Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 428/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 428/2009
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 252/CA din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă, iar pentru intimatul-pârât Primarul comunei, avocat
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Recurenta-reclamantă depune chitanțele nr. - și nr. - din 16.04.2009 cu 39 lei și respectiv, 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru pentru fond și instanța de recurs, precum și timbre judiciare de 0,45 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În susținerea recursului, arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra întregului probatoriu, aceasta reținând doar primul referat al subsemnatei, în realitate recurenta depunând două referate, cel de al doilea referat fiindu-i restituit cu mențiunea de a vedea rezoluția din 17.03.2008, fără a avea cunoștință că primarul a aprobat cererea formulată de - pentru continuarea activității, cerere pe care a primit-o prin intermediul instanței, fiindu-i comunicată odată cu întâmpinarea. arată că instanța de fond a analizat o altă cerere, cu același conținut, aflată la fila 107 dosar, respectiv cea de a doua cerere. Astfel, în absența unei dispoziții a primarului, semnată și ștampilată de acesta pentru prelungirea activității funcționarului, apreciază că activitatea desfășurată de funcționar s-a făcut prin nerespectarea legislației în vigoare. Depune concluzii scrise și acte, un exemplar al acestora fiindu-i înmânat apărătorului intimatului-pârât.
Avocat G pentru intimatul-pârât arată că recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 10 Cod procedură civilă, precizând că pct. 10 fost abrogat prin OG138/2000, iar în ceea ce privește pct. 7, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, solicită a se observa că hotărârea a fost temeinic motivată în fapt și în drept de către instanță.
În fapt, la data de 17.03.2008 când numita - împlinise vârsta de pensionare, secretarul întocmit un referat pe care l-a înaintat primarului. La primirea acestuia intimatul-pârât a chemat-o pe aceasta și i-a adus la cunoștință conținutul acestuia. În aceeași zi, - a solicitat în scris aprobarea continuării activității, cu care intimatul a fost de acord ținând seama că angajata primăriei a avut o comportare demnă la locul de muncă și și-a îndeplinit sarcinile de serviciu. În acest sens, nu a emis o dispoziție scrisă ci doar a pus o rezoluție pe cererea funcționarului, deoarece nu se emisese nici dispoziție de încetare a activității. Recurenta nu poate invoca nici tardivitatea formulării cererii de continuare a activității, întrucât potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 188/1999 avea obligația să informeze funcționarul public în legătură că măsura care-l viza. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 41 al. 5 din Legea nr. 19/2000, acela de continuare a activității cu acordul angajatorului.
Având în vedere că Legea nr. 188/1999 se completează cu dispozițiile de casare și cele ale art. 41 alin. 5 din Legea nr. 19/2000, solicită respingea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depusă la dosar împreună cu concluziile scrise.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei a cerut ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate încetarea de drept a raporturilor de serviciu ale doamnei -, funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Comunei și repararea pagubei cauzată instituției, constând în încasarea fără drept a salariului de bază aferent funcției publice de referent clasa III, grad profesional superior, treapta 1, în sumă de 869 lei, iar de la 01.04.2008 în sumă de 908 lei, plus salariu de merit de 15 %, precum și a sporurilor de vechime de 25 %, de control financiar preventiv de 25 %, de conducere program de 40 %, a premiilor lunare de 10 %, precum și a sumei de 2.500 lei, reprezentând contravaloarea tichetelor cadou pentru anul 2008, care au fost încasate de doamna - după data de 17.03.2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în corespondența zilei de 17.03.2008 a înaintat pârâtului un referat, prin care a adus la cunoștință încetarea de drept a raporturilor de serviciu ale doamnei -, funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei, județul N din funcția publică de referent, clasa a III-a, grad profesional superior, treapta 1, începând cu data de 17.03.2008.
Cu această ocazie reclamanta a arătat că a înaintat la corespondență în vederea semnării de către pârât și dispoziția de încetare de drept a raporturilor doamnei - începând cu 17.03.2008. Pârâtul nu a semnat dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarului public. La 07.04.2008, reclamanta a revenit și a întocmit un nou referat, Primarul refuzând printr-o exprimare explicită cu exces de putere să rezolve cererea reclamantei.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârât în cauză. În motivare, pârâtul arată că la 17.03.2008 a primit din partea reclamantei un referat, prin care a adus la cunoștință că - a împlinit vârsta standard de pensie, motiv pentru care urmează să îi înceteze raporturile de serviciu din funcția de referent. Reclamanta a înaintat pârâtului și o dispoziție privind încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarei. Înscrisurile au fost restituire reclamantei. La 07.04.2008 reclamanta a înaintat a doua oară referatul și dispoziția, iar în luna mai reclamanta a sesizat instanța de judecată. Pârâtul arată că -, la data de 19.03.2008 a solicitat în scris aprobarea continuării activității în cadrul Primăriei pe aceeași funcție, invocând dispozițiile art. 41 alin. 5 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. În baza textului de lege invocat, care prevede că asigurații care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepția pensiei anticipate și a pensiei anticipate parțiale își pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului, pârâtul a fost de acord cu solicitarea funcționarului public, care împlinise vârsta de 58 de ani și 3 luni.
