Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 415/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 415/R-CONT
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
- - - judecător
- - - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenta-reclamantă cu domiciliul ales în Pitești,-, județul A și de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A, împotriva sentinței nr.682/CA/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-, intimați fiind:, A, I, Logica, escu, G, Anci, a, a, Masa, Rata a, -, -, toți cu domiciliul ales în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta lipsă fiind cealaltă recurentăși intimații.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul registratură cereri pentru lipsă de apărare formulate de recurentele și A și de către intimate.
Curtea respinge cererile pentru lipsă de apărare ca fiind neîntemeiate, apreciază că nu se impăune amânarea cauzei, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Recurenta susține oral recursul așa cum a fost moitivat în scris, solicitând admiterea acestia.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 14 octombrie 2008, completată ulterior, reclamanții, A, I, Logica, escu, G, Anci, a, a, Masa, Rata a, -, -, reprezentanți de Sindicatul Casei de Asigurări de Sănătate au chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate A pentru a fi obligată la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare de 25% fiecare, începând cu data de 1 ianuarie 2001, în raport de data angajării fiecăruia din ei, până la pronunțarea hotărârii și în continuare.
În motivarea acțiunii au susținut că sunt funcționari publici în cadrul pârâtei și că în această calitate au dreptul potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1994 la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Au susținut că această dispoziție a fost introdusă prin Legea nr.161/2003 sub forma art.29, cu aplicare de la data de 1 ianuarie 2004, de la care trebuia să li se acorde suplimentele menționate, suspendate însă prin acte normative succesive, până la data de 31 decembrie 2006.
De asemenea, au mai susținut că suspendarea este nelegală, încălcând norma constituțională care garantează protecția socială a salariaților, îndreptățiți la plata salariului prevăzut și de art.154 alin.1 din Codul muncii, astfel încât sunt îndreptățiți la plata celor două suplimente care nu au fost acordate, cel puțin de la data de 1 ianuarie 2007.
Tribunalul Argeș, Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.682/CA/19 decembrie 2008 a admis acțiunea în parte și a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază, începând cu data de 24 octombrie 2005 până la data pronunțării, actualizat cu coeficientul de inflație la data plății și în continuare până la reglementarea unitară prin lege a drepturilor.
Ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt angajații pârâtei, cu statut de funcționari publici și că potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 introdus prin art.29 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplicare de la data de 1 ianuarie 2004, pentru activitatea desfășurată au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe perioada 2004-2006 dispozițiile referitoare la cele două suplimente au fost suspendate prin acte normative succesive, recunoscându-se însă dreptul funcționarilor publici la acordarea acestora.
Instanța a motivat că potrivit art.40 alin.2 lit.a din Codul muncii, angajatorii sunt obligați să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din conținutul contractului colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă, obligație ce incumbă și instituțiilor publice.
Pârâta a susținut că reclamanții nu au beneficiat pe perioada menționată de suplimentele solicitate datorită lipsei reglementării cuantumurilor, apreciere față de care instanța a reținut că nereglementarea acestor drepturi nu li se poate imputa reclamanților care nu pot fi lipsiți de ele.
În această ordine de idei a motivat că instanța poate suplini această lipsă prin comparare și raportare la alte reglementări legale prin care anumitor categorii de funcționari publici li s-au acordat diverse sporuri.
Astfel, a făcut referire la sporul de 25% pentru complexitatea muncii, acordat funcționarilor publici care exercită controlul financiar preventiv, potrivit art.9 pct.7 din nr.OG119/1996 și celor care realizează auditul intern, potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002.
Instanța a mai reținut că a nu da eficiență dispozițiilor art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 ar însemna lipsirea de conținut și îngrădirea drepturilor reclamanților la acordarea celor două suplimente, deosebit ar constitui o discriminare a acestora față de alți funcționari care au dreptul prin lege la sporul de 25% pentru complexitate, comparabil cel puțin cu suplimentul postului.
În acest sens au fost invocate și dispozițiile art.7 lit.a din Pactul Internațional cu privire la drepturile economico-sociale și culturale, art.14 din Convenție, art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție, art.4 pct.3 din Carta Socială Europeană, revizuită și art.20 din Constituția României.
