Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 399/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.399/CA
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios-administrativ declarat de recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C - cu sediul în C, str. - nr.18, județul C, împotriva Sentinței civile nr.162 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și - toți cu domiciliul procesual în C,-, județul C și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B, nr.1, sector 1 și PREFECTURA JUDEȚULUI - cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare. Învederează că recursul este motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar; s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare a cauzei, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.5304/118/03.07.2008 pe rolul Tribunalului Constanta, reclamanții, (), și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor și Prefectura Județului C, au solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să dispună:
- obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2008, așa cum este reglementat prin nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor actualizat cu indicele de inflație la data plății efective a drepturilor bănești cuvenite;
- obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative în calitate de ordonator de credite să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății sporului de fidelitate;
- obligarea Ministerului Finanțelor Publice să vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fondurilor necesare achitării sumelor reprezentând plata sporului de fidelitate potrivit actelor normative invocate.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, potrivit art.6 din nr.OG38/2003 modificată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, însă prin OUG nr.118/2004 s-a suspendat aplicarea acestui articol.
Actul normativ a suspendat temporar plata drepturilor bănești privind sporul de fidelitate, numai pentru anul 2005, astfel încât dreptul polițiștilor la plata acestui spor nu a fost înlăturat prin niciun act normativ echivalent celui prin care a fost instituit, dreptul subzistând în continuare, iar după încetarea suspendării acesta devine actual, polițiștii fiind repuși în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
În drept, au fost invocate prevăzute de art.6, 37 alin.2 din nr.OG38/2003, art.3 și 5 din Legea nr.168/1999.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, legal citat, a formulat întâmpinare, invocând în apărare lipsa calității procesual pasive.
Prin încheierea motivată, pronunțată la data de 16.01.2008, Tribunalul Constanțaa respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, iar prin sentința civilă nr.162 din 27 februarie 2009 admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de fidelitate aferent anului 2005, pentru perioada cât aceștia au îndeplinit calitatea de polițist, spor ce va fi actualizat cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății sporului de fidelitate, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării sumelor reprezentând plata sporului de fidelitate.
Pentru a dispune astfel, a reținut prima instanță, în esență, că reclamanții sunt funcționari publici cu statut special, așa cum rezultă din adeverințele depuse la dosar.
Potrivit art.6 din nr.OG38/2003, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate în anul 2005 fost suspendat prin disp. art.2 alin.1 din nr.OUG118/2004 aprobată prin Legea nr.28/2005.
A constatat instanța de fond că niciunul dintre aceste acte normative nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării acestui drept, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia, suspendare care nu echivalează cu înlăturarea dreptului, dispozițiile prevăzute de art.6 din nr.OG38/2003 fiind în vigoare și nefiind abrogate.
Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada de timp în care exercițiul lui este suspendat, iar nu înlăturat.
Astfel, s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea (decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.XXIII/2005).
Dreptul la sporul de fidelitate s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularilor prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație, respectiv de a plăti sumele de bani ce reprezintă sporul de fidelitate.
Instanța, apreciind că reclamanții au suferit un prejudiciu prin neplata sporului de fidelitate, în baza art.269 din Codul muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de fidelitate aferent anului 2005, spor ce va fi actualizată în funcție de rata inflației, calculat de la data sentinței până la data achitării efective a drepturilor bănești.
Totodată, a obligat Ministerul Internelor și Reformei Administrative să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății sporului de fidelitate și pe Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării acestor sume.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
A susținut recurentul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât cauza dedusă judecății este un litigiu de muncă între angajatori - și Consiliul Județean C - și angajați- reclamanții(acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile din Constituție, OG nr.38/2003 și Legea nr.16/1999), iar Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate în acest raport între reclamanți și angajatorii săi. Faptul că Ministerul Finanțelor Publice doar gestionează banii publici nu este de natură a-i da calitate de chemat în judecată.
Mai mult, proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credite, iar în cazul de față propunerea trebuie să o facă Ministrul Administrației și Internelor, fiind aprobat de parlament prin lege.
A mai susținut recurentul că reclamanții nu au făcut dovada culpabilității Ministerului Finanțelor Publice, singura instituție abilitată să-și cuprindă în buget sume reprezentând drepturile salariale ale reclamanților fiind Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Acțiunea reclamanților vizează recunoașterea și plata unor drepturi de natură salarială de către instituția publică în care aceștia își îndeplinesc funcțiile publice, respectiv Prefectura Județului Este adevărat că între reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi de serviciu, însă, având în vedere dispozițiile HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și ale Legii nr.500/2002, în mod corect instanța de fond a apreciat că acest minister are calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.19 lit.a din Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, iar conform prin art.3 alin.1 lit.A pct.2 și 10 din HG nr.386/2007, Ministerul Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare și este abilitat să deschidă creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
Ori, față de obiectul cererii îndreptate împotriva Ministerului Finanțelor Publice care presupune obligarea acestuia la virarea către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a sumelor necesare achitării drepturilor salariale astfel câștigate, Curtea apreciază că recurentul are legitimare procesuală pasivă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin. 1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, în contencios-administrativ declarat de recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C - cu sediul în C, str. - nr.18, județul C, împotriva Sentinței civile nr.162 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și - toți cu domiciliul procesual în C,-, județul C și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B, nr.1, sector 1 și PREFECTURA JUDEȚULUI - cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. fond:
red.dec.jud. -
2 ex/18.11.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
