Contestație act administrativ fiscal. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 437/2009
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P împotriva sentinței civile nr. 1/CF din 08 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă - P N, consilier juridic, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Instanța constată recursul declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței tribunalului, iar pe fond respingerea acțiunii. Referitor la obligarea organului fiscal la plata dobânzilor conform art. 124 al. 2 din OG92/2003, apreciază că nu pot fi obligați la actualizarea sumei în condițiile în care acest lucru nu a fost solicitat de reclamant. În cazul în care instanța va trece peste aceste argumente, solicită obligarea la plata dobânzii legale potrivit OG9/2000 în care se prevede că în toate cazurile, altele decât cele comerciale, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata către reclamant sumei de 3.864,5 lei reprezentând contravaloarea taxei speciale de primă înmatriculare, actualizată la data plății în raport de indicele de inflație și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la 06.08.2007 a fost cumpărat un autoturism second-hand din Germania, marca Ford Mondeo. Pentru prima înmatriculare în România autoritățile pârâte i-au perceput reclamantului suma de 3864,5 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, achitată la 16.08.2007 conform chitanței seria - 3 nr. -. Reclamantul susține că taxa percepută este contrară dispozițiilor art. 90 alin. 1 și 2 din Tratatul CE.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se susține legalitatea impunerii fiscale arătându-se în acest sens că textul de lege în baza căruia s-a perceput taxa, art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu. Se arată că restituirea de sume de la buget se face în condițiile art. 117 din Codul d e Procedură Fiscală aprobat prin OG nr. 92/2003 iar aceste condiții nu sunt îndeplinite de reclamant. Se arată că potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008 reclamantul este îndreptățit să i se restituie numai diferența dintre taxa plătită și taxa de poluare prevăzută de acest din urmă act normativ.
Direcția Generală a Finanțelor Publice N în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare invocând, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor. Se arată în acest sens că reclamantul se află în administrarea fiscal-teritorială a Administrației Finanțelor Publice a municipiului P N, unitate fiscală cu atribuții delegate de reprezentare în instanță, instituție ce are calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând legalitatea impunerii fiscale.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri: certificat de înmatriculare a autovehiculului, chitanța de plată a taxei, adresa cu nr. 40037 din 27.04.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice N către reclamant, Decizia cu nr. 58791/30.05.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice
Prin sentința civilă nr. 1/CF din 08 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice) și dispune scoaterea acestui pârât din cauză.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul,
în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P N și în consecință:
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3864,5 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculată potrivit dispozițiilor art. 124 din OG nr. 92/2003.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 39,3 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autovehicul second-hand adus din Germania pentru a cărui primă înmatriculare în România a fost nevoit să achite suma de 3864,5 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003. Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamantul a cerut restituirea sumei. Prin adresa cu nr. 40037 din 29.04.2008 Administrația Finanțelor Publice Nar ăspuns reclamantului că nu există act normativ care să reglementeze restituirea sumei iar prin Decizia nr. 58791 din 30.05.2008 pârâta a respins contestația reclamantului împotriva răspunsului oferit de autoritatea publică pârâtă.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că este întemeiată, având în vedere că subiecte ale raportului juridic fiscal sunt numai reclamantul contribuabil și autoritatea publică Administrația Finanțelor Publice N, nu și Ministerul Economiei și Finanțelor. Nu există nici temei legal nici convențional pentru obligarea solidară a Ministerului Economiei și Finanțelor și Administrației Finanțelor Publice N la restituirea sumei pretinse în acțiune, atâta timp cât Administrația Finanțelor Publice N are personalitate juridică și buget propriu.
