Obligare emitere act administrativ. Decizia 396/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.396/CA
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios-administrativ declarat de recurenții reclamanți, cu domiciliul în C,-, -.B,.25, județul, împotriva sentinței civile nr.76/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, județul C, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că la dosarul cauzei intimata pârâtă Comuna a depus concluzii scrise, transmise prin fax.
Recurenta reclamantă precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat, înscrisuri de depus.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei reclamante.
Având cuvântul, recurenta reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Critică instanța de fond cu privire la neacordarea daunelor morale și materiale precum și la compensarea cheltuielilor de judecată. În ce privește borderoul de scrisori recomandate depus la dosar de pârâți pentru a face dovada comunicării răspunsului la cererea reclamantei de eliberare a certificatului fiscal, apreciază că acesta nu poate fi luat în considerare, întrucât acesta nu conține ștampila, nr. recomandatei, data nu este în clar și, cum a arătat în motivele de recurs, este antedatat.
În situația în care va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată - onorariu avocat - solicitate de pârâți, solicită a se aprecia asupra acestora în sensul reducerii cuantumului.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.6926/118/25.09.2007 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei, au solicitat obligarea pârâților să elibereze certificatul fiscal și nomenclatorul stradal solicitate la data de 27.06.2007.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în sat Dunărea, comuna, județul C, compus din casă și teren în suprafață de 2261 mp, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2809/26.11.1991. Au mai arătat reclamanții că s-au adresat pârâților pentru a le elibera actele solicitate, fiindu-le necesare pentru întocmirea schiței cadastrale, însă primarul a refuzat în mod nejustificat să le elibereze, ceea ce le-a creat un prejudiciu moral de 5000 euro.
Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Comunei, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii.
Prin încheierea din data de 06.06.2008 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Comunei, apreciind că acesta are calitate procesuală prin prisma art.4 alin.2 din OG nr.33/2002, iar prin sentința civilă nr.76/3.02.2009, Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea, a obligat pârâții să elibereze reclamanților certificatul fiscal și nomenclatorul stradal solicitate prin cererea nr.2126/27.06.2007, a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale și morale și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 27.06.2007 reclamanta a solicitat pârâtului Primarul Comunei să-i elibereze un certificat fiscal și nomenclator stradal, fiindu-i necesare la întocmirea cărții funciare.
Prin adresa nr.2126/27.06.2007 s-a răspuns solicitării reclamantei, în sensul că se poate elibera certificat fiscal numai pentru suprafața de 2045 mp teren și nu pentru 2261 mp teren, având în vedere existența unui litigiu privind diferența de 216 mp teren.
Pentru a se folosi de acțiunea în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din legea nr.554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Instanța a reținut că, în speță pârâții au răspuns solicitării reclamanților cu referire la certificatul fiscal, astfel că, sub acest aspect, aceștia nu mai pot beneficia de calitatea de persoană vătămată, în accepțiunea art.1 din Legea nr.554/2004, considerând totodată că faptul că răspunsul primit nu este de natură să satisfacă exigențele reclamanților nu poate fi considerat vătămare ori refuz nejustificat de soluționare a unei cereri.
Instanța a constatat că pârâții nu au răspuns reclamanților cu privire la nomenclatorul stradal și nici nu li s-a eliberat un astfel de document, astfel că, pentru acest act, reclamanții au calitatea de persoane vătămate.
Față de împrejurarea că s-a răspuns reclamanților prin adresa nr.2126/27.06.2007 cu referire la certificatul fiscal și nu s-a răspuns în ceea ce privește nomenclatorul stradal, instanța a apreciat întemeiată acțiunea numai cu privire la nomenclatorul stradal.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor materiale și morale, s-a constatat că reclamanții nu au dovedit prejudiciul suferit.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamanții și acer au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Au susținut recurenții că, deși instanța a admis în parte acțiunea, astfel că pârâții au căzut în pretenții, instanța în mod nelegal a compensat și sistat cheltuielile de judecată care s-au ridicat pentru reclamanți la suma de 280 lei RON, fiind cu mult mai mari decât cele ale pârâților.
Au mai arătat recurenții că greșit s-a respins capătul de cerere referitor la acordarea de daune morale în sumă de 5.000 euro întrucât, în urma refuzului nejustificat de a li se elibera certificatul fiscal și nomenclatorul stradal, li s-a adus atingere demnității, onoarei și credibilității și au fost prejudiciați cu 15.000 lei RON, fiind nevoiți să restituie dublul avansului primit în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare ce viza suprafața de 216 mp și să achite dobânzi la un credit ce trebuia achitat din valoarea acestui teren obținută prin vânzare.
Intimata pârâtă Comuna reprezentată de Primar, prin apărătorul ales, a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește prejudiciul invocat de recurenți, deși aceștia solicită obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 5.000 euro, din criticile formulată rezultă că prejudiciul include și un prejudiciu material de 15.000 lei reprezentând dublul unui acont primit în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare și dobânzi bancare.
Ori, atât în ceea ce privește prejudiciul material, cât și pentru prejudiciul moral, reclamanții trebuie să facă dovada condițiilor generale pentru răspunderea delictuală, respectiv fapta cauzatoare de prejudiciu, prejudiciul, culpa și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, cu nuanțarea că în litigiile de contencios administrativ fapta constă în emiterea unui act administrativ nelegal sau în refuzul de a emite un astfel de act ori de a efectua o operațiune administrativă.
Se constată că, în cauză, reclamanții nu au făcut dovada prejudiciului invocat și a legăturii de cauzalitate între acest prejudiciu și fapta autorității administrative.
De asemenea, referitor la cheltuielile de judecată, art.276 Cod de procedură civilă prevede că atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Întrucât cererea reclamanților a fost admisă în parte, în mod corect instanța de fond a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată.
Susținerile recurenților în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate la prima instanță nu pot fi reținute. Cheltuielile de judecată sunt doar acele cheltuieli legate în mod direct de desfășurarea procesului în fața instanței, respectiv: taxe de timbru, onorarii de experți și avocați, despăgubirea martorilor și alte asemenea cheltuieli pe care partea dovedește că le-a făcut, ori reclamanții nu au făcut dovada că au suportat alte cheltuieli în afara taxelor judiciare de timbru.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
Potrivit disp. art.316, 298 și 276 Cod de procedură civilă, partea căzută în pretenții este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate în cauză, astfel că, având în vedere respingerea recursului, urmează ca recurenții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă, respectiv onorariul de avocat. Ținând seama, însă, de complexitatea redusă a cauzei, instanța apreciază că suma de 200 lei reprezintă un cuantum rezonabil al onorariului ce va fi acordat, motiv pentru care se va dispune reducerea onorariului la această sumă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios-administrativ declarat de recurenții reclamanți, cu domiciliul în C,-, -.B,.25, județul, împotriva sentinței civile nr.76/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, județul
Obligă recurenții la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. fond:
red.dec.jud. -
2 ex/18.11.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
