Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 407/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
- - - JUDECĂTOR 3: Morina
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-pârâtMunicipiul O - prin primarîmpotriva sentinței civile nr. 486 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic -, cu delegație de reprezentare la dosar, pentru recurentul-pârât Municipiul O - prin primar și consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, pentru intimata-reclamantă Compania Națională Poșta Română
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză s-a formulat recurs de pârâtul Municipiul O - prin primar, care este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Părțile arată că nu au cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților prezente pe fondul cauzei.
Consilier juridic -, pentru recurentul-pârât Municipiul O - prin primar, arată că excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului O invocată în motivele de recurs vizează hotărârea primei instanțe. Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate pentru următoarele motive:
Cu privire la primul motiv de recurs, lipsa calității procesuale pasive a Municipiului O, arată că instanța de fond în mod greșit a anulat un act emis de Municipiul O, dispoziția fiind emisă de Primarul Municipiului Cum o hotărâre de anulare a acestei dispoziții nu ar fi opozabilă Municipiului O, consideră că excepția invocată este admisibilă.
Referitor la al doilea motiv de recurs, tardivitatea introducerii acțiunii, consideră că în mod greșit instanța de fond a respins această excepție întrucât dispoziția a fost comunicată din nou la 29.01.2008, termenul de depunere a contestației împlinindu-se cel târziu la data de 29.02.2008, iar acțiunea a fost introdusă la 3.03.2008, peste termenul legal prevăzut.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, arată că instanța de fond a fost investită cu o acțiune în anularea dispoziției primarului și nu cu privire la legalitatea constituirii taxelor, considerând că aceasta avea doar obligația de verificare a legalității dispoziției primarului raportat la dispozițiile legale de stabilire a impozitelor și taxelor locale în vigoare (hotărâri ale consiliului local) și nu legalitatea taxelor stabilite prin aceste hotărâri.
În concluzie, pentru considerentele expuse anterior, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond, respingerea contestației ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Consilier juridic, pentru intimata-reclamantă Compania Națională Poșta Română B, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică. În acest sens, afirmă că se încearcă a se rezolva litigiul pe excepție fără a se purta discuții pe fondul cauzei.
Susține că, în conformitate cu dispozițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 republicată, privind administrația publică locală, primarul reprezintă autoritatea publică locală în relațiile cu alte autorități publice iar actul emis - dispoziția în discuție - a fost dată de Primarul municipiului O în calitatea sa de autoritate executivă și, pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondată a primei excepții invocată de recurenta-pârâtă.
Totodată, referitor la al doilea motiv de recurs, susține că se confundă termenul de 29.02.2008 cu termenul repartizării aleatorii a cauzei la fond - 3.03.2008, această dată invocată de recurenta-pârâtă nefiind data introducerii acțiunii. Consideră că acțiunea a fost introdusă în termen, termen ce curge de la data înregistrării dispoziției la intimata-reclamantă - 30.01.2008.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică întrucât autoritatea publică locală a trecut la emiterea unui raport de inspecție fiscală cu încălcarea dispozițiilor legale în materie aflate în vigoare la acea dată, recurenta-pârâtă ocolind în mod premeditat procedura prevăzută de art. 26 alin. (1) din nr.OUG 45/2003 privind instituirea taxelor speciale. Consideră că au fost instituite obligații de plată ce nu au legătură cu taxele obișnuite, este vorba despre taxe speciale, care se încasează numai de la persoane fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite, ori în speță autoritatea locală nu a oferit intimatei-reclamante nici un serviciu spre a fi obligată la plata unor astfel de taxe. Depune concluzii scrise la dosar.
În replică, d-na consilier juridic - arată că sunt depuse la dosarul instanței de fond declarații anuale privind obligațiile de plată pentru persoane juridice către bugetul local.
În contrareplică, dl. consilier juridic precizează că înscrisurile invocate de recurenta-pârâtă nu fac referire la taxe speciale.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 486/01 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul 1262/- a fost respinsă excepția tardivității, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională Poșta Română B - Sucursala Direcția Regională de Poștă B în contradictoriu cu pârâtul municipiul O prin primar, a fost anulată în parte decizia de impunere nr. 12093/29 iunie 2007 și dispoziția nr. 3005/13 august 2007 a Primarului municipiului O pentru suma de 127.098 lei taxe salubritate și mediu. Totodată a fost respins capătul de cerere privind suma de 16 lei reprezentând impozit pe teren, fiind obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 127.098 lei și să achite 4,15 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin Raportul de inspecție fiscală nr. 12093/29.06.2007 s-au stabilit în sarcina reclamantei taxe locale și majorări de întârziere aferente perioadei anilor 2002 - 2007 în sumă totală de 127.114 lei. Suma de 15 lei reprezintă impozit pe teren, restul sumelor fiind taxe speciale: taxă mediu, taxă activități sportive, taxa salubritate mediu cu majorările și penalitățile aferente.
