Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 392/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.392/ DOSAR NR-
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva sentinței civile nr. 9/AP din 27 februarie 2008, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 27 mai 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrată din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 3 iunie 2008, iar din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 5 iunie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 13.09.2007, reclamantul, în calitate de asociat al Transport International Baf ormulat contestație împotriva deciziei de soluționare a contestației - fără dată și fără număr - comunicate la data de 23.08.2007, a deciziei nr. 115 din 20.06.2007 emise de către intimata Autoritatea Națională a Vămilor - prin Direcția Regională Vamală B, prin care a solicitat admiterea contestației, suspendarea executării actului administrativ contestat, anularea deciziilor menționate și a actelor subsecvente acestora, respectiv a procesului-verbal de constatare a insolvabilității din data de 8.06.2007, și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov, în care, în baza probelor administrate, a pronunțat sentința civilă nr. 9/AF/27 februarie 2008.
Prin această sentință, instanța de fond a dispus următoarele:
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională Vamală - Direcția Regională Vamală
A anulat decizia de soluționare a contestației formulate de reclamat și decizia nr. 115/20.06.2007 emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.229,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins restul pretențiilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
În sarcina debitoarei SC Transport International s-a stabilit prin acte constatatoare o datorie vamală în cuantum de 53.868.804 lei care a fost achitată cu chitanțele nr. 6543 J/09.11.1999 și nr.6555 J/10.11.1999.
Prin procesul verbal nr. 336/08.10.1999 s-a stabilit în sarcina societății debitoare majorări de întârziere aferente datoriei principale, calculate de la data scadenței debitului principal și până la data achitării, în cuantum de 5.393 RON.
Actele constatatoare fiind comunicate și necontestate, au devenit titlu executoriu, ceea ce a determinat pornirea executării silite după procedura instituită de G nr.61/2002 (în vigoare la acea dată) conform dosarului execuțional nr. 207/1999.
Măsurile de executare silită întreprinse: somația din 1999, somația din octombrie 2002, poprirea din iulie 2007 au rămas fără efect ca urmare a faptului că debitoarea nu avea venituri și disponibilități bănești.
În acest context pârâta a emis procesul-verbal de constatare a insolvenței din data de 8 iunie 2007.
Totodată, pârâta a emis decizia nr. 115/20.05.2007 prin care a fost atrasă răspunderea solidară a administratorului societății, respectiv reclamantului.
Relativ la excepția prescripției dreptului material de a pretinde executarea silită a creanței născute în anul 1999, instanța reținut că în speță cursul prescripției a fost întrerupt prin actele de executare întreprinse în cadrul dosarului execuțional: somația din 1999, somația din octombrie 2002, poprirea înființată în 2007.
Așadar creanța nu este prescrisă.
Relativ la procesul verbal de constatare a insolvabilității instanța a reținut că acesta este un act administrativ care atestă o stare de fapt, prin el însuși, nu generează obligații astfel încât nu este supus cenzurii instanței.
Cât privește faptul că decizia de soluționare a contestației nu are număr și dată, nu conduce automat la anulabilitatea acesteia.
Relativ la decizia nr. 115/20 iunie 2007 prin care a fost atrasă răspunderea solidară a reclamantului pentru suma de 5.393 RON, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.27 alin.1 Cod procedură fiscală "Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acestea următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea credință dobândesc în orice mod active de la debitorii care îi provocată astfel insolvabilitatea;
b) administratorii societății, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință, sub orice formă a bunurilor mobile și imobile proprietatea acestora".
În speță, pârâta nu a făcut dovada că insolvabilitatea societății s-ar fi datorat urmare a înstrăinării sau ascunderii cu rea credință a bunurilor mobile și imobile proprietatea acestuia de către reclamant.
Față de aceste considerente instanța a admis în parte acțiunea, în sensul că a dispus anularea deciziei de soluționare a contestației împotriva deciziei nr. 115/2007, anularea deciziei de obligare a reclamantului la plata sumei de 5.390 RON, nr.115/20 iunie 2007 ambele emise de pârâtă.
Totodată a respins acțiunea reclamantului în ceea ce privește anularea Procesului verbal de constatare a insolvabilității încheiat de pârâtă la 8 iunie 2007.
Cât privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, instanța a admis- în parte în considerarea dispozițiilor art. 274 alin.3 Cod procedură civilă, respectiv potrivit cu valoarea pricinii, în sensul că a redus cheltuielile ocazionate de plata onorariului de avocat de la suma de 2.380 lei la suma de 1.190 lei și în consecință a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 1.190 lei + 39,30 lei, respectiv 1229,30 lei și a respins restul pretențiilor de 1190 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, criticând- pentru nelegalitate și netemeincie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, menținerea Deciziei de angajare a răspunderii administratorului nr. 115/20.06.2007 și a deciziei - fără număr - de soluționare a contestației administrative.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
În mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material de a pretinde executarea silită a creanței născute în 1999 deoarece executarea silită a fost întreruptă prin acte de executare emise în 1999, 2002 și 2007.