Așa fiind a conchis că discriminarea creată trebuie să înceteze de îndată, nefiind admisibilă o prelungire a ei până la intervenția legiuitorului asupra actelor normative, cu precizarea că obligația de plată nu poate fi stabilită decât până la unificarea legislației salarizării funcționarilor publici.
La stabilirea drepturilor fiecărui reclamant urmează să se aibă în vedere timpul efectiv lucrat și perioada în care au avut statutul de funcționar public, cu observarea termenului de prescripție.
Reclamanta și pârâta au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta a susținut că obligarea pârâtei la acordarea suplimentelor în discuție se impunea de la data de 1 ianuarie 2004, de la care aceste drepturi au fost suspendate, cu consecința suspendării curgerii termenului de prescripție.
Prin urmare a solicitat ca admițând recursul, instanța să oblige pe pârâtă să-i acorde drepturile retroactiv de la data de 1 ianuarie 2004.
Reclamanta nu și-a motivat în drept recursul, care față de susținerea făcută se încadrează din oficiu în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, privind aplicarea greșită a termenului de prescripție, deci a legii.
Pârâta a susținut că dispozițiile art.29 alin.2 (actualmente art.31 alin.1 lit.c și d) din Legea nr.188/1999, îndreptățeau pe reclamanți să primească un salariu de bază în care să fie incluse suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile citate au fost suspendate pe perioada 2004-2006, iar din anul 2007 nu mai există un act normativ care să reglementeze dreptul funcționarilor publici la acordarea celor două suplimente, așa că în mod corect pârâta nu le-a plătit reclamanților.
Cu alte cuvinte pârâta a pretins că, acordarea acestor drepturi de către instanță nu are corespondent în dispozițiile legale în vigoare, făcându-se cu aplicarea greșită a legii.
Recursul pârâtei se încadrează din oficiu tot în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă față de omisiunea acesteia de a indica motivul de casare ori de modificare.
Recursul reclamantei este nefondat, iar recursul pârâtei este fondat în raport de considerentele ce vor fi expuse în continuare, analizând împreună criticile formulate împotriva sentinței, cât și din oficiu.
Conform art.31 din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu, compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006, dispozițiile înscrise la lit.c și d din textul de mai sus, au fost suspendate prin acte normative succesive, nr.OUG92/2004, Legea nr.96/2005, nr.OUG2/2006 și Legea nr.417/2006.
Dar, deși a prevăzut expres că în compunerea salariului funcționarului public pe lângă salariul de bază și sporul de vechime intră și suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legea nu a stabilit cuantumul acestor sporuri, precizând doar că suplimentul prevăzut la lit.d a art.31 se stabilește în raport de treapta de salarizare.
Așa fiind, rezultă că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor la dispoziția administrației, a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării ei în concret.
Prin urmare, este atributul exclusiv al administrației să execute efectiv dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999, beneficiind de o largă marjă de apreciere, legiuitorul menționând doar criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Ca atare, în lipsa unui act normativ prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente ce fac obiectul analizei, instanța nu dispune de puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, pentru că s-ar substitui administrației cu încălcarea principiului separației puterii în stat prevăzut de art.1 alin.4 din Constituție.
Din această perspectivă, nu sunt incidente dispozițiile art.38 din Codul muncii și nici dispozițiile art.16 din Constituție, art.14 din Convenție și art.1 din Protocolul Adițional și nici nu se poate susține că a intervenit o discriminare între reclamanți și ceilalți funcționari publici invocați pentru care sporurile respective sunt cuantificate.
În concluzie, rezultă că statuând astfel, tribunalul a greșit, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, ce urmează a fi modificată prin admiterea recursului pârâtei conform art.312 Cod procedură civilă, cu consecința respingerii acțiunii pe fond și a recursului declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantei împotriva sentinței nr.682/CA/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind, A, I, Logica, escu, G, Anci, a, a, Masa, Rata a, -, -,.
Admite recursul pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința iar pe fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./30.04.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