Pentru încasarea taxelor s-a emis decizia de impunere nr. 12093/29.07.2007 care a și fost executată prin poprire.
Reclamanta a contestat raportul de inspecție fiscală însă prin dispoziția nr. 3005/13.08.2007 a fost respinsă contestația.
Din nici un act nu rezultă data la care a fost comunicată reclamantei decizia contestată cu confirmarea acesteia de primire, chiar dacă pârâta susține niște date certe, motiv pentru care instanța a respins excepția tardivității învestirii instanței de judecată.
Pe fond analizând taxele locale s-a constatat că acestea sunt taxe speciale instituite prin hotărâri ale Consiliului local.
Taxa de mediu a fost instituită prin L nr. 41/1999, iar baza legală este Legea nr. 137/1995.
Taxa pentru activități sportive a fost instituită prin aceleași acte normative.
Taxa de mediu salubritate a fost instituită prin L nr. 77/2002 modificată anual prin L nr. 31/2003, L nr.43/2004, L nr. 42/2005 și L nr. 72/2006, emise în baza Codului fiscal.
Primele două taxe având aceeași sorginte au fost analizate împreună.
Legea nr. 137/1995 denumită și legea protecției mediului nu prevede dreptul consiliilor locale de a institui taxe speciale.
Conform art. 13 numai autoritățile publice pentru protecția mediului încasează sumele provenite din taxele pentru emiterea avizelor, acordurilor și a autorizațiilor de mediu care se fac venit la bugetul de stat, iar cuantumul acestora se stabilește prin Hotărâre de Guvern la propunerea autorității publice centrale pentru protecția mediului.
Prin L nr. 41/1999 s-a stabilit taxa de mediu în procent de 1%din fondul de salarii realizat de fiecare societate comercială și taxa pentru activități sportive în procent de 2% din același fond.
Aceleași taxe au fost menținute anual prin hotărâri de Consiliul local, însă din anul 2003 s-a majorat procentul.
Odată cu apariția Codului fiscal prin Legea nr. 571/2003 acestea nu pot fi încadrate decât la taxe speciale sau alte taxe locale prevăzute de capitolele X și XI din titlul IX.
Conform dispozițiilor art. 282 alin. 3 Cod fiscal taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite.
În speță pentru încasarea acestor taxe autoritatea publică locală nu a oferit reclamantei nici un serviciu cu atât mai mult cu cât aceasta efectuează salubrizarea printr-o altă societate.
În consecință s- constatat că nu se datorează aceste taxe și nici dobânzile sau penalitățile aferente.
Cu privire la taxa pentru activități sportive s-a constatat pentru identitate de rațiune că reclamantei nu i-a fost prestat nici un serviciu pentru a putea fi îndatorată la această taxă.
Cu privire la impozitul pe clădiri instanța a constatat că aceasta are regimul juridic de impozit stabilit prin dispozițiile art. 256 Cod fiscal, reclamanta datorând pentru anul 2007 o diferență de 15 lei calculată la suprafața impozitată la care se adaugă majorare de 1 leu, motiv pentru care fost respins acest capăt de cerere.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Decizia de impunere nr. 12093/29.06.2007 și Dispoziția nr. 3005/13.08.2007 pentru suma de 127.098 lei obligând pârâta să restituie reclamantei această sumă care a fost deja executată prin poprire.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 4,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul municipiul O prin primar, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului O, având în vedere că dispoziția a cărei anulare s-a cerut a fost emisă de primarul municipiului O și nu de municipiul O, având în vedere dispozițiile art. 68, 77 și ale art. 115 alin. 1 din Legea 215/2001, instanța de fond judecând în mod greșit cauza fără legala citare a primarului municipiului Pe de altă parte, s- susținut greșita respingere a excepției tardivității introducerii acțiunii, având în vedere că reclamanta nu formulat acțiunea în termen de 30 de zile de la comunicarea dispoziției nr. 3005/13 august 2007, conform dispozițiilor art. 207 Cod procedură fiscală. Referitor la fondul cauzei s-a susținut că instanța de fond a fost învestită cu acțiunea în anularea dispoziției primarului municipiului O, și nu cu privire la legalitatea instituirii taxelor. Baza de instituire a taxei de mediu și a celei pentru activități sportive a fost Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 15/1999, respectiv pentru taxa de salubritate hotărâri ale Consiliului local din perioada 2002 - 2006, baza legală fiind Legea 522/2002 și Legea 189/1998, respectiv Titlul IX din Codul fiscal. Având în vedere că reclamanta depus anual declarații de impunere și copii ale hotărârilor Consiliului local privind stabilirea impozitelor și taxelor locale, aceasta a înțeles să nu conteste în vreun fel taxele menționate.