Însă în mod greșit admis în parte acțiunea reclamantului anulând decizia de soluționare a contestației administrative și decizia de angajare a răspunderii administratorului nr. 115 din 20.06.2007.
Recurenta a susținut că potrivit prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, trebuie admis recursul fapt ce rezultă din actele contabile, balanță analitică, deoarece reclamantul a înstrăinat cu rea-credință bunuri ale societății care au determinat starea de insolvență a societății Transport B și că în cauză sunt incidente prevederile art. 270 alin.1 lit. "b" Cod procedură fiscală, aprobat prin nr.OG92/2003.
În concluzie, față de motivarea instanței de fond și considerentele sentinței atacate, în sensul că Decizia nu poartă dată și număr, nu conduce la nulitatea ei absolută, iar procesul-verbal de constatare a insolvenței nu poate fi supus cenzurii instanței, recurenta a susținut că instanța a reținut în mod greșit faptul că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art. 27 alin.1 lit.b, și că acest lucru rezultă din probele cu înscrisuri depuse în recurs - balanță contabilă.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
În cauză, față de recursul declarat de pârâtă, reclamantul a depus întâmpinare, filele 10-13, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea sentinței Tribunalului Brașov, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În recurs s-au depus probe cu înscrisuri.
La termenul din 27.05.2008, recurenta a formulat cerere în probațiune - cu înscrisuri, pe care instanța le-a încredințat, și anume copii de pe balanța de verificare, solicitată de Autoritate Națională a Vămilor de la Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B, pentru anii 1993-2003, conforme cu originalul.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 9/AF/27.02.2008 a Tribunalului Brașov, în raport de criticile formulate în recurs, și față de prevederile legale, aplicabile în cauză, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect și justificat, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului, reținând în fapt și în drept corect situația dedusă judecății, pronunțând hotărâre legală și conform cu probele de la dosar.
Argumentele pe care s- întemeiat hotărârea instanței de fond sunt conforme cu probele existente la dosar și cu textele de lege, respectiv nu a fost menționat pentru ce s-a reținut în sarcina reclamantului suma de 5.390 RON.
Nefiind stabilită concret fapta, temeiul de drept al răspunderii, reținute în sarcina reclamantului, aspecte ce trebuiau avute în vedere la data emiterii actelor fiscale contestate de reclamant, în sensul că înstrăinat bunul respectiv și că prin aceasta a adus societății Transport International B în stare de insolvență, nu pot conduce la justificări în drept și în fapt, la legalitatea și temeinicia actelor emise de organul vamal.
Așa fiind, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, se constată că în cauză sunt nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentă cu privire la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond.
În esență se reține că sumele stabilite prin actele constatatoare au fost achitate în termen legal, de 7 zile de la comunicarea actului constatator, că actele încheiate de pârâtă nu sunt în conformitate cu dispozițiile legale, sens în care în mod corect au fost anulate de instanța de fond.
Dat fiind obiectul și natura juridică a litigiului, aceea de contestare a unei decizii fiscale, de atragere a răspunderii reclamantului, desigur că pârâta (recurentă) avea obligația să întocmească aceste acte conform cu dispozițiile legale și să indice temeiul de drept al răspunderii și actele pe care le-a avut în vedere, la data constatării și emiterii actelor fiscale atacate.
Cum în cauză pârâta nu a dovedit aceste aspecte, iar în recurs a încercat să completeze temeiul de drept și de fapt a actelor contestate, desigur că acest lucru excede cadrului procesual pentru care s-a pornit litigiul.
Așa fiind, se vor înlătura toate criticile formulate de recurentă, ca neîntemeiate.
În esență, se constată recursul ca nefondat, iar în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge, urmând a fi menținută sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
În ce privește apărarea formulată de intimat prin întâmpinare, se reține că aceasta este justificată în cauză.
Întrucât recursul va fi respins, iar intimatul reclamant a formulat întâmpinare la recurs și a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, instanța de recurs va face aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, în sensul că va obliga recurenta să plătească cheltuieli de judecată ocazionate în recurs (onorariu avocațial) către intimatul reclamant, în cuantum de 1.785 lei conform chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva sentinței civile nr. 9/AF din 27 februarie 2008 Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ pronunțată în dosarul nr-.
Obligă recurenta pârâtă să plătească intimatului reclamant suma de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs (onorariu avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Pt. - - - - - -
aflată în concediu, semnează
judecător,
delegat să înlocuiască
vicepreședintele instanței.
Grefier,
Red: /05.06.2008
Dact:/10.06.2008
- 2 ex. -
Judecător fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Silviu