În dovedire au fost depuse înscrisuri: referat întocmit de secretarul comunei cu propunerea de emitere a dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu pentru -, proiectul de dispoziție întocmit de secretarul comunei de încetare de drept a raporturilor de serviciu ale doamnei -, Ordinul de numire a reclamantei în funcția de secretar al comunei, cererea formulată de - adresată Primarului pentru aprobarea continuării activității în cadrul Primăriei comunei, aprobată și ștampilată de Primar.
Prin sentința civilă nr. 252/CA din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI - .
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.000 lei către pârât reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanța reținut:
Reclamanta îndeplinește funcția publică de secretar al comunei. În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, reclamanta a informat pe Primar cu privire la faptul că, potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999, urmare a împlinirii de către doamna - a vârstei standard de pensionare, acesteia trebuie să îi înceteze de drept raporturile de serviciu. Ulterior, în urma cererii formulate de -, Primarul a aprobat continuarea activității acesteia pe aceeași funcție.
Susținerea reclamantei privind încetarea de drept a raporturilor de serviciu ale funcționarului public la împlinirea vârstei standard de pensionare conform art. 97 lit. a din Legea nr. 188/1999 este corectă. Însă prevederile legii speciale a funcționarilor publici cu nr. 188/1999 se completează cu normele de drept comun aplicabile tuturor categoriilor de salariați (inclusiv funcționarilor publici) ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii. Aplicarea prevederilor art. 97 lit. a din Legea nr. 188/1999 nu exclude aplicarea art. 41 alin. 5 din Legea nr. 19/2000, care prevede posibilitatea continuării activității oricărui salariat (inclusiv funcționari publici), cu acordul angajatorului. Art. 97 lit. a din Legea nr. 188/1999 se aplică ori de câte ori nu este aplicabil art. 41 alin. 5 din Legea nr. 19/2000.
Pe cale de consecință, s- constatat că refuzul Primarului de a semna Dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu pentru funcționarul public - nu este lipsit de temei legal.
Împotriva sentinței 252/CA/27 noiembrie 2008 a formulat recurs criticând sentința pentru nelegalitate, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă și art. 304 pct. 10.
Astfel, se arată că instanța de fond a reținut doar probatoriul pârâtului, formându-și convingerea doar pe apărările acestuia, fără a avea în vedere înscrisurile depuse ca răspuns la întâmpinare și aflate la filele 71 - 75 - 83 - 85 dosar fond.
Pe fond se arată că întocmit două referate prin care a propus primarului să emită dispoziții de încetare raportului de serviciu pentru funcționara -, intimatul - pârât refuzând să semneze dispoziția de încetare a raportului de serviciu pentru funcționara în discuție.
Se arată că nu i-a fost adusă la cunoștință cererea funcționarea - de a-și continua activitatea iar acordul angajatorului trebuia să preceadă referatul recurentei. Mai mult, cererea de continuare a activității a fost depusă abia la 19 martie 2003, însă ceea ce este important că a fost comunicată recurentei abia la termenul din 09 octombrie 21008, prin intermediul instanței.
Recurenta invocă faptul că dac ă nu ar fi întocmit primul referat la 17 martie 2008 cererea de continuare a activității funcționarului în discuție nu ar fi existat așa încât prevederile art. 41 al. 5 din legea 19/2000 au devenit aplicabile doar datorită demersurilor sale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, această instanță apreciază că este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Critica recurentei pricind incidența art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă nu poate fi reținută din moment ce pct. 10 a fost abrogat prin art. I pct. 1111din OUG138/2000 și art. I pct. 49 din Legea 219/2005.
În ce privește pct. 7 al art. 304 Cod procedură civilă analizând sentința recurată se reține că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, neconținând motive străine sau contradictorii.
