Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 395/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 395/2008
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2329 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) anulare decizie de imputare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurentului-reclamant, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Curtea constată că recursul este declarat în termenul legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată, iar la data de 24 ianuarie 2008, s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatului, prin care se solicită respingerea recursului.
Reprezentanta recurentului invederează că nu mai are alte cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată. În susținerea recursului invederează că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr.1931 emisă de către Primarul orașului H prin care s-a dispus recuperarea sumelor achitate reprezentând indemnizații de hrană aferentă anilor 2006-2007, singurul temei de drept invocat fiind adresa C nr. 4090 din 30.11.2005, adresă prin care Caf ormulat observații la Contractul colectiv de muncă încheiat între Sindicatul Unitas H și Primarul orașului H, adresă care, în opinia sa, are un caracter facultativ și nu imperativ, care avea relevanță în contextul în care contractul colectiv de muncă a fost semnat de ambele părți și nu a fost contestat în instanță de nici una dintre părțile semnatare.
Mai mult, în adresa nr. 4090 din 30.11.2005 a C se invederează faptul că în cazul în care părțile nu recunosc nulitatea clauzelor contractuale negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 din Legea nr.130/1996, partea interesată are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată în vederea anulării acestor clauze, în caz contrar acestea continuă să-și producă efectele în conformitate cu dispozițiile art. 969 cod civil și art. 11 din Legea nr. 130/1996, așa cum s-a întâmplat și în prezenta cauză. Pârâtul însă nu a atacat clauzele considerate nule din contractul colectiv de muncă pentru eventuală pretinsă încălcare a legii, l-a executat de bună voie timp de 2 ani, motiv pentru care sporurile și indemnizațiile negociate sunt legale iar reținerea lor nu are suport juridic, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond. Contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților care trebuie respectate ca atare, iar pârâtul, ca parte, având cunoștință despre eventualele încălcări ale legii cu care se putea confrunta nu trebuia să-l semneze în aceste condiții, sau dacă a semnat, ulterior să supună cenzurii instanței judecătorești clauzele socotite nelegale de Pârâtul era obligat să execute prevederile prezentului contract colectiv de muncă și potrivit art. 41 alineat 5 din Constituția României, potrivit căruia dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor colective de muncă sunt garantate. Având în vedere forța probantă a contractelor colective de muncă, garantată de art. 30 din Legea nr.130/1996, că acestea nu a fost denunțat de angajator în condițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe care de consecință admiterea acțiunii introductive de instanță, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2329/30.11.2007 a Tribunalului Clujs -a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul și, totodată s-a respins și acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că, indemnizația de hrană zilnică a fost acordată reclamantului în baza unor dispoziții din contractul colectiv de muncă lovite de nulitate absolută, în condițiile în care legea specială nu prevede posibilitatea acordării unor astfel de indemnizații.
Pentru aceste considerente s-a reținut că dispoziția nr. 1938/2007, prin care s-a decis imputarea și recuperarea de la reclamant a sumei de 2.651 lei aferentă anului 2006 și a sumei de 1.470 lei aferentă anului 2007, reprezentând cuantumul sumelor plătite cu titlu de indemnizație de hrană zilnică a fost emisă cu respectarea prevederilor legale.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamantul, solicitând reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive, cu consecința anulării dispoziției nr. 1931 emisă de Primarul orașului H la 10 septembrie 2007.
În motivarea recursului formulat, recurentul a relevat că hotărârea s-a dat cu încălcarea prevederilor legale incidente în materia analizată.
În esență s-a relevat că pârâtul nu a atacat clauzele considerate nule din contractul colectiv de muncă pentru o eventuală pretinsă încălcare a legii, potrivit adresei nr.4090/30.11.2005 a C, I-a executat de bună voie timp de doi ani, motiv pentru care sporurile și indemnizațiile negociate sunt legale iar reținerea lor nu are suport juridic, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond în considerentele hotărârii atacate.
S-a susținut că pârâtul era obligat să execute prevederile prezentului contract colectiv de muncă și potrivit art.41 al.5 din Constituția României, în conformitate cu care, dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor colective de muncă sunt garantate.
Recurentul a arătat că în baza autonomiei locale și în baza legislației finanțelor publice locale, consiliile locale pot să dispună cuprinderea în bugetele locale a fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, în temeiul art.1, art.6 alin.1, art.39 alin.1 lit. i, art.40 al.2 din Legea nr.53/2003 Codul muncii și art.103 din Legea nr.188/1999.
