Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 39/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR. 39/CA/2009 - R
Ședința publică
din 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - Judecător
- - - Președinte secție - Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant, domiciliat în O,-, - 30,.15, județul B, împotrivaSentinței nr.209/CA/2008 din data de 19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.7960/CA/111/2006în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA și COMISIA PENTRU VÂNZAREA COMERCIALE din cadrul PRIMĂRIEI toți cu sediul în localitatea, județul B și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, având ca obiect COMERCIALE (Legea nr.550/2002).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.28/2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, recursul se află la al 2-lea termen de judecată, este legal timbrat, fiind achitată taxa de timbru în valoare de 2 lei prin chitanța seria - nr. - din 20.11.2008 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, după care:
INSTANȚA, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului conform prevederilor art.8 alin.3 și ale art.19 din Legea nr.550/2002.
Reprezentanta recurentului solicită respingerea acestei excepții, apreciind că sentința instanței de fond poate fi atacată cu recurs în termenul legal.
Pe fond solicită admiterea recursului, apreciind că Sentința nr.209/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor este nelegală și netemeinică, deoarece obligarea pârâtei la vânzarea prin negociere directă a spațiului comercial aflat în comuna nu se putea face atâta vreme cât există un contract de închiriere pentru încă 3 ani încheiat cu recurentul. În baza unei hotărâri judecătorești s-a continuat negocierea, iar conform Raportului de expertiză aflat la fila 60 din dosarul de fond, efectuat în februarie 2005, pentru evaluarea spațiului, iar recurentul a oferit prețul stabilit prin expertiză, dar i s-a solicitat în mod abuziv un preț mult mai mare, cu motivarea că acesta este prețul pieței.
Mai învederează că procesele verbale nu sunt semnate de toți membrii comisiei, iar cel de-al optulea nici măcar nu face parte din comisie.
Cu cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 209/CA/2008, Tribunalul Bihora respins acțiunea intentată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei, Primăria Comunei și Comisia pentru Vânzarea Comerciale sau de Prestări de Servicii din cadrul Primăriei, având ca obiect vânzări spații comerciale (Legea nr. 550/2002).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în fapt că, prin Procesul-verbal nr. 787 încheiat la data de 28.07.2005 de către Comisia pentru Vânzarea Comerciale Proprietatea Privată a statului sau de Prestări de Servicii conform Legii nr. 550/2002 (filele 3-5 din dosar), constituită prin Dispoziția Primarului Comunei nr. 162/04.12.2002 (fila 70 din dosar), s-a consemnat faptul că, în cadrul negocierilor desfășurate între reclamant și Comisie, având ca obiect vânzarea spațiului comercial în litigiu, situat pe terenul cu nr. cadastral 67 notat conform Hotărârii nr. 119 din 24 martie a Consiliului Local al Comunei (fila 72 din dosar), obiectiv aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei nr. 35 din 31 mai 2005 (fila 71 din dosar), reclamantul a oferit pentru construcție prețul de 40.000.000 lei vechi și pentru teren prețul de 5.436.000 lei, inferioare celor solicitate de comisie, respectiv 188.000.000 lei pentru construcție și 22.000.000 lei pentru teren, precum și față de valoarea reală a clădirii, și a refuzat categoric continuarea negocierilor, nefiind dispus să acorde o suma mai mare.
În cuprinsul aceluiași document s-a reținut că reclamantul nu a depus la termenul prevăzut de Legea nr. 550/2002 cererea pentru vânzarea prin negociere directă a spațiului comercial în cauză, cererea fiind înregistrată sub nr. 3219/09.12.2002, însă prin Sentința nr. 155/CA/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor O - Secția Comercială și de Contencios administrativ (fila 77 din dosar), definitivă și irevocabilă prin nerecurare, reclamantul a fost repus în termenul de depunere a cererii prin care solicită cumpărarea spațiului din clădirea magazinului Universal al com., în conformitate cu prevederile 550/2002.
