Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 41/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR. 41/CA/2009 - R
Ședința publică
din 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - Judecător
- - - Președinte secție - Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți:, -,C, G, B, G, R, A, B,., R, G, GH., -, G, G, cu domiciliul procesual ales în O, nr. 24-26, Cod poștal -, Județ B, împotrivaSentinței nr.161/CA/2008 din data de 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE -cu sediul în B, sector 3, B- - I, nr. 24, Cod poștal - și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ cu sediul în O,--26, Cod poștal -, Județ B, având ca obiect LITIGIU PRIVIND FUNCȚIONARII PUBLICI ( Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenții reclamanți d-na, în baza mandatului de reprezentare aflat la filele 9-12 din dosar, autentificat de notar public, lipsă fiind recurenții reclamanți și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, după care:
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În susținerea cererii arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală, arată că în unele instituții tichetele de masă s-au acordat și apreciază că s-a încălcat în mod flagrant dreptul de egalitate în fața legii. Includerea sau nu a acestor sume în buget este o restrângere a dreptului la protecție socială.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.161/CA/2008 din data de 21.04.2008, Tribunalul Bihora respins excepțiile invocate de pârâți și a respins acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, examinând mai întâi excepțiile ridicate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, instanța a reținut următoarele:
Privind excepția de necompetentă materială a Tribunalului Bihor în soluționarea prezentei cauze, instanța a respins-o ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3.1 din codul d e procedură civilă, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale se judecă de către curțile de apel.
Art. 2 lit. d) din codul d e procedură civilă prevede că, tribunalele judecă procesele și cererile în materie de contencios administrativ în afară de cele date în competența curților de apel.
Raportat la obiectul acțiunii și la faptul că pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală are calitatea de angajator care are potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 obligația de a acorda și suporta pe costuri alocația individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. d din codul d e procedură civilă reține că Tribunalul Bihor are competența soluționării prezentei cauze.
Privind excepția inadmisibilității acțiunii datorită neefectuării procedurii prealabile, instanța a respins-o de asemenea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Temeiul juridic al cererilor reclamanților îl reprezintă Legea nr. 188/1999 republicată, care în art. 91 indice 1 prevede competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, respectiv instanța de contencios administrativ; acest act normativ reprezintă legea specială în raport cu Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ. Textul menționat - art. 91 indice 1 din Legea nr. 188/1999 republicată nu prevede vreo normă care să impună sesizarea instanței de contencios administrativ în condițiile legii nr. 554/2004. Atunci când legiuitorul a dorit ca sesizarea instanței să se facă în condițiile Legii nr. 554/2004 a prevăzut expres aceasta, așa cum este prevăzut la art. 89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată.
Instanța a respins ca fiind neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în temeiul dispozițiilor art. 7 alin 6 din HG nr. 387/007 potrivit căruia Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - prin care se exercită conducerea Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, îndeplinește atribuțiile prevăzute de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale - în calitate de ordonator principal de credite. Acestuia îi revine sarcina repartizării creditelor bugetare aprobate inclusiv pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, în fapt pentru pârâtul de rândul 2(art. 21 alin. 1 din legea nr. 500/2002).
Potrivit art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite pentru titluri executorii "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii." "În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza titlurilor executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii".
Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă că pârâtul de rândul 1 are atribuții directe legate de asigurarea fondurilor în vederea acordării contravalorii tichetelor de masă, care îi conferă legitimare procesuală pasivă.
Sub aspectul fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, cu modificările și completările ulterioare, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Art. 5 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998, prevede în mod expres că "pentru instituțiile publice, tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar Tichete de masă".
Legile bugetului asigurărilor de stat aferente anilor 2004-2007, nu prevăd în bugetele instituțiilor publice sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Astfel, art. 46 alin. (4) din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, prevede "În bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
Potrivit art. 40 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 "În bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
Potrivit art. 24 din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 "În bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă".
Nefiind cuprinse aceste sume în bugetul ministerului, acesta s-a conformat dispozițiilor legale în vigoare prin neacordarea tichetelor de masă reclamanților.
Pentru anul 2007, art. III din OUG nr. 88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, interzice în mod expres acordarea tichetelor de masă. Potrivit acestui text de lege, "Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007".
