Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 390/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr-
DECIZIA NR. 390/
Ședința publică din 3 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- -- - președinte de secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII împotriva sentinței civile nr. 82 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 27 mai 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 3 iunie 2008.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 82/29.01.2008 a Tribunalului Covasna, secția civilă a fost admis cererea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Covasna, in contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL COVASNA,cu sediul in Sf. G,-, jud C, CURTEA DE APEL B, cu sediul în B,-, MINISTERUL JUSTITIEI cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, cu sediul in B,-, sector 5, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul in B, P-ta nr 1-3, sector 1.
A fost obligați pârâții sa aloce fondurile necesare și să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar si administrativ al Înaltei Curți de Casație si Justiție si cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare si administrative ale celorlalte instanțe judecătorești, pentru perioada 1 noiembrie 2004- 1 noiembrie 2007, astfel:
-suma de 43.150 lei pentru reclamantul;
-suma de 42.965 lei pentru reclamanta;
-suma de 34.390 lei pentru reclamantul;
-suma de 23.887 lei pentru reclamanta;
- suma de 940 lei pentru reclamanta;
-suma de 2.091 lei pentru reclamanta;
-suma de 2.967 lei pentru reclamanta;
-suma de 1.514 lei pentru reclamantul;
-suma de 1040 lei pentru reclamanta;
-suma de 32.917 lei pentru reclamanta.
Sumele mai sus menționate vor fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale precizate mai sus si pentru viitor, pana la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici.
Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Tribunalului Covasna ( a se vedea copiile cărților de munca depuse la filele 15-56 din dosar).
Salarizarea funcționarilor publici din departamentele menționate se face conform prevederilor OUG nr. 82/2004.
Recrutarea si atribuțiile acestei categorii de funcționari publici este reglementată de dispozițiile art. 126-128 din Legea nr. 304/2004. Potrivit acestor reglementari legale, organizarea și funcționarea departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul instanțelor judecătorești este uniformă pentru tribunale, curți de apel si ICCJ. Cu toate acestea însa, salarizarea funcționarilor din cadrul respectivelor departamente este diferită, funcționarii din cadrul ICCJ fiind salarizați conform anexei 1 OUG nr. 82/2004, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentelor aparținând tribunalelor și curților de apel sunt salarizați la un nivel inferior, potrivit anexei 3 actului anterior indicat.
Aceasta diferențiere a modului de salarizare a aceleiași categorii de salariați (care desfășoară același tip de activități), menținuta prin prevederile OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007, a fost apreciată de instanță ca fiind vădit inechitabila si discriminatorie.
Prin acest mod de salarizare se încalcă prevederile art. 6 alin 2 din Codul muncii care garantează, pentru toți salariații, retribuție egala pentru munca si pregătire profesionala egala. De asemenea, în speță sunt încălcate dispozițiile art. 20 din Constituție, art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului si art. 14 din CEDO.
Curtea Europeana a drepturilor Omului, în interpretarea data art. 14, statuat prin practica sa, ca diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului sus amintit, atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage si compatibile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabila și obiectivă. Instanța europeana a decis în mod constant că pentru ca o astfel de încălcare să se producă " trebuie stabilit dacă persoane plasate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial și daca această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectiva sau rezonabila".
În același sens, Curtea Constituțională, prin decizia 1/1994 a stabilit că " un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii subiective a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor in fata legii si autoritarilor publice". De asemenea Curtea Constituțională a stabilit, prin Decizia nr. 135/1996, ca principiul egalității in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.
În speță, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța a apreciat că nu exista nici o justificare solidă, obiectivă, pentru salarizarea diferita a aceleiași categorii de funcționari publici.
În acest sens s-a pronunțat si Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 262/2007.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat cererea de chemare în judecată ca fiind întemeiată, urmând aoa dmite și a obliga pârâții la plata către reclamanți a sumelor datorate cu titlu de diferențe salariale, conform notei de calcul depuse la dosarul cauzei, calcul a cărui corectitudine a fost confirmată de către pârâtul Tribunalul Covasna (fila 166).
Sumele datorate reclamanților vor fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație, calculat până la data plății efective, având în vedere dispozițiile art. 161 alin 4 muncii, art. 1082 si 1084 civil.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin C, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin C arată că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece acesta este ordonator principal de credite, iar rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor bugetelor locale și nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Ministerul Justiției arată că prin hotărârea pronunțată s-au acordat drepturi neprevăzute de actul normativ în vigoare în materia salarizării funcționarilor publici, depășind limitele puterii judecătorești. Atribuțiile de serviciu se analizează nu prin raportare la atribuții generice de serviciu ci prin rapoarte la conținutul concret al acestora care poate fi diferit în raport de autoritatea publică în cadrul căreia își desfășoară activitatea funcționarul public.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea și a fost obligat să plătească drepturile reclamanților, deoarece nu are calitate procesuală pasivă.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării se constată că acesta este fondat.
