Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 40/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.40/CA/2008 -
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de pârâtaDirecția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Satu Marecu sediul în S M, Str.-, nr.8, Județ S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în S M, Str.-, - 3. Județ S M, împotriva sentinței nr.349 din 18 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiectlitigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.349 din 18 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului S M, și-n consecință a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești, reprezentând primele de concediu pentru perioada 2001 - 2003 în sumă de 714 lei actualizate cu indicele inflației la data efectuării plății. A respins restul capetelor de cerere, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Conform prevederilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, funcționarii publici au dreptul la o primă de vacanță anuală, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă.
Prevederea legală suscitată a fost suspendată succesiv, până la data de 31 decembrie 2006, prin art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, precum și prin legile bugetare anuale, respectiv Legile nr.743/2001, nr.631/2002, nr.507/2003, nr.511/2004 și nr.379/2005.
Având în vedere că Legea nr.486/2006 privind bugetul pe anul 2007 nu a mai făcut nicio referire cu privire la suspendarea art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui atâta timp cât prin nicio dispoziție legală nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului, se constată că acțiunea reclamantului cu privire la acordarea primelor de concediu pe perioada 2001-2003 este întemeiată.
Referitor la acordarea contravalorii tichetelor de masă solicitată pentru aceeași perioadă s-au precizat următoarele:
Din economia dispozițiilor Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, instanța reține că de alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă pot beneficia doar salariații angajați în baza unui contract individual de muncă.
Este adevărat că prin Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă s-a instituit o anumită formă de protecție a salariaților, însă se constată că această formă de protecție socială este prin lege facultativă pentru angajator și nu este garantată prin art.41 alin.2 din Constituția României "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații stabilite prin lege".
În condițiile în care legea specială privind acordarea tichetelor de masă, se aplică doar salariaților angajați în baza unui contract individual de muncă, prin art.3 din OUG nr.88/2006 s-a prevăzut în mod expres că "instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea finanțelor publice nr.500/2002, și prin Legea finanțelor publice locale nr.273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007", fiind excluși de la posibilitatea de a beneficia de tichete de masă și o parte considerabilă din salariații din sectorul bugetar.
Având în vedere că prin legile succesive de salarizare ale funcționarilor publici nu s-a făcut trimitere în mod expres la posibilitatea ca și funcționarii publică să beneficieze de dispozițiile Legii nr.142/1998, drepturile salariale ale acestora fiind în mod expres și limitativ prevăzute de legi speciale în funcție de rolul și importanța în societate a funcției publice în care aceștia sunt numiți, instanța constată că acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs în termen, recurenta SMs olicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că hotărârea recurată este nelegală deoarece SMa respectat actele normative în vigoare privitoare la prima de vacanță care nu a fost acordată deoarece anual, prin legile bugetare s-a dispus suspendarea aplicării dreptului, iar prin bugetele anuale nu s-au prevăzut și repartizat sume în acest scop. În privința cererii de acordare a tichetelor de masă, arată că acestea nu s-au acordat deoarece prin buget nu s-au prevăzut sume cu această destinație, acordarea tichetelor fiind o facultate a angajatorului, nereprezentând o obligație legală.
Intimatul reclamant legal citat în cauză, nu s-a înfățișat și nici nu a depus întâmpinare.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că este nefondat urmând ca în baza prev.art.312 Cod procedură civilă să se dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței recurate, pentru următoarele considerente:
Reclamantul intimat în calitate de funcționar public al recurentei pârâte, a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata primelor de concediu neîncasate în perioada 2001 - 2003 precum și a contravalorii tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze în aceeași perioadă și care nu i-au fost acordate.
Prima instanță în mod corect și legal a reținut că reclamantul intimat în calitatea sa de funcționar public este îndreptățit potrivit prev.art.34 alin.2 din Legea 188/1999 la încasarea primei de concediu aferente anilor 2001 - 2003, primă neplătită de către recurentă datorită suspendării exercițiului dreptului la prima de concediu prin legile bugetare anuale. Ulterior încetării perioadei temporare de suspendare a exercițiului dreptului la prima de concediu, intimatul reclamant era îndreptățit a solicita și a i se acorda prima neîncasată deoarece dreptul său a devenit plenar prin suspendările anuale nedispunându-se abrogarea dispoziției legale.
Într-adevăr în perioada în care intimatul era îndreptățit la încasarea primei de concediu nu s-au prevăzut în bugetul alocat instituției recurente sume cu destinația plății primei de concediu deoarece plata acestui drept era suspendată, însă ulterior încetării perioadei de suspendare intimatul este îndreptățit a solicita primele neîncasate nealocarea sumelor necesare plății în perioada respectivă nefiind un motiv temeinic de respingere a cererii, atâta vreme cât intimatul a solicitat încasarea primelor ulterior încetării suspendării, când prin intermediul mojloacelor procedural fiscale prevăzute de lege, recurenta are posibilitatea de a solicita suplimentarea sumelor bugetare alocate anual pentru efectuarea plății drepturilor stabilite de lege în favoarea angajaților săi. Eventuala lipsă a fondurilor bănești ori neefectuarea demersurilor pentru alocarea lor nu reprezintă un motiv temeinic și justificat pentru a se refuza plata unor obligații legale.
În consecință instanța de recurs reține că, motivele de recurs în privința greșitei obligări a recurentei la plata primelor de vacanță în favoarea intimatului sunt nefondate.
Cu privire la aspectele invocate în cuprinsul recursului privitoare la capătul de cerere prin care s-a solicitat de intimat acordarea pentru aceeași perioadă a contravalorii tichetelor de masă se reține că prima instanță a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere reținând că intimatul reclamant nu îndeplinește condițiile prev.de Legea 142/1998 pentru acordarea tichetelor de masă.
Pentru această parte de acțiune respinsă de prima instanță, recurenta nu justifică vreun interes în criticile formulate, atâta vreme cât această parte din hotărâre îi este favorabilă, iar partea reclamantă nu a recurat respingerea acestor capete de cerere, astfel că instanța de recurs nu va mai analiza "criticile" invocate sub aceste aspecte.
Prin urmare, constatându-se nefondate motivele de recurs instanța de recurs va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece acestea nu s-au solicitat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta pârâtă Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Satu Mare cu sediul în S M, Str.-, nr.8, Județ S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în S M, Str.-, - 3. Județ S M, împotriva sentinței nr.349 din 18.10.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 31.01.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 4.02.2008
Jud.fond /
Dact.
2 exemplare/ 5 februarie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
