Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 412/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 412/R-CONT
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
- - - judecător
- - - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenții - pârâți AGENTIA PENTRU PROTECTIA MEDIULUI A cu sediul în Pitești,-,județul A, AGENTIA NATIONALA PENTRU PROTECTIA MEDIULUI, cu sediul în B, -, nr.294, corp B, sector 6, MINISTERUL MEDIULUI cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.574/CA din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimați, lipsă fiind recurenții.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților depune la dosar un set de acte și precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora
Apărătorul intimaților, avocat solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, depune la dosar consluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea introdusă la data de 23.07.2008, reclamanții, și alții au chemat în judecată pe pârâții Agenția pentru Protecția Mediului A, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, pentru ca prin hotărârea pronunțată, să se dispună obligarea primului pârât la plata suplimentului postului și la plata suplimentului corespunzător treptei de salarizare pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății și obligarea celorlalți pârâți să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi, arătând următoarele:
Sunt funcționari publici în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului
În această calitate, potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, au dreptul ca pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul de vechime; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Au precizat că această reglementare a fost introdusă în lege prin Legea nr.161/2003, sub forma art.29, cu aplicare de la data de 1.01.2004, dată de la care trebuia să li se acorde aceste suplimente.
Au mai arătat, că acordarea acestora, a fost suspendată succesiv, prin mai multe acte normative, art.44 din nr.OUG92/2005, până la data de 31.12.2006, astfel că, cel puțin cu data de 1.01.2007, pârâta A trebuia să le plătească.
Suspendarea este nelegală și încalcă norma constituțională, care garantează protecția socială a salariaților, inclusiv dreptul la salariul plătit, potrivit dispozițiilor legale.
Și Codul muncii, la art.18, reglementează dreptul la plata salariilor potrivit dispozițiilor legale, acesta neputând fi limitat, cenzurat sau restrâns.
Suspendarea operată, nu afectează dreptul la acordarea celor două suplimente, neconstituind o abrogare a acestora.
Ceilalți doi pârâți au obligația de a asigura fondurile necesare plății acestor drepturi.
Pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, prin întâmpinare(11-13), a solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că reclamanților, li s-au acordat și plătit toate drepturile salariale prevăzute de lege, că acordarea acestor suplimente a fost suspendată prin 44 din nr.OUG92/2004, iar prin actele normative de salarizare ale funcționarilor publici, acestea nu au fost cuantificate.
A mai arătat, că nu i s-au acordat fonduri pentru plata acestor suplimente.
Acordarea suplimentului postului, dacă s-ar admite, ar fi posibilă numai în baza unei expertize de specialitate care să individualizeze posturile pentru care se acordă.
A precizat, că asemenea suplimente au fost acordate sub formă de spor pentru complexitatea muncii, în cuantum de 25% la salariul de bază, personalului care efectuează auditul intern, potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002 și personalului care efectuează controlul financiar preventiv, potrivit art.9 pct.7 din nr.OG119/1999, republicată.
Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, prin întâmpinare(15-20), a invocat, cu titlu de excepție, necompetența materială a instanței de a soluționa cauza și a solicitat declinarea în favoarea curții de apel, deoarece este organ central, excepție motivată pe art.10 din legea nr.554/2004, republicată, excepția lipsei procedurii prealabile, motivată pe dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, republicată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților care nu și-au dovedit calitatea de funcționari publici în cadrul A, excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece A este subordonată celeilalte pârâte M, nu în subordinea sa; pe fond, a susținut, că acțiunea este neîntemeiată, deoarece reclamanții au beneficiat de toate sporurile prevăzute de lege.
Reclamanții, prin cererea depusă la primul termen de judecată, 31.10.2008, și-au precizat acțiunea, arătând că sunt reprezentați de avocatul și că înțeleg să solicite: acordarea fiecărui spor în procent de 25%, fiecare, pe perioada 2004-2008; plata sumelor de bani reprezentând diferența la primele de concediu, care decurg din acordarea acestor suplimente; actualizarea sumelor ce urmează a fi plătite cu indicele de inflație(45-46).
