurității cererii și cea a prescripției parțiale a dreptului la acțiune, precum și cea a netimbrării recursului invocată de intimații-reclamanți pe cale de întâmpinare.
Intimata-reclamantă, personal și în calitate de mandatar la celorlalți intimați-reclamanți, în ceea ce privește excepția prematurității, arată că instanța de fond a admis în parte acțiunea, numai pentru perioada 2005-2008 și pentru viitor, deși s-a solicitat acordarea drepturilor retroactiv începând cu 1.01.2004, rezultă, indubitabil, că pentru perioada ianuarie 2004- ianuarie 2005 instanța prin neadmiterea cererii a constatat prescris dreptul la acțiune. Față de aceste considerente, solicită respingerea acestei excepții.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond s-a pronunțat asupra ei, respingând-o, întrucât prin adresa nr. 6004/2008, s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile și solicită respingerea acestei excepții.
Cu privire la excepția netimbrării recursului invocată pe cale de întâmpinare, intimata-reclamantă personal și în calitate de mandatar al celorlalți intimați-reclamanți, arată că înțelege să nu o mai invoce.
Pe fondul cauzei, referitor la procentul de 25%, arată că instanța de fond a admis cererea astfel cum a fost formulată, deci cu procentul solicitat de reclamanți, de 25%. De asemenea, față de motivul de recurs referitor la plata drepturilor solicitate pentru viitor, arată că instanța a procedat în mod corect, întrucât legea dispune numai pentru viitor.
reprezentanta intimaților-reclamanți, că nici motivul de recurs, potrivit căruia drepturile revendicate urmează a fi cuantificate prin Legea privind sistemul unitar de salarizare, nu poate fi primit, întrucât, Legea nr. 188/1999, modificată este un act normativ în vigoare, iar, până la abrogarea acesteia, sunt aplicabile dispozițiile legale ce o alcătuiesc.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții, G, -, -, au chemat în judecată pe pârâta Direcția Județeană pentru Statistică D, pentru obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești pe anii 2004-2008, precum și acordarea pentru viitor, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază, suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază calculate și plătite, începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu; suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, respectiv din data de 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii, sumele actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective pentru fiecare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d și art. 109 din Legea nr.188/1999 republicată art. 38 și 39 din Legea nr. 53/2003.
Pârâtul Institutul Național de Statistică a formulat întâmpinare, pe calea căreia a invocat excepțiile privind lipsa calității procesual pasive, prescripția parțială a dreptului la acțiune pentru acordarea suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 1.01.2004-20.10.2005, prematurității cererii și lipsei timbrajului și a solicitat respingerea cererii reclamanților, ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 1250 din 9 decembrie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea formulată de formulată de reclamanți și a bligat pârâta Direcția Județeană pentru Statistică D să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2005-2008 și pentru viitor, urmând ca sumele să fie reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici, și că, prin drepturile de salarizare, aceștia nu au beneficiat de suplimentul postului și de suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare.
A mai reținut instanța de fond că, în drept, aceste suplimente fac parte integrantă din salariul la care au dreptul funcționarii publici, asa cum reiese din dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999 republicată, care prevede că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, iar salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Pe de altă parte, se reține că, potrivit art. 1 al.3 din și art. 53 al.1 din Constituție, drepturile cetațenilor sunt garantate, iar suspendarea actelor normative generatoare de drepturi, care implicit duce la o restrangere a exercitiului acestor drepturi, poate fi dispusă numai în cazuri speciale și numai dacă se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sănătatii ori a moralei publice, a drepturilor și a libertătilor cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Cum aceste condiții nu au existat, restrangerea drepturilor nu se justifică, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și din actul normativ citat.
A concluzionat instanța de fond că, potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea dreptului și al libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Județeană de Statistică D, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
În motivarea acestuia, s-a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra excepțiilor prematurității și prescripției parțiale a dreptului la acțiune, astfel că se impune casarea hotărârii atacate.
Un alt motiv de recurs este acela că, nu s-a motivat reactualizarea sumelor la plata cărora este obligată recurenta, cu indicele de inflație la data plății efective, această soluție fiind greșită, întrucât, creanța nu îndeplinește condițiile impuse de art. 379 alin.3 și 4 pr.civ. în sensul că nu este lichidă și nici exigibilă.
O a treia critică vizează faptul că instanța de fond, deși a dispus obligarea recurentei la plata către reclamanți a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, nu a precizat în ce cuantum sau în ce procent ar trebui plătite aceste două drepturi, ceea ce face, practic, imposibilă executarea sentinței atacate, în cazul în care ea va fi menținută de către instanța de recurs.