Legal citată, intimata - reclamantă Compania Națională Poșta Română B - Sucursala Direcția Regională de Poștă B, a fost reprezentată în fața instanței și, prin concluziile scrise și orale formulate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 62 al. l din Legea 215/2001 republicată primarul reprezintă unitatea administrativ - teritorială în relațiile cu terții, data introducerii acțiunii în instanță și dispozițiile art. 26 din OUG 45/2003 și ale art. 282 al. 3 Cod fiscal.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Sub aspectul modului de soluționare excepției de procedură privind tardivitatea acțiunii, instanța constată că dispoziția contestată, nr. 3005/13 august 2007 a fost comunicată intimatei reclamante la data de 29 ianuarie 2008, conform susținerilor recurentei, respectiv 30 ianuarie 2008, potrivit celor ale intimatei. În aceste împrejurări, conform dispozițiilor art. 218 Cod procedură fiscală, coroborat cu art. 11 alin. l lit. a din Legea 554/2004 cu completările și modificările ulterioare, termenul pentru formularea acțiunii, de 6 luni de la comunicarea dispoziției 3005/2007 se împlinea la data de 30 iulie 2008 și, în consecință, acțiunea formulată la data de 28 februarie 2008, data poștei, conform art. 104 Cod procedură civilă, respectă termenul prevăzut de dispozițiile arătate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului O, invocate prin recursul promovat, instanța constată că acțiunea a fost promovată împotriva dispoziției Primarului municipiului O prin care a fost soluționată contestația împotriva actelor fiscale întocmite de Direcția Economico - Financiară organizate în cadrul aparatului de specialitate al primarului, prevăzut de dispozițiile art.61 alin. 3, 4 din Legea 215/2001 republicată, pentru punerea în aplicare a activităților date în competența acestuia prin actele normative prevăzute de art. 61 alin. 2 din Legea 215/2001 republicată. Văzând și dispozițiile art. 35 Cod procedură fiscală instanța apreciază că Direcția Economico - Financiară care emis actele fiscale reprezintă un compartiment funcțional, condus de către primar, având competență pentru administrarea impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului local. Pe de altă parte, subiect al raportului juridic de drept fiscal este unitatea administrativ - teritorială, reprezentată de autoritatea administrației publice locale, precum și de compartimentele de specialitate ale acesteia, conform dispozițiilor art. 17 al. l, 4 Cod procedură fiscală.
În consecință, formularea acțiunii în contradictoriu cu unitatea administrativ - teritorială reprezentată de primar este conformă cu dispozițiile arătate, precum și cu cele ale art. 62 al. l din legea 215/2001 republicată care consacră regula generală a reprezentării unității administrativ - teritoriale de către primar.
Cât privește împrejurarea că dispoziția 3005/2007 a fost emisă de către primar, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 211 al. ultim Cod procedură fiscală actul procedural prin care se soluționează contestația administrativă se emite și se semnează de organul competent, respectiv conducătorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat, fără a avea consecința modificării subiectelor raportului juridic de drept fiscal precizate anterior.
Față de aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive municipiului O se vădește nefondată.
Referitor la fondul cauzei instanța constată că prin raportul de inspecție fiscală s-au stabilit debite restante reprezentând taxa mediu pentru perioada 01.10.2002 - 31.12.2003, taxa activități sportive pentru perioada 01.01.2002 - 31.12.2002 și taxa mediu salubritate pentru perioada 01.01.2003 - 31.05.2007.
Acțiunea cu judecata căreia a fost învestită instanța de fond vizează, sub aspectul legalității, nu doar dispoziția nr. 3005/2007, ci raportul juridic de drept fiscal devenit contencios prin contestarea de către contribuabil a taxelor impuse de către autoritatea competentă, împrejurare ce impune examinarea acestui raport juridic finalizat în etapa administrativă prin dispoziția de soluționare a contestației formulate împotriva actelor fiscale propriu - zise. Drept urmare, pe această cale, instanța are obligația examinării, în raport de motivele acțiunii și particularitățile cauzei, a legalității actului administrativ prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a taxelor contestate.