Pe fondul cauzei s-a reținut că taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr. 571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege de mai sus arătate au fost introduse în Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 modificată prin OUG nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " de primă înmatriculare" care potrivit art. 2142alin. 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art. 90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora" nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Un efect indirect al taxei instituite prin art. 2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art. 2142din Legea nr. 571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art. 2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art. 148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art. 148 alin 4 autorității judecătorești îi revinde obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 este nelegală în cauză pentru faptul că în acest mod se încalcă principiul neretroactiviății legilor, în condițiile în care impunerea fiscală s-a făcut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
În ceea ce privește cererea de actualizare a sumei în raport de indicele de inflație, instanța a constatat că cererea astfel întemeiată este parțială. Fiind vorba despre restituirea de sume de la buget, reclamantul este îndreptățit la dobânzi calculate potrivit art. 124 din nr.OG 92/2003 nu la actualizarea sumei în raport de indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, criticând sentința sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 5 din Constituție potrivit căruia este obligatorie respectarea Constituției și a legilor și astfel restituirea taxei către reclamant s-ar fi făcut cu încălcarea acestui principiu constituțional. Se arată că dispozițiile care reglementează taxa de primă înmatriculare nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii iar taxa nu încalcă dispozițiile E deoarece aceasta se aplică tuturor autoturismelor oricare ar fi locul de proveniență iar restituirea sumelor de la buget se realizează conform art. 117 din Codul d e procedură fiscală.
Solicită recurenta și a se face aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată acestea nu sunt datorate deoarece nu are nici o culpă în emiterea actelor.
Recurenta critică și modalitatea de acordare a dobânzii fiscale apreciind că nu datorează această dobândă.
Curtea, verificând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate de recurentă, văzând și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, constată că este nefondat pentru considerentele următoare.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism second - hand marca Ford Mendeo pentru care a achitat, în baza art. 2141- 2143Cod fiscal, suma de 3.864,5 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, iar cererea reclamantului de a-i fi restituită suma achitată cu acest titlu fost respinsă de pârâtă.
Prin art. 2141Cod fiscal se instituie o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele comerciale prevăzute în acest text, taxă care se plătește la prima înmatriculare în România a acestora (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale.
Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal și aplicabile autovehiculelor și autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din
Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 (2) consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea prin art. 148 (4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și când legea internă este contrară celei comunitare este fără relevanță dacă această lege a fost sau nud declarată, de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
Sub aspectul criticilor privind fondul dreptului acestea sunt neîntemeiate, curtea analizând implicit acest motiv de recurs când asupra dreptului aplicabil situației de fapt reținută de instanța de fond.
În ceea ce privește solicitarea recurentei ca instanță de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 aceasta este nefondată.
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 25 iunie 2008, în cauză fiind aplicabile, sub aspectul dreptului materiale - normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal - (16 august 2007) iar sub aspectul dreptului procesual dispozițiile în vigoare la data efectuării actelor de procedură (art. 15 al. 2 din Constituie, art. 725 Cod procedură civilă).
În cursul soluționării cauzei a fost emisă OUG50/2008 care conține dispoziții privind instituirea unei noi taxe și restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare.
Acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar în speță acesta este inaplicabil pentru următoarele considerente:
În primul rând, acest act normativ a fost emis în cursul soluționării cauzei iar dispozițiile art. 11 din OUG50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferența dintre taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dreptului comunitar.
Astfel curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției.
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă urmare a delegării legislative este abilitată să emită reglementări cu putere de lege.
În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
În al doilea rând, taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este nulă fiind contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Or, este de principiu ca: "quod nullum est nullum producit effectum". Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
Criticile referitoare la obligarea la plata dobânzii nu pot fi reținute având în vedere că în materie fiscală daunele interese pot fi acordate sub forma dobânzii fiscale reglementate de art. 124 din OG92/2003, aflându-se în situația unei evaluări legale a prejudiciului. Calificând cererea reclamantului ca o cerere în repararea pagubei ce a fost cauzată prin respingerea cererii de restituire a taxei de înmatriculare, nu se poate reține că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
Nici critica ce vizează cheltuielile de judecată nu poate fi reținută, instanța de fond dând eficiență în mod corect dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
În consecință, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUEMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P, împotriva sentinței civile nr. 1/CF/08 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - contestator . Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,24 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
12 mai 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
