Obligare emitere act administrativ. Decizia 393/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 393/2008
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta - ȘI SRL împotriva sentinței civile nr. 2137/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta COMUNA prin PRIMAR, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea recursului în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă, iar la data de 4 februarie 2008 s-a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru pentru recurs.
Curtea constată că recursul este declarat în termenul legal și apreciază că sunt suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a cauzei și o reține în pronunțare asupra înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.137 din data de 02.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de " ȘI ", în contradictoriu cu pârâta COMUNA reprezentantă prin PRIMAR, având ca obiect acțiune în contencios.
Totodată, a fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de reclamanta-reconvențională Comuna, în contradictoriu cu " și "
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că planul solicitat a fost depus și ca atare, dreptul pretins s-a realizat în timpul judecății.
Cu privire la cererea vizând acordarea daunelor morale și a despăgubirilor se reține de către instanță că nu sunt justificate: faptul că o autoritate nu a răspuns unui petiționar nu înseamnă că acesta este îndreptățit la a solicita daune materiale și morale. Mai mult, daunele pretinse nu au fost dovedite, iar cele morale nu se justifică în situația unei persoane juridice.
În privința cererii reconvenționale, se reține că deși s-a pus în vedere pârâtei-reconvenționale să timbreze cererea, aceasta nu s-a conformat, context în care sunt incidente disp. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii în parte a acțiunii, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată de către recurentă că hotărârea este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a unor norme juridice, art. 1, 5 lit. a, art. 6 și art. 22 din Legea nr. 554/2004. Astfel, în argumentare se arată că a solicitat intimatei să îi comunice planul parcelelor care să includă și zona în care era situat imobilul-clădire, achiziționat de societate, fiindu-i necesar în cadrul demersurilor pentru achiziționarea terenului aferent clădirii. În fapt, arată recurenta, a dorit să se edifice dacă pentru terenul pe care vrea să-l achiziționeze au fost emise titluri de proprietate urmând să atace aceste acte în instanță, că abia după introducerea cererii de chemare în judecată i-a fost înaintată copia planului parcelelor, situație în care, în condițiile refuzului de a da informații necesare desfășurării activității i-au fost aduse prejudicii.
Ca atare, concluzionând, recurenta arată că în situația în care nu s-a răspuns cel puțin în parte, se justifică acordarea daunelor morale.
Examinând argumentele aduse prin demersul recurentei, în raport cu actele dosarului, de prev. art. 304.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii.
Astfel, prin demersul inițiat, reclamanta " și ", în contradictoriu cu Comuna prin Primar, a solicitat obligarea acesteia de a comunica copie plan parcelar,( tarlalelor și parcelelor care să includă suprafața de teren de 4.100 mp aferentă clădirii situate la nr. 89 din localitatea, jud.C, obligarea la plata sumei de 5.000 lei daune morale și 1.000 lei despăgubiri pentru refuzul nejustificat de a comunica planul parcelar, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a susținut că s-a adresat pârâtei solicitând a se comunica o copie a planului parcelar care să includă suprafața indicată și aceasta a refuzat a răspunde, îngrădindu-i dreptul de acces la informații publice.
Această susținere, așa cum corect a reținut și prima instanță nu subzistă, întrucât potrivit adresei de la fila 17 din dosarul de fond intimatul a răspuns în sensul că solicitarea prin cererea adresată prin care se relevă și emiterea hotărârii de consiliu prin care să se dispună vânzarea terenului de 4.100 mp aferent construcției situată pe acesta, înscris în CF nr. 1089 și încheierea contractului, nu poate fi aprobată din lipsa de teren care trebuie retrocedat. Acest răspuns a fost completat în cursul demersului judiciar prin depunerea copiei referitoare la planul parcelar, copie care de altfel putea fi primită, așa cum a comunicat Instituția Prefectului și de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C ( fila 15), autoritate competentă în acest context. Ca atare, în împrejurările arătate, susținerile recurentei referitoare la refuz sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Neîntemeiat sunt și restul susținerilor, deoarece din conținutul rezumativ al argumentelor aduse nu rezultă în ce ar consta consecințele necomunicării sau comunicării cu întârziere a planului parcelar, în planul activității reclamantei-recurente, elementele de natură să creeze nesiguranță, afectarea imaginii sau afectarea prestigiului, elemente care au fost vătămate în urma refuzului de a răspunde în sensul dorit. În aceste circumstanțe, a neprecizării valorilor lezate, a neprefigurării unor elemente care să permită găsirea unor criterii de evaluare a atitudinii sau a influenței avute în lipsa răspunsului dorit asupra societății comerciale, nu se poate imputa primei instanțe că în mod greșit nu a reținut justificarea obligării la daune întrucât examinarea s-a făcut raportat la argumentele aduse prin demersul inițiat. Simpla afirmație că a avut de suferit nu poate conduce la concluzia reținută de recurentă cu privire la acordarea daunelor câtă vreme nu se face dovada afectării și respectiv a prejudiciului suferit.
Ca atare, față de cele arătate, constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta " ȘI " împotriva sentinței civile nr. 2.137 din 2 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./10.03.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
