Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 408/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 408/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
- - - JUDECĂTOR 3: Morina
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 614 din 5 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului arhivă al acestei instanțe, întâmpinare, într-un singur exemplar.
Instanța constată că în cauză s-a formulat recurs de reclamantul G, recurs care este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Față de lipsa părților și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 614/5.12.2008 Tribunalul Bacăua admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 23.09.205 și a respins, ca nefondată, acțiunea prin care reclamantul Gas olicitat anularea adresei nr. 22926/22.09.2008 prin care i s-a refuzat acordarea tichetelor de masă și obligarea pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială B la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze începând cu data de 1.01.1004 până în prezent, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 23.09.2005 - pusă în discuție din oficiu - este întemeiată având în vedere dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei se constată că prin Decizia în interesul legii nr. 14/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că "dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda funcționarilor publici aceste beneficii nereprezentând un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă".
În cauză, reclamantul nu a făcut dovada existenței în bugetul angajatorului a sumelor destinate alocației de hrană și nici a obligației rezultate din contractul colectiv de muncă.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului reclamantul Gaf ormulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
1. Dacă acordarea tichetelor de masă conform dispozițiilor Legii nr. 142/1998 reprezintă o vocație pentru funcționarii publici și nu un drept atunci este fără explicație faptul că funcționarii publici din cadrul Direcției de Muncă, Familiei și Egalității de Șanse S sau G au transformat decizia într-un drept, prin decizia civilă nr. 1194/20.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, respectiv decizia civilă nr. 496/R/18.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați.
Dacă motivul pentru care Tribunalul Bacăua respins acțiunea este acela al nedovedirii existenței în bugetul angajatorului a sumelor destinate tichetelor de masă se impune a fi explicat faptul care au fost dovezile pentru care funcționarii publici menționați anterior le-au depus în favoarea câștigării respectivelor drepturi, în condițiile în care ordonatorul principal de credite este același și pentru unii și pentru ceilalți.
2. În baza art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 din Legea nr. 53/2003, art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a principiului fundamental al dreptului civil al egalității în fața legii se impune casarea hotărâri și rejudecarea în fond a cauzei.
Recursul nu este fondat.
1. Hotărârea pronunțată de tribunal este legală, însă motivarea conține o redare incorectă a deciziei nr. 14 din 18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii; prin urmare, în parte, argumentele invocate de recurentă nu pot fi reținute din acest motiv.
Este important de relevat că prin decizia în interesul legii au fost analizate drepturile la alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă pentru mai multe categorii de personal și anume: judecătorii, procurorii, personalul auxiliar de specialitate, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor. Dintre acestea, prin dispozitivul deciziei, s-a prevăzut că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă reprezintă un drept, ci o vocație doar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor. Însă, pentru celelalte categorii - inclusiv pentru funcționarii publici -, decizia stabilește expres că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda. Astfel, prin decizia nr. 14/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a decis cădispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
În privința funcționarilor publici s-a reținut că aceștia nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998. Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.
Potrivit art. 329 alin. 3 teza a III-a din Codul d e procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept, prin deciziile pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe. Prin urmare, nici Tribunalul Bacău, nici Curtea de APEL BACĂU nu pot pronunța hotărâri contrare celor stabilite prin decizia nr. 14/2008.
Faptul că alte instanțe - Curtea de Apel Suceava și Curtea de Apel Galați - au pronunțat soluții contrare este determinat de propriile interpretări ale acestora (care, în sistemul român de drept nu sunt obligatorii pentru alte instanțe), la o dată la care acest lucru era posibil întrucât decizia nr. 14/2008 nu fusese încă publicată în Monitorul Oficial al României, data de la care devin obligatorii pentru instanțe fiind data publicării în Monitorul Oficial. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 18.12.2008, în timp ce cele două decizii invocate de recurentă au fost pronunțate la datele de 20.09.2008, respectiv 18.09.2008.
2. Faptul că recurentului, în calitatea sa de funcționar public, nu i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu înseamnă că i s-a negat dreptul la măsuri de protecție socială, pentru a se putea reține încălcarea art. 41 alin. 2 din Constituție. Dreptul la protecție socială are un conținut complex, din conținutul său făcând parte securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, salariul minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prima de concediu. În condițiile în care recurenta beneficiază de asemenea drepturi nu se poate reține că nerecunoașterea dreptului la alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă înseamnă încălcarea art. 41. alin. 2 din Constituție.
Nu se poate reține nici încălcarea art. 53 din Constituție întrucât alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept ori o libertate care ar fi fost restrânse. Chiar și în cazul salariaților la care se referă Legea nr. 142/1998 acordarea tichetelor de masă constituie o vocație și nu un drept, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr. 14/2008 analizată anterior.
În ceea ce privește art. 5 alin. 3 din sunt de reținut, pe de o parte, argumentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 14/2008. Astfel. S-a reținut că funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii și că funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice. Pe de altă parte, art. 5 alin. 3 din Codul muncii are în vedere discriminarea care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii, fiind vorba, don nou de drepturi și nu de simple vocații.
Art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se referă la reparația echitabilă în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, neavând nicio legătură cu prezenta cauză.
Egalitatea în fața legii nu înseamnă uniformitate, ci presupune înlăturarea oricăror forme de discriminare bazate pe criteriile reglementate de art. 4 alin. 2 din Constituție și de art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000. Sub acest aspect, însă, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia 818/3.07.2008; s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de cele ce preced, hotărârea recurată va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamantGîmpotriva sentinței civile nr. 614 din 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - - pârâtăDIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. Red. 2 ex. 11 mai 2009
Președinte:Gabriela Mona CiopragaJudecători:Gabriela Mona Ciopraga, Vera Stănișor, Morina
