Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 389/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 389/
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Lorența
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.128/CA din data de 9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțarea, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză, au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.128/CA din 9.02.2009 a Tribunalului Brașov constată că:
La data de 9.XII.2008 reclamantul G din Bac hemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând
- obligarea DGFP B să emită decizie prin care să fie operate modificările privind încadrarea, salarizarea și stabilirea drepturilor reclamantului în conformitate cu prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel: încadrarea în clasa, gradul profesional și treapta de salarizare corespunzătoare vechimii și calificativelor, respectiv inspector grad superior treapta 3 de salarizare începând cu data de 01.01.2007;
- obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de natură salarială rezultate ca urmare a neîncadrării corecte și legale în grad profesional și treapta de salarizare, drepturi ce vor fi recalculate în raport de rata inflației și dobânda legală comunicată potrivit OG nr.9/2000, până la plata efectivă a acestora.
- obligarea pârâtei la înscrierea în carnetul de muncă a drepturilor salariale și a încadrării; cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.126/CA din 9.02.2009 prin care a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta DGFP
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 65 al. 2 din. 188/1999 (in forma sa actuală) "pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut, funcționarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) să aibă cel puțin 4 ani vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
b) să aibă cel puțin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avansează;
c) să fi obținut cel puțin calificativul "bine" la evaluarea performanțelor individuale în ultimii 2 ani;
d) să nu aibă în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi."
Instanța a constatat că, deși reclamantul îndeplinește toate condițiile enunțate anterior, referitoare la vechime, calificativ și lipsa sancțiunilor disciplinare, acesta nu îndeplinește o condiție esențială, cea a participării la examenul sau concursul de promovare.
Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei funcționarilor publici și garantează accesul acelor funcționari care sunt cei mai buni pentru un anumit post. Condiția examenului nu poate fi ignorată și nici nu i se poate diminua importanța având in vedere că doar in acest fel există garanția că activitatea implicată de funcția scoasă la concurs va fi îndeplinită corespunzător. Instanța nu se poate substitui unei comisii de examinare și nici nu poate aprecia că reclamantul este cu adevărat pregătit pentru funcția superioară celei deținute in prezent, chiar dacă acesta îndeplinește calificativul cerut de dispozițiile legale pentru promovare.
Este adevărat că promovarea nu este condiționată de existența unui post vacant, dar aceasta rămâne condiționată de participarea și reușita la examenul sau concursul de promovare.
Raportat acestor considerente de fapt și de drept, instanța a apreciat că acțiunea reclamantului privind promovarea sa este neîntemeiată și s-a respins.
Reclamantul nu îndeplinește nici condițiile prevăzute de art. 70 al. 2 din. 188/1999 ( referitoare la promovarea rapidă), potrivit cărora "pot participa la concursul prevăzut la alin. (1) lit. b) funcționarii publici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) au cel puțin 1 an vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
b) au obținut calificativul "foarte bine" la evaluarea performanțelor profesionale individuale din ultimul an;
c) nu au în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi;
d) au urmat cel puțin o formă de perfecționare profesională în ultimul an".
Deși reclamantul are vechimea necesară, nu i s-a aplicat nicio sancțiune disciplinară, îndeplinește condiția calificativului "foarte bine" la evaluarea performanțelor profesionale individuale din ultimul an, 2007, din probele administrate nu rezultă că acesta ar fi urmat o formă de perfecționare in ultimul an.
Instanța a mai reținut că reclamantul nu a participat la nici un concurs de promovare și, in aceste condiții, ar fi inechitabil față de ceilalți colegi care au promovat pe bază de concurs sau față de alte categorii profesionale ( care susțin examene pentru promovare, precum polițiștii, magistrații ) ca el să promoveze pe calea unei acțiuni in justiție. Chiar și in ipoteza in care nu au fost organizate concursuri de promovare de către pârâtă, aceasta nu justifică promovarea reclamantului cu încălcarea dispozițiilor legale in materie.
Celelalte petite ale acțiunii reclamantului, fiind petite accesorii a căror soluționare depinde de soluția dată cu privire la petitele principale, s-au respins și ele.