Împrejurarea că instanța a reținut unele din apărările pârâtului - intimat nu este de natură ce duce la concluzia că nu au fost analizate apărările recurentei, ce reprezintă considerente care au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
În fapt, se reține că recurenta este secretar al comunei, iar în această calitate întocmit la 17 martie 2008 referatul 944 din 17 martie 2008 prin care aprecia că este necesar a se emite o dispoziție privind încetarea de drept a raporturilor de serviciu ale doamnei -, fiind incidente prevederile art. 97 lit. a din legea 188/1999, text potrivit căruia raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limita de vârstă ori invaliditate (art. 98 lit. d).
Urmare a referatului întocmit la 17 martie 2007, funcționarul public (de reținut că acesteia nu i s- comunicat înainte faptul că îndeplinește condițiile de pensionare) la data de 19 martie 2003, a depus cerere adresată Primăriei prin care a solicitat în baza art. 41 al. 5 din legea 19/2000 continuarea activității în cadrul Primăriei, iar la data de 21 martie 2008 angajatorul și-a dat acordul în sensul continuării activității.
Pornind de la această situație de fapt nu se poate reține un refuz (în sensul legii contenciosului administrativ) primarului de a emite dispoziție de încetare a raportului de serviciu.
De altfel, potrivit art. 98 al. 2 din Legea 188/1999 constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face în termen de 5 zile de la intervenirea lui. Cum însă în acest termen de 5 zile, funcționarul a solicitat a se face aplicarea art. 41 al. 5 din legea 19/2000, prin acordul dat pentru continuarea activității, nu se impunea emiterea unei decizii de încetare de drept a raportului de serviciu.
Împrejurarea că recurenta nu a avut cunoștință de existența cererii funcționarei - și nici de acordul angajatorului, de aceste acte luând la cunoștință în timpul judecății cauzei, nu este de natură a duce la reformarea hotărârii - recurate. Astfel, înscrisurile depuse de pârât au fost avute în vedere de instanță în contextul în care s-a solicitat de către reclamantă să se constate încetarea de drept a raporturilor de serviciu începând cu data de 17 martie.
Apărarea recurentei în sensul că cererea pentru continuarea activității trebuia depusă anterior datei de 17 martie 2008, data la care îndeplinea condițiile privind vârsta standard de pensie și perioada de cotizare nu poate fi reținută atâta timp cât funcționarul nu a fost informat anterior potrivit art. 28 din legea 188/1999. Mai mult, prin termenul de 5 zile prevăzut la art. 98 al. 2 din legea 188/1999 legiuitorul a urmărit tocmai crarea posibilității funcționarului de a uza de dispozițiile art. 41 al. 5 din Legea 19/2000.
Nu se poate reține un refuz al primarului de a răspunde referatului din 17 martie 2008 după cum nu se poate reține nu exces de putere în ce privește al doilea referat din aprilie 2008, având în vedere că primarul nu avea obligația de a răspunde în scris secretarului ci avea dreptul de a aprecia dacă se impune sau nu emiterea dispoziției de încetare raporturilor de serviciu a funcționarului în discuție. Încetarea raporturilor de muncă este atribuția exclusivă a primarului, atribuție prevăzută de art. 63 al. 5 lit. din legea 215/2001, secretarul având atribuțiile prevăzute de art. 117 din același act normativ, text potrivit căruia avizează pentru legalitate dispozițiile primarului. Din analiza dispozițiilor Legii 215/2001 nu rezultă că primarul ar avea obligația de a răspunde secretarului, ordinea întocmirii actelor fiind inversă decât cum susține reclamanta.
Astfel, primarul emite dispoziții, iar secretarul ulterior le avizează (sau nu le avizează dacă apreciază că sunt nelegale) pentru legalitate.
Revenind la incidența în speță a art. 41 al. 5 din Legea 19/2000 instanța de recurs reține că textul în discuție nu prevede obligativitatea ca cererea de continuare activității să fie formulată anterior când sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru pensionare. Astfel, textul prevede, asigurații care îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea 19/2000 își pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului. Coroborând acest text cu dispozițiile art. 98 al. 2 din legea 188/1999, instanța apreciază că apărarea recurentei fundamentată pe data la care a depus cererea funcționarul public nu poate fi reținută ca motiv de exercitare a atribuțiilor de către primar, cu exces de putere.
Apreciind că nu se relevă motive care să determine reformarea sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul contencios administrativ promovat de recurenta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 252/CA din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - pârâtPRIMARUL COMUNEI -.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,24 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
red.
Tehnored. 2 ex.
18 mai 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