Prin Sentința nr.574/CA/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeșa fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanți și s-a dispus obligarea pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului A, să le plătească sporul de 25%, reprezentând suplimentul postului și sporul de 25%, cu titlu de supliment corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 23.07.2005 și până la data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație, de la data plății.
A fost respins capătul de cerere privitor la recalcularea primelor de concediu.
Pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile au fost obligați să asigure pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului A, fondurile necesare plății acestor drepturi.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile, necompetența materială, lipsa procedurii prealabile, lipsa calității procesuale active a reclamanților, lipsa calității procesuale pasive a D, instanța a constatat și reținut că este competentă să soluționeze cauza, deoarece analizează raporturile de serviciu dintre reclamanți și pârâta A, ai cărei angajați sunt, dovedind calitatea de funcționari publici; nu este necesară procedura prealabilă în litigiile de muncă, iar ministerul a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite, în al cărui buget este cuprins și bugetul celorlalte două pârâte.
2. Pe fond, a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată și a fost admisă, în parte, pentru următoarele motive:
Potrivit art.31 alin.1 din legea nr.188/1999, republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Acest text de lege a fost introdus prin Legea nr.161/2003, sub forma art.29, cu aplicare de la 1.01.2004.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin suspendarea dispusă, s-a recunoscut dreptul funcționarilor publici la acordarea și plata acestor suplimente.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, angajatorii sunt obligați să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Aceeași obligație revine și instituțiilor publice.
Pârâții recunosc că reclamanții nu au beneficiat pe perioada menționată în acțiune, 2004-2007, de suplimentele pretinse prin acțiune datorită lipsei reglementării cuantumului acestora.
Lipsa de reglementare, nu poate fi imputată reclamanților și nu constituie motiv de neacordare a celor două suplimente.
Ea va fi suplinită de instanță, prin comparare și raportare la alte reglementări legale prin care, la anumite categorii de funcționari publici au fost acordate diverse sporuri.
Astfel, cele două suplimente, al postului și al treptei de salarizare, pot fi comparate cu sporul de 25% pentru complexitatea muncii, acordat funcționarilor publici care exercită controlul financiar preventiv, potrivit art.9 pct.7 din nrf.OG119/1999, republicată și celor care realizează auditul intern, potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002.
A nu da eficiență dispozițiilor art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, ar însemna să fie lipsit de conținut și să fie îngrădit dreptul reclamanților la acordarea celor două suplimente, deoarece, este de principiu că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor, de a avea caracter formal.
A nu admite o asemenea cerere, ar însemna să se creeze și o diferențiere și discriminare între reclamanți, pe deoparte, și alți funcționari, pe de altă parte, cărora prin lege li s-a stabilit sporul pentru complexitatea muncii de 25%, comparabil, cel puțin cu suplimentul postului.
Nu trebuie omis faptul că și Curtea de APEL PITEȘTI prin Decizia nr.412/R-C/11.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, admițând recursul reclamanților și acțiunea acestora, a reținut că diferențierea între funcționarii publici, chiar sub aspect formal, nu profesional când au atribuții identice, contravine disp.art.7 lit.a din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, art.1 din Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea nr.103/2006, art.4 pct.3 din Carta Socială Europeană, revizuită, ratificată de România prin legea nr.74/1999, acte care fac parte din dreptul intern al României, dispozițiile art.20 din Constituție și se aplică prioritar, în condițiile în care normele interne, nu sunt mai favorabile funcționarilor publici, această discriminare trebuie să înceteze de îndată, nefiind admisibilă o prelungire a acesteia până la intervenția legiuitorului asupra actelor normative, în condițiile în care lipsa de reacție a legiuitorului într-un termen rezonabil, nu poate fi sancționată. A mai reținut curtea că obligația de plată nu poate fi stabilită, decât până la unificarea în acest sens a legislației salarizării funcționarilor publici.
În aceste condiții, a apreciat, că și acțiunea reclamanților este admisibilă în parte.
La stabilirea drepturilor, s-a avut în vedere timpul efectiv lucrat și perioada în care fiecare reclamant a avut statutul de funcționar public.