Având în vedere că pentru a putea fi acordate tichete de masă, acestea trebuie să fie prevăzute în bugetul de stat, or, cum legile bugetului asigurărilor de stat aferente anilor 2004-2007 nu prevăd în bugetele instituțiilor publice sume pentru acordarea acestor tichete, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea lui, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, iar în rejudecare să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998 " tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat" iar pârâtele în virtutea atribuțiilor ce le aveau și ce le au, trebuiau să depună diligențele necesare pentru ca aceste sume să fie cuprinse în bugetul de stat. Acordarea tichetelor de masă doar pentru anumite categorii de salariați reprezintă o discriminare, prin care se încalcă un drept fundamental și anume acela al egalității tuturor cetățenilor în fața legii.
Se mai arată că atâta timp cât reclamanții se înscriu în categoria salariaților din sectorul bugetar și cât timp există salariați în diferite domenii din sectorul bugetar ca beneficiază de tichete de masă, acest aspect reprezintă în realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială, iar posibilitatea acordării tichetelor de masă în funcție de voința angajatorului și anume. Includerea sau nu a sumelor de bani în acest scop, este neîntemeiată și nejustificată, fiind lăsată la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a muncii și a salariatului. Acordarea tichetelor de masă nu este condiționată nici de cuprinderea sumelor necesare în bugetul anual, în condițiile în care pârâții angajatori aveau obligația la conturarea bugetului să solicite alocarea și virarea sumelor necesare în acest scop.
Pârâții, deși legal citați, nu au depus întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată prin prima motivelor de recurs cât și din oficiu se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. XIV din 18.02.2008, dată în recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanță, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a stabilit condițiile de aplicare a Legii nr.142/1998.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/19998 privind acordarea tichetelor de masă " salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumită în continuare angajator, vor primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. "
Acordarea tichetelor de masă nu constituie deci o obligație legală pentru angajator. Pe baza criteriilor stabilite de Legea nr.142/1998 se stabilesc clauze concrete privind tichetele de masă, în funcție de resursele financiare, prin contractele colective de muncă. Aceste clauze din contractele colective de muncă trebuie să prevadă atât numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetelor de masă, în limita celei prevăzute de lege, numărul de zile lucrătoare din luna pentru care se distribuite tichete de masă salariaților, cât și criterii de selecție pentru salariații care primesc astfel de tichete (art.2 din Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 aprobată prin HG nr.5/1999).
Cu privire la autoritățile și instituțiile publice, se stabilesc, de regulă anual, prin legea bugetului de stat, condițiile care permit sau nu acordarea tichetelor de masă. Prevederile din legea bugetului de stat în această materie se grefează pe art.1 alin.2 din Legea 142/1998 în care se prevede că " Tichetele de masă se acordă în limita bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori. "
În raport de aceste dispoziții legale rezultă că alocația individuală de hrană se acordă numai dacă: - există un contract individual de muncă, - angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă, - există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
Cu privire la funcționari publici, ÎNALTA CURTEa reținut că aceștia nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu, rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art.1 din Legea 142/1998.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Legea nr.188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației funcției publice.
Între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât din modul în care se naște raportul juridic în baza căruia se prestează munca, cât și în faptul că funcționarul public este un agent al puterii publice, în timp de salariatul nu.
Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Față de cele arătate, rezultă că funcționarilor publici nu le sunt aplicabile dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998, nefiind îndreptățiți la alocația individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă.
În ceea ce privește personalul contractual, această categorie de personal are dreptul de a primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, beneficii ce nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza, așa cum s-a arătat mai sus, doar în condițiile în care sunt prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Susținerile recurentei potrivit cărora acordarea tichetelor de masă doar pentru anumite categorii de salariați din unele instituții și unități bugetare reprezintă o gravă discriminare nu poate fi avută în vedere de instanță având în vedere deciziile Curții Constituționale nr.818, 819 și 820/2008, în cuprinsul cărora s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului și executivului în privința stabilirii condițiilor în care se acordă anumite drepturi sau a categoriilor de persoane ce pot beneficia de acestea.
Față de considerentele arătate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți:, -,C, G, B, G, R, A, B,., R, G, GH., -, G, G, cu domiciliul procesual ales în O, nr. 24-26, Cod poștal -, Județ B, împotrivaSentinței nr.161/CA/2008 din data de 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3, B- - I, nr. 24, Cod poștal - și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ B, cu sediul în O,--26, Cod poștal -, Județ B, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red. decizie D - 26.02.2009
Tehnored. - 26.02.2009
2 exemplare
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Sotoc Daniela, Băltărete Savina
