Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 388/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.388
Ședința publică din data de 9 martie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâțiiCONSILIUL LOCALcu sediul în M, str. -, nr. 15, Județul D șiPRIMĂRIA MUNICIPIULUIcu sediul în M, str. -, nr. 15, Județul D, împotriva sentinței nr.17 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții:,, I, G, A, EN., A, J, G, G, toți, prin reprezentant legal SINDICATUL LIBER, - cu sediul în M, str. -, nr. 15, Județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți Consiliul Local și Primăria municipiului reprezentați de consilier juridic -, potrivit împuternicirilor de reprezentare depuse la dosar, intimații-reclamanți, I, G, a, a, -, -, -, A, a, J, -, a, G, G, a, a, a, -, reprezentați de, potrivit delegației nr.44/06.03.2009 depusă la dosar și Sindicatul Liber "" reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile reprezentanților părților, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic - pentru cei doi recurenți-pârâți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Precizează că, deși s-a creat un precedent, există sentințe prin care au fost respinse aceste drepturi.
Reprezentanta intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
Avocat pentru Sindicatul Liber "" solicită respingerea recursului, întrucât, potrivit art.1, 3 și art.53 alin.1 din Constituție, drepturile cetățenilor sunt garantate, iar suspendarea actelor normative generatoare de drepturi poate fi dispusă numai în cazuri speciale și numai dacă se impune, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenești etc. Cum aceste condiții nu au existat, restrângerea drepturilor nu se justifică.
De asemenea, potrivit art. 64 din Legea nr.24/2000, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată numai printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, prevăzându-se în mod expres data de la care se produce suspendarea și durata ei.
Concluzionează apărătorului Sindicatului Liber "" că, Legea 188/1999 este o lege organică, adoptată după o procedură specifică, cu votul majorității membrilor fiecărei camere, iar Legile 76/2005 și 417/2006, prin care s-au aprobat ordonanțele care au prevăzut suspendarea suplimentelor acordate sunt legi ordinare, au proceduri de adoptare diferite, fiind necesar doar votul majorității membrilor prezenți în fiecare cameră a Parlamentului.
Solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în notele scrise pe care le depune la dosar, însoțite de practică judiciară în materie, respectiv sentința nr. 423 din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova. Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, Sindicatul Liber "", în numele și pentru membrii de sindicat, nominalizați în tabelul anexat cererii, a solicitat ca, în contradictoriu cu Consiliul Local M și Primăria Municipiului M, să fie obligate acestea la plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din același salariu, începând cu data nașterii drepturilor - 1.01.2004 și până la data efectuării plății efective pentru fiecare, în conformitate cu art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Primăria Municipiului M, s-a arătat că sporurile de salarizare solicitate de către reclamanți sunt prevăzute de Legea privind statutul funcționarului public, literele b și c ale art. 31, lăsând la aprecierea instanței soluția.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 17 din 15.01.2009, prin care a admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Liber "", a obligat pârâtele să plătească reclamanților, membrii de sindicat, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2005-2008 și pentru viitor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța de fond că suplimentele solicitate fac parte din salariul la care au dreptul funcționarii publici, conform art. 31 din Legea nr.188/1999 republicată, pentru perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 și prin OUG nr.2/2006, efectele de suspendare au încetat la termenele prevăzute în actele normative, de la aceste date s-a reluat exercițiul dreptului dobândit, respectiv dreptul la plata suplimentelor solicitate, iar o restrângere drepturilor nu poate exista și nu se justifică, întrucât s-ar încălca principiul încrederii în statul de drept, ce implică asigurarea aplicării legilor adoptate, concomitent cu eliminarea unor tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive. De asemenea, prima instanță a concluzionat că reclamanții, în calitatea lor de funcționari publici, au dreptul să primească cele două sporuri, până în prezent nu au beneficiat de acestea, astfel că dreptul tinde să fie lipsit de conținut, iar această îngrădire nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică, o normă legală trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista legi doar cu caracter formal.