În ceea ce privește perioada pentru care s-au acordat cele două suplimente, instanța a constatat și a reținut că, prin aplicarea termenului de prescripție de 3 ani, având în vedere data introducerii acțiunii, 23.07.2008, acestea nu se pot acorda, decât începând cu data de 23.07.2005, nu începând cu data de 1.04.2004, și până la data pronunțării prezentei hotărâri, nu pe perioada 2004-2008, cum se pretinde prin cererea precizatoare.
S-a reținut sub acest aspect, că suspendarea dispusă prin lege, pe perioada 1.01.2004-31.12.2006, prin art.44 din nr.OUG92/2004, nu produce efecte asupra prescripției dreptului la acțiune de a cere cuantificarea dreptului pretins. Ea produce eventual efecte numai cu privire la plată.
Dar, și acest aspect este discutabil în raport de practica privitoare la suspendarea plății primei de vacanță și reglementarea ei prin nr.OUG146/2007.
Nu a fost primită cererea reclamanților la recalcularea primelor de concediu și de obligare la plata diferențelor, urmarea acordării celor două suplimente, atâta timp cât hotărârea de față nu are caracter executoriu, pe de o parte, iar, pe de altă parte, după rămânea irevocabilă a prezentei hotărâri, pot solicita diferențele.
În ceea ce privește ceilalți pârâți, și, instanța a constatat și a reținut că aceștia, în calitate de ordonatori de credite ierarhici superiori, au obligația de a asigura fondurile necesare plății acestui drept.
Împotriva acestei soluții, pârâții au formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În recursul promovat de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, au fost invocate critici sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a legii (art.304 pct.9) susținând că, instanța de fond în mod eronat a reținut că nr.OG6/2007, modificată prin nr.OG9/2008, privind salarizarea funcționarilor publici a abrogat prevederile privind suplimentul postului și ale treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 republicată.
Art.31 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, prevede că: "(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici, se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
De asemenea, art.41 din aceeași lege, prevede că: "Funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Au învederat instanței că, în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, au fost suspendate prin art.44 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin art.48 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În prezent, se află în vigoare nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici, în anul 2007.
OG nr.6/2007, în primele 3 articole, reiterează prevederile nr.OG2/2006:
"Art. 1 - (1) Prezenta ordonanță reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și modul de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici în anul 2007.
(2) Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Art. 2 - Prezenta ordonanță se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Art. 3 - Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
Din analiza textelor de lege mai sus menționate, se poate observa că la acest moment, nu a intrat în vigoare o lege care să reglementeze stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Legea nr.188/1999, republicată, prevede posibilitatea acordării acestor sporuri, dar în același timp face trimitere la legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Actul normativ în vigoare la acest moment, care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici, respectiv nr.OG6/2007, pe lângă faptul că nu prevede cuantumul acestor sporuri, nu prevede nici obligativitatea pentru autoritățile publice de a acorda aceste sporuri.
Din analiza textului nr.OG6/2007, se poate observa că anumite sporuri sunt prevăzute în mod distinct pentru anumite instituții publice, iar pentru alte sporuri sunt prevăzute în mod distinct categoriile de personal ce pot beneficia de acestea, precum și condițiile de acordare.
Actul normativ menționat, nu face nici o referire la acordarea acestor sporuri, precum și la cuantumul acestora, acordarea acestor suplimente, nu ar putea fi interpretată decât ca nelegală.
Au considerat ca fiind neîntemeiată și solicitarea funcționarilor publici de a le acorda retroactiv suplimentul postului din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ambele în procente de 25%.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, consideră că acestea au fost stabilite în mod arbitrar.
Referitor la suplimentul postului au susținut, că ar trebui efectuată o expertiză de specialitate, care să individualizeze posturile pentru care se poate acorda acest supliment. Din acest punct de vedere, au apreciat ca fiind inadmisibilă cererea de acordare a acestui supliment tuturor funcționarilor publici dintr-o instituție publică, deoarece nu toți prestează același fel de activitate, cu același grad de complexitate.
În acest sens, au menționat dispozițiile art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, care preved că: " interni au nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul suistemului de salarizare a funcționarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar."
De asemenea, a arătat că art.9 pct.7 din nr.OG119/1999, republicată, privind controlul intern și controlul financiar preventiv stabilește că: "(7) Prin decizie internă a conducătorului entității publice, persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu, pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar."