Din punct de vedere al naturii juridice taxele reprezintă plăți realizate de persoanele fizice și/sau juridice pentru anumite acte sau servicii îndeplinite/prestate, la cererea și în folosul acestora, de anumite instituții publice sau alte persoane asimilate acestora., ca sarcini fiscale, se caracterizează prin subiect plătitor precis determinat și reprezintă o plată neechivalentă pentru actele, serviciile sau lucrările prestate și o contribuție stabilită în sarcina contribuabilului cu scopul de a asigura acoperirea în parte a cheltuielilor efectuate cu îndeplinirea sau prestarea actelor, respectiv serviciilor solicitate, având un regim juridic distinct.
Din această perspectivă se impune a fi examinate taxele de mediu, pentru activități sportive și salubritate, având în vedere și cadrul normativ în vigoare în perioadele supuse inspecției fiscale.
Astfel, prin dispozițiile art. 42 din Legea 27/1994 a fost recunoscută consiliilor locale posibilitatea instituirii de taxe, dispoziție avută în vedere de recurenta - pârâtă la adoptarea hotărârilor consiliului local pentru instituirea taxei de mediu și pentru activitățile sportive. Cum dispozițiile Legii 137/1995 în vigoare în anul 2002 nu au instituit decât taxa pentru emiterea avizelor, acordurilor și a autorizațiilor de mediu, iar intimata - reclamantă nu a beneficiat, la cerere sau indirect, de servicii legate de mediu conform probatoriului cauzei, nu poate fi reținută în sarcina acestui contribuabil obligația de plată a acestei. Situația este similară și în ceea ce privește taxa pentru activități sportive, cu atât mai mult cu cât dispoziția Legii 137/1995 invocate prin actele fiscale și recursul promovat nu reglementează asemenea activități.
În perioada 01.01.2003 - 31.12.2003 taxele și impozitele locale erau prevăzute de OG36/2002, în capitolele 2 - 9 fiind reglementate impozitele și taxele locale, inclusiv posibilitatea instituirii altora în anumite domenii expres prevăzute. Cum printre aceste categorii nu se încadrează și taxa de salubritate pretinsă de către recurentă, nu sunt fundamentate legal hotărârile de consiliu locale invocate ca temei al calculului obligațiilor fiscale.
După intrarea în vigoare a Codului fiscal - la data de 01 ianuarie 2003, prin dispozițiile art. 282, 283 au fost reglementate taxele speciale, respectiv alte taxe locale. Referitor la taxele speciale s-a prevăzut posibilitatea adoptării acestora pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, domeniile și cuantumul acestora stabilindu-se conform OUG45/2003 care la art. 26 alin. 6 condiționa încasarea acestora de la persoanele fizice și juridice de folosirea serviciilor pentru care au fost instituite respectivele taxe. În prezenta cauză recurenta - pârâtă nu a depus dovezi privind prestarea serviciului vizat de taxa menționată, limitându-se la enunțarea generică a dispozițiilor legale care îi recunosc posibilitatea instituirii de taxe speciale.
Nici dispozițiile privind alte taxe locale (art. 283 Cod fiscal) nu conțin referiri la această taxă, având în vedere alte domenii străine de prezenta cauză.
Împrejurarea că reclamanta a depus anual declarații de impunere și a solicitat copii ale hotărârilor consiliului local privind stabilirea impozitelor și taxelor locale nu reprezintă o validare a obligațiilor fiscale stabilite prin actele contestate în prezenta cauză în măsura în care nu cuprindeau și aceste taxe, astfel cum au fost stabilite prin raportul de inspecție fiscală, ci doar taxele și impozitele considerate ca fiind datorate, conform dispozițiilor pct. 78.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală aprobate prin HG 1050/2004.
În consecință, hotărârea primei instanțe fiind conformă dispozițiilor legale aplicabile situației de fapt ce rezultă din probatoriul cauzei, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât MUNICIPIUL- prin primarîmpotriva sentinței civile nr. 486 din 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ B - SUCURSALA DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
red. 11 mai 2009
Tehnored. 2 ex.
12 mai 2009
Președinte:Gabriela Mona CiopragaJudecători:Gabriela Mona Ciopraga, Vera Stănișor, Morina