Tribunalul Dâmbovițaa mai reținut că, potrivit art. 1 din Protocolul I la CEDO, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauza de utilitate publică, în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului, dreptul reclamanților la sporurile salariale solicitate este un drept de creanță și este un bun în sensul protocolului.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții Consiliul Local M și Primăria municipiului M, criticând sentința nr.17/2009 pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii.
În motivarea recursului, s-a arătat că prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 aprobate prin Legea nr.76/2005 și prin OUG nr.2/2006, aprobate prin Legea nr.417/2006, aceste prevederi legale au fost adoptate în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin.3 din Legea nr.24/2000 referitoare la normele de tehnică legislativă, până în prezent măsura suspendării nu a fost înlăturată printr-un act normativ sau o dispoziție expresă.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul intimatei-pârâte Primăria municipiului M, salarizarea acestora fiind reglementată de Legea nr.188/1999 cu modificările ulterioare, art. 31 prevede că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din sariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestora din urmă, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată succesiv prin OUG nr.92/2004 pentru anii 2004-2005, OG nr.2/2006, pentru anul 2006, OG nr. 6/2007 pentru anii 2007 și până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, astfel că suspendarea acestor dispoziții legale împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, până în prezent, legiuitorul neprevăzând acordarea acestor suplimente și nici cuantumul lor.
În situația în care, aceste suplimente se acordă funcționarilor publici, încetând cauza de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca, printr-un act normativ ulterior, să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, precum și categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări legale neexistând până în prezent, urmând a fi statuate prin Legea privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare, conform art. 31 alin.3 din Legea funcționarului public.
În condițiile în care, în prezent, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare sunt suspendate prin actele normative succesive precizate mai sus, iar modalitatea de calcul a acestora nu este prevăzută de lege, Curtea constată că, în mod greșit, Tribunalul Dâmbovițaa obligat cei doi pârâți la plata suplimentelor solicitate în cuantum de câtre 25% fiecare, creând, deci, norme de salarizare pe cale judecătorească, încălcând atribuțiile puterii legislative, precum și dispozițiile deciziilor Curții Constituționale nr. 818, 820/2008, potrivit cărora instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform art.147 alin.4 din Constituția României.
De asemenea, în mod greșit Tribunalul Dâmbovițaa apreciat că reclamanții sunt titularii unui drept de creanță ce poate fi considerat bun, în sensul art. 1 din Protocolul Adițional la CEDO, în condițiile în care cele două suplimente nu sunt reglementate de Legea funcționarului public, în sensul de modalitate de calcul și categorii de funcționari publici beneficiare, în lipsa unor astfel de reglementări dreptul nu este determinat, nici determinabil.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod greșit, Tribunalul Dâmbovițaa concluzionat că reclamanții, funcționari publici în cadrul Primăriei municipiului M, sunt îndreptățiți să beneficieze de suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de câte 25% din salariul de bază, în condițiile în care aplicarea dispozițiilor legale ce prevăd aceste suplimente, respectiv art. 31 lit.c și d, sunt suspendate, iar Legea nr. 188/1999 sau alt act normativ ce reglementează salarizarea funcționarilor publici nu prevăd modalitățile concrete de cuantificare a acestor suplimente, este incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 pr.civilă, recursul este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1,2,3 pr.civilă să fie admis, iar pe fond acțiunea reclamanților va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâțiiCONSILIUL LOCALcu sediul în M, str. -, nr. 15, Județul D șiPRIMĂRIA MUNICIPIULUIcu sediul în M, str. -, nr. 15, Județul D, împotriva sentinței nr.17 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții:,, I, G, A, EN., A, J, G, G, toți, prin reprezentant legal SINDICATUL LIBER, - cu sediul în M, str. -, nr. 15, Județul
Modifică în tot sentința recurată, iar pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./12.03.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