De asemenea, prin Procesul-verbal încheiat sub nr. 40/10.01.2005 (fila 44 din dosar), Comisia a constatat că reclamantul în calitate de chiriaș, nu are achitate la zi taxele de închiriere și nu se poate trece la negociere directă pentru vânzarea spațiului, urmând ca dl. să-și plătească taxele la zi.
În vederea valorificării spațiului comercial în cauză s-a efectuat un raport de evaluare (filele 56-60 din dosar), însă Comisia, ca urmare a sesizării reclamantului inițiate cu adresa nr. 545/27.04.2005, a dispus refacerea raportului, astfel cum rezultă din Procesul-verbal nr. 227/17.02.2005 anexat la dosarul cauzei (fila 55).
Prevederile art. 4 lit. b din Legea nr. 5550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, conferă legitimitate la achiziționarea spațiilor comerciale ce intră în domeniul de aplicare al legii, astfel cum este consacrat de dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 din lege, persoanei care are calitatea de "cumpărător", definit ca fiind "- orice persoană fizică sau juridică, română ori străină, care are calitatea de comerciant sau prestator de servicii, potrivit legii."
În cauză, reclamantul a depus la dosarul cauzei (fila 53) doar un Certificat de producător, seria a nr. -, eliberat de Primăria, înregistrat sub nr. 25/08.10.2002, vizat pentru perioada octombrie - noiembrie - decembrie 2002 și ianuarie - februarie - martie 2003, aspect care la momentul negocierilor nu era în măsură să justifice calitatea reclamantului de comerciant persoană fizică, comerciant individual, în sensul art. 7 din Codul comercial, care îndeplinește fapte de comerț prevăzute de art. 3 din Codul comercial, în nume propriu, ca o profesiune obișnuită.
Față de lipsa acestei condiții esențiale, privind legitimitatea reclamantului de a achiziționa un spațiu comercial în condițiile Legii nr. 550/2002, și față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a respins acțiunea în contencios administrativ exercitată în cauză de reclamantul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată nu a ținut cont de actele din dosar ci doar de întâmpinarea depusă de către Primăria, că Primăria a încălcat legea încă din prima fază și încalcă și în continuare legea prin fals în acte publice sau dispariția de acte de la sediul primăriei și că și-a justificat calitatea de comerciant prin certificatul de producător pe care îl deține.
Intimații, deși legal citați, nu au depus întâmpinare.
La termenul de judecată din 28 ianuarie 2009 instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului, față de prevederile art.8 alin. 3 și ale art.19 din Legea nr.550/2002.
Examinând excepția invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal încheiat la data de 28.07.2005 la sediul Primăriei comunei s-a constatat că nu se poate ajunge la o negociere cu recurentul, deoarece prețul oferit este foarte mic, iar prin sentința atacată a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul prin care a solicitat instanței să se dispună continuarea negocierilor.
Potrivit art. 19 raportat la art. 8 alin.3 din Legea nr. 550/2002 raportul de evaluare și stabilire a prețului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, la secția de contencios administrativ a tribunalului, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă.
Din aceste dispoziții legale rezultă că sentința nr.209/CA/19 mai 2008 Tribunalului Bihor este definitivă și irevocabilă și nu mai poate fi atacată pe calea recursului.
Față de cele de mai sus, instanța urmează a admite excepția invocată și a respinge recursul ca inadmisibil.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca inadmisibil recursul declarat de recurentul reclamant, domiciliat în O,-, - 30,.15, județul B, împotriva Sentinței nr.209/CA/2008 din data de 19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.7960/CA/111/2006 în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA și COMISIA PENTRU VÂNZAREA COMERCIALE din cadrul PRIMĂRIEI toți cu sediul în localitatea, județul B și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 28 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec.în concept D -13.02.2009
Jud. Fond
Tehnored. - 13.02.2009 - 2 exemplare
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Sotoc Daniela, Băltărete Savina