Conform art. 16 - 22 din nr.OG 137/2000 republicată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este investit prin lege să constate existența formelor de discriminare în orice domeniu de activitate, în speță neexistând nici un raport juridic de serviciu între acesta și reclamanți, condiții în care nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale solicitate în procesul de față. Chiar dacă în baza dispozițiilor art. 27 din nr.OG 137/2008 republicat, se citează în mod obligatoriu în proces, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării atunci când partea invocă fapte de discriminare, acest lucru nu justifică însă obligarea Consiliului la plata contravalorii pretențiilor solicitate de reclamant.
Pentru aceste motive, curtea va admite recursul pârâtului, iar în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea reclamanților față de acest pârât.
Instanța va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Referitor la recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor se constată că aceste sunt nefondate.
Susținerile pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor sunt nefondate și neîntemeiate, deoarece calitatea procesuală pasivă a acestuia este justificată de dispozițiile art. 19 lit.a din Legea nr. 500/2002 și a art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004.
Pârâtul, în baza acestor dispoziții legale răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și în elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. Ministerul Justiției are sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite.
Ca atare, fiecare din cele două ministere are atribuții specifice, dar, în același timp au obligația de a asigura, fiecare, resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților restante și pentru viitor către reclamant. Recurentul trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și acele sume cuprinse în hotărârile judecătorești, astfel că, acesta nu a fost obligat să plătească drepturile bănești angajaților altei instituții, ci să asigure sumele necesare plăților de către angajați, îndeplinindu-și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr. 500/2002.
Pe fondul cauzei cele două recursuri sunt nefondate și neîntemeiate deoarece, așa cum corect a reținut prima instanță, salarizarea reclamanților s-a făcut conform dispozițiilor nr.OUG 82/2004, și deși, potrivit art. 125 - 128 din Legea nr. 304/2004, organizarea și funcționarea departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul instanțelor judecătorești este uniformă pentru tribunale, curți pentru Înalta Curte de Casație și Justiție, salarizarea funcționarilor din respectivele departamente a fost diferită.
Deși legiuitorul a stabilit condiții de recrutare și atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din cadrul departamentului economico-financiar administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, atribuțiile având același conținut, totuși salarizarea s-a efectuat în baza unor anexe diferite ale nr.OUG 82/2004, permițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate. S-a creat astfel un tratament diferențiat între aceste categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar, care a fost perpetuat și în anii următori în baza nr.OUG 32/2005, nr.OUG 2/2006 și nr.OUG 6/2007.
Acest tratament privind stabilirea grilei de salarizare pe anexe diferite a determinat situații inechitabile și discriminatorii referitor la salarizare, fapte constatate prin Hotărârea nr. 262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru combaterea Discriminării.
Susținerile recurentului prin care se arată că instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că și-ar fi arogat atribuții de legiferare nu pot fi reținute de curte, deoarece, atunci când instanța de judecată constată că o lege încalcă dispozițiile constituționale și prevederile reglementărilor internaționale are obligația de a restabili supremația legii, egalitatea cetățenilor în fața legii și să impună autorităților publice respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor ocrotite de legislația internă și internațională.
Astfel, recunoașterea "dreptului lucrătorilor și lucrătoarelor la o salarizare egală pentru muncă de valoare egală", este prevăzut la punctul numărul trei al art. 4 din Carta Socială Europeană Revizuită, adoptată la Strazburg la 1 mai 1906, ratificată de România prin Legea nr.74/1999. Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1955, la art.23, prevede că "toți cetățenii au dreptul, fără nici o discriminare la salariu egal pentru muncă egală".
Faptele de discriminare sunt combătute și interzise de art.7 alin.1 lit.b din Decretul nr.212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Toate aceste acte normative ocrotesc dreptul la muncă și la asigurarea unei remunerații egale, pentru o muncă de valoare egală, excluzând discriminarea, astfel că, în baza art.20 din Constituția României republicată, Curtea va avea în vedere, cu prioritate aceste reglementări internaționale.
Întrucât motivele de recurs formulate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției sunt nefondate și neîntemeiate, curtea va respinge recursurile, nefiind îndeplinite condițiile art.304 Cod procedură civilă pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 82/29.01.2008 a Tribunalului Covasna - secția civilă pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtului Consiliul Național pentru combaterea Discriminării.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 iunie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Georgeta
pt. - -, aflată în - - - - -- concediu de odihnă, semnează
Vicepreședinte instanță,
Grefier,
Red./9.06.2008
Dact./16.06.2008/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