Pe de altă parte, susține recurenta, în mod greșit, în considerentele sentinței atacate s-a reținut incidența în speța de față a unor prevederi constituționale, respectiv prevederile art. 1 alin.3 și cele ale art. 53 alin.1 din Constituție, această apreciere fiind eronată, întrucât beneficiul acestor drepturi suplimentare nu constituie un drept constituțional fundamental, prevederile constituționale amintite nefiind incidente în privința reglementării lor, astfel că legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice sau să înceteze acordarea acestor, cu respectarea prevederilor Legii 24/2000 republicată, ceea ce s-a și întâmplat.
Un ultim motiv de recurs este acela că, prin admiterea capătului de cerere cu privire la plata dreptului solicitat pentru viitor, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât actele normative sunt supuse modificării, completării sau abrogării, fiind imposibilă cunoașterea în acest moment a aplicabilității în viitor a legii.
În termen legal, intimații au formulat întâmpinare, pe calea căreia au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât, așa cum susține instanța de fond, o normă legală intrată în vigoare trebuie să producă efectele juridice avute în vedere la emiterea ei, astfel că drepturile pe care le solicită trebuie să fie respectate, atâta vreme cât sunt prevăzute în lege.
Examinând recursul de față prin prisma criticilor formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, dar și la textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Intimații-reclamanți din prezenta cauză sunt funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică D, salarizarea acestora fiind reglementată de Legea 188/1999, cu modificările ulterioare, iar, pe calea cererii ce face obiectul prezentului dosar, au solicitat obligarea recurentei-pârâte de a le acorda drepturile salariale prevăzute de art. 31 al acestui act normativ, respectiv suplimentului postului și suplimentului postului corespunzător treptei de salarizare.
În fața instanței de fond, intimata a invocat atât excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2004-2005, cât și excepția prematurității prezentei cereri, motivat de aceea că în cauză nu s-a înfăptuit procedura prealabilă, cel dintâi motiv de recurs referindu-se la faptul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra acestor excepții, susțineri nefondate, întrucât, din cuprinsul sentinței recurate, rezultă, indubitabil, faptul că tribunalul a analizat cele două excepții și s-a pronunțat asupra lor. Ca atare, Curtea, soluționând prezenta cerere de recurs, nu va avea în vedere o soluție de casare a sentinței cu trimitere spre rejudecare, în baza art. 312 alin.1 și 3 pr.civilă, pe motivul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra excepțiilor invocate.
În ceea ce privește celelalte critici, Curtea reține caracterul fondat al acestora, pentru considerentele ce urmează:
Așa cum arătam anterior, potrivit art. 31 din Legea 188/1999 cu modificările ulterioare, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordarea ultimelor două revendicate pe baza prezentei cereri de către reclamanți, fiind suspendată succesiv, prin OUG 92/2004 pentru anii 2004-2005, OG 2/2006 pentru anul 2006, OG 6/2007 pentru anul 2007 și până la intrarea Legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, astfel că suspendarea acestor dispoziții legale împiedică producerea de efecte juridice, până încetarea cauzei de suspendare, atâta vreme cât, la ora actuală nu există nici un alt act normativ prin care legiuitorul să fi reglementat acordarea acestor drepturi și mai ales, cuantumul lor.
În consecință, în situația în care aceste suplimente se acordă funcționarilor publici, încetând cauza de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca printr-un act normativ ulterior să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, precum și categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări legale neexistând până în prezent, urmând a fi statuate prin Legea privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare conform art. 31 alin.3 din Legea funcționarului publici.
Având în vedere aceste argumente, în condițiile în care, în prezent, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare sunt suspendate prin actele normative succesive precizate mai sus, iar modalitatea de calcul a acestora nu este prevăzută de lege, Curtea constată că,în mod greșit, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pe recurentă la plata acestor drepturi, încălcând atribuțiile puterii legislative, precum și dispozițiile instanței constituționale, care, prin deciziile nr. 818/2008 și 820/2008, a statuat că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative.
De asemenea, în mod greșit, Tribunalul Dâmbovițaa apreciat că reclamanții sunt titularii unui drept de creanță, ce poate fi considerat bun, în sensul art. 1 din Protocolul adițional la CEDO, în condițiile în care cele două suplimente nu sunt reglementate de Legea funcționarului public, în sensul că modalitatea de calcul și categoria de funcționari publici beneficiari nu sunt criterii determinate și nici determinabile.
Având în vedere considerentele expuse, făcând aplicarea disp.art. 304 pct.9 pr.civilă și apreciind faptul că prima instanță a făcut o greșită aplicare și interpretare a normelor legale pe care și-a întemeiat soluția, în temeiul disp.art. 312 alin.1 și 5 pr.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că pe fond va respinge acțiunea introductivă de instanță, în întregul ei, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtaDIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂcu sediul în Târgoviște, nr. 1, Județul D, împotriva sentinței nr.1250 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, toți cu domiciliul procesual ales la Direcția Județeană de Statistică D - Târgoviște, nr.1 și pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ cu sediul în B, sector 5,-.
Modifică în tot sentința recurată, iar pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./11.03.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