Pârâtul prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii recursului.
Deliberând asupra prezentului recurs, Curtea reține următoarele:
În baza prevederilor art. 31 alin. 14 din Contractul colectiv de muncă încheiat între Consiliul Local al orașului H și Sindicatul UNITAS, înregistrat la C sub nr. 317/25.11.2005, conform cărora salariații Consiliului Local al orașului H beneficiază de indemnizație de hrană zilnică, reclamantului i-a fost achitată suma de 2651 lei, aferentă anului 2006 și suma de 1470 lei, aferentă anului 2007, cu acest titlu. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 15 din același contract, s-a achitat reclamantului suma de 1000 lei, aferentă anului 2006, respectiv suma de 800 lei, aferentă anului 2007, reprezentând sume achitate pentru procurarea unor ținute vestimentare. Ulterior, în urma formulării de către Cam ai multor observații pe marginea contractului colectiv de muncă menționat mai sus, pârâtul a emis Dispoziția nr. 1938/10.09.2007, prin care s decis imputarea și recuperarea de la reclamant a sumei de 2651 lei, aferentă anului 2006 și a sumei de 1470 lei, aferentă anului 2007, reprezentând cuantumul sumelor plătite cu titlu de indemnizație de hrană zilnică, precum și a sumei de 1000 lei, aferentă anului 2006, respectiva sumei de 800 lei aferentă anului 2007, reprezentând sumele achitate pentru procurarea unor ținute vestimentare.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și orice alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, iar potrivit art. 8, clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege. De asemenea, conform dispozițiilor art. 12 alin. 1 din același act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Raportând aceste dispoziții legale la contractul colectiv de muncă încheiat în cauză, curtea constată că acesta cuprinde clauze referitoare la drepturile salariale ale membrilor Sindicatului UNITAS (respectiv indemnizația de hrană zilnică sau pentru procurarea unor ținu te vestimentare), membrii care sunt funcționari publici și ale căror drepturi salariale sunt stabilite prin lege specială. Or, indemnizația de hrană zilnică a fost acordată reclamantului în baza unor dispoziții din contractul colectiv de muncă lovite de nulitate absolută, în condițiile în care legea specială nu prevede posibilitatea acordării unor astfel de indemnizații. În aceste condiții, văzând și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 130/1996 potrivit cărora Direcțiile județene de muncă au obligația de a verifica legalitate a clauzelor cuprinse în contractele colective de muncă, curtea constată că în mod legal și temeinic pârâtul a emis dispoziția atacată prin care a decis recuperarea și imputarea de la reclamantă a sumei plătite cu titlu de indemnizație de hrană zilnică.
În ceea ce privește includerea de către Consiliul Local al orașului Haa cestor sume în buget, curtea constată că acest aspect nu are nici o relevanță în cauză, consiliile locale neavând competența da a atribui funcționarilor publici din cadrul lor alte drepturi salariale în afara celor stabilite prin legea specială de salarizare.
Împrejurarea că pârâtul nu a atacat clauzele considerate nule din contractul colectiv de muncă și că a executat benevol aceste prevederi contractuale, timp de 2 ani, nu este relevantă.
Printre cauzele care atrag nulitatea absolută figurează și cea referitoare la încălcarea ordinii publice și fraudarea legii.
Nulitatea actului juridic civil este sancțiunea care lipsește actul de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
În speță, reclamantul a declanșat prezenta procedură, relevând că pârâtul est obligat la executarea prestației ce îi revine conform prevederilor contractului colectiv de muncă.
Prima instanță constatând că actul juridic ce constituie fundamentul pretenției supuse judecății este lovit de nulitate, a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată, fără însă a se pronunța și asupra nulității parțiale a actului juridic respectiv, întrucât nu s-a solicitat acest lucru și nu acesta era cadrul procesual în care ar fi putut fi tranșată această chestiune.
Cercetarea acestei cauze de nulitate s-a făcut pe cale incidentă de către instanța de fond, cu respectarea regimului juridic al nulității absolute.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe prevederile art. 312.pr.civ. Curtea va respinge recursul exercitat de către recurent, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2329 din 30 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SS/dact.
2 ex.
Jud.primă instanță: /
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