A susținut că Agenția pentru Protecția Mediului A se află în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, care, la rândul său, se află în subordinea Ministerului Mediului Dezvoltării Durabile și, pentru aceste instituții publice, acordarea acestor sporuri, nu se poate face, decât în temeiul legii (lege care nu dispune), sau prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, tot în condițiile legii.
Pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Aas usținut nelegalitatea soluției, cu motivarea că se încalcă normele legale imperative privind disciplina financiară a instituțiilor publice, respectiv art.18 din Legea contabilității nr.82/1991 și art.138 alin.5 din Constituția României, conform cărora, plățile și cheltuielile, se fac pe subdiviziunile clasificației bugetare, potrivit bugetului aprobat și normelor metodologice, elaborate de Ministerul Economiei și Finanțelor, nefiind posibilă aprobarea nici unei cheltuieli bugetare, fără stabilirea sursei de finanțare.
A subliniat că, angajatorul, nu poate acorda suplimentele în cauză, deoarece, nici în bugetul de venituri și cheltuieli propriu și nici în cel al ordonatorilor de credite, ierarhic superior, nu există sume aprobate, cu această destinație.
Pârâtul Ministerul Mediului a susținut, că este ordonator principal de credite, având în subordine Agenția Națională pentru protecția Mediului și nu are calitate procesuală pasivă, întrucât, nu are raporturi de servicii cu reclamanții.
De asemenea, a mai susținut că instanța, deși a recunoscut suspendarea drepturilor solicitate de către reclamanți, pentru perioada 2004-2006 prin nr.OUG92/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu a recunoscut și efectul principal al acesteia, respectiv neacordarea sporurilor solicitate.
Ca și primul pârât, acest recurent a susținut stabilirea arbitrară a cuantumului celor două sporuri solicitate de reclamanți, prin raportare la alte reglementări legale, care prevăd diferite alte sporuri pentru diferite categorii de funcționari publici.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursurile ca fiind fondate, pentru considerentele ce vor urma.
Într-adevăr dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999, stabilesc că funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată, la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, însă, în perioada 2004-2005, dispozițiile (litera c și d) au fost suspendate prin acte normative succesive, respectiv nr.OUG92/2004, Legea nr.96/2005, nr.OUG2/2006 și Legea nr.417/2006.
Pe de altă parte, Legea nu a stabilit cuantumul acestor sporuri, făcându-se doar precizarea, că se stabilesc în funcție de treapta de salarizare.
Legiuitorul a lăsat la dispoziția angajatorului stabilirea cuantumului sporurilor.
Instanța nu poate stabili acest cuantum, câtă vreme, nu există reglementări legale exprese în acest sens, nefiind posibilă stabilirea prin analogie.
Stabilind cuantumul sporurilor, în funcție de solicitarea părților, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, de natură să substituie drepturile administrației și cu încălcarea separației puterilor în stat, principiu prevăzut de art.1 și 4 din Constituție.
Nu se poate aprecia, că s-a produs o discriminare între reclamanți și ceilalți funcționari publici, pentru care s-au prevăzut limite de acordare sub acest aspect, deoarece, nu sunt incidente dispozițiile art.38 din Codul muncii, dispozițiile art.16 din Constituție, art.14 din Convenție și art.1 din Protocolul Adițional, deoarece diferă tipul de activitate, atribuții, etc.
În raport de soluția pronunțată și argumentele reținute, devine lipsită de interes analiza criticii privind calitatea procesuală pasivă a Pârâtului Ministerul Mediului, precum și cea a imposibilității de plată, în cazul în care sumele respective, nu au fost incluse în bugetul aprobat.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.2 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile, se va modifica sentința, iar pe fond, se va respinge acțiunea promovată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții - pârâți AGENTIA PENTRU PROTECTIA MEDIULUI A cu sediul în Pitești,-, județul A, AGENTIA NATIONALA PENTRU PROTECTIA MEDIULUI, cu sediul în B, -, nr.294, corp B, sector 6, MINISTERUL MEDIULUI cu sediul în B,-, sector 5, împotriva Sentinței nr.574/CA din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, A,.
Modifică sentința de mai sus, iar pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4 ex./28.04.2009
Jud.fond
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