Raportat considerentelor expuse, instanța a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal recurentul reclamant G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
Hotărârea instanței de fond este greșită deoarece referitor la funcția ocupată de reclamant imediat superioară nu s-au organizat concursuri.
Se invocă faptul că reclamantul s-a pregătit profesional pe cont propriu (masterat).
În drept a invocat faptul că îndeplinește toate condițiile pentru a fi promovat în funcția de inspector superior, treapta 3 de salarizare.
În drept a invocat prevederile art.55, 57 și art.60 alin.2 din Legea 188/1999 republicată, art.2 și art.3 din HG nr.1209/2003 privind dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
Acordarea treptei de salarizare nu a fost condiționată niciodată de existența locului vacant, de examen sau concurs, ci numai de vechimea de 2 ani în treapta de salarizare, respectivă și calificativul de "" sau " bine".
În vederea aplicării dispozițiilor care reglementează promovarea în grad profesional a funcționarului public, instituția trebuie să calculeze vechimea în specialitate a funcționarului public, iar în funcție de vechimea acestuia și de condițiile minime prevăzute de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public trebuia făcută încadrarea și stabilirea salariilor funcționarilor publici.
Încadrarea corespunzătoare, salarizarea potrivit noii încadrări și acordarea drepturilor trebuia demarate de DGFP B din oficiu, în temeiul prevăzut de lege și calificativele obținute la evaluările anuale efectuate de șeful de birou, pentru că evident textul legii se interpretează în sensul aplicării acestuia și nu în sensul neaplicării acestuia.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și ca o consecință admiterea acțiunii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În probațiune în recurs nu s-au depus alte probe, ci înscrisurile de la fond.
În cauză pârâta DGFP a formulat întâmpinare (fila 8-11) la recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii Tribunalului Brașov ca legală și întemeiată.
În cauză,intimata a depus practică judiciară în materie (fila 20-28).
Față de întreg probatoriul de la dosar, instanța de recurs contată că în fapt și în drept instanța de fond a reținut corect situația dedusă judecății pronunțând o hotărâre corectă și legală.
În ce privește criticile formulate în recurs se rețin următoarele:
Din probele de la dosar nu rezultă că reclamantul a participat la vreun concurs organizat de pârâtă pentru promovarea în funcție - treaptă superioară.
Cererea din 27.2008 nu reprezintă o dovadă a participării la concurs pentru promovarea în funcție conform art.55 alin.2 din Legea 188/1999. Conform art.60 din Legea funcții publice - se impune avizarea de către ANFP a organigramei, a statului de funcții pentru anul în curs, iar în cauză nu rezultă din actele dosarului că au fost aprobate astfel de posturi pentru concurs și pentru acordarea, încadrarea în clasă, gradul profesional și trapta 3 de salarizare.
Criticile formulate de recurent nu se justifică, iar sentința atacată corespunde atât dispozițiilor legale aplicabile cât și probelor de la dosar.
Condițiile de vechime ale reclamantului nu sunt suficiente pentru promovarea în funcție - grad - treaptă superioară, ci se impune - participarea la concurs, existent în statul de funcții al pârâtei - angajatorului a unui astfel de post, adică să fi fost aprobată organigrama postului funcționarilor publici de către ANFP.
Cum în cauză aceste condiții nu au fost îndeplinite și dovedite de reclamantul recurent ca fiind îndeplinite cumulativ criticile de recurs nu pot fi reținute ca justificate și legale.
Așa fiind se vor înlătura toate criticile de nelegalitate invocate de recurent privind sentința atacată.
Aspectul invocat de recurent - cu practica judiciară depusă în cauză, nu pot complini condițiile impuse de lege.
Practica judiciară nu reprezintă izvor de drept,iar hotărârea depusă nu reprezintă o situația similară fiind vorba de alte probe și alte împrejurări, încât instanța nu poate fi obligată să o rețină ca argument de admitere a recursului în cauză.
Față de considerentele de drept și de fapt expuse urmează a se respinge recursul ca nefondat.
În cauză se reține ca justificate apărările pârâtei intimate formulate prin întâmpinarea la recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul G, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, în B,-, -.2,.2, împotriva sentinței civile nr 128/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.06.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: MI/4.06.2009
Dact.: MD/5.06.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
