Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 444/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 444/R-CONT
Ședința publică din 24 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
- -, judecător
, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare,cererea de repunere pe rol și recursul formulate de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales în Rm.V, str. -, nnr.8, -ranscozia,.B,.2, județul V, împotriva sentinței nr.1195 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0,45 lei, precum și a chitanței nr.-/2008, emisă de Trezoreria Mun.Rm.V, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea admite cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurenții- reclamanți, iar pe fond, constatând recursul în stare de judecată, trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01 iulie 2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA JUDEȚEANÂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE munca V pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, conform art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 - privind Statutul funcționarilor publici, republicată, sume actualizate la zi cu indicele de inflație, începând cu data de 01 ianuarie 2004 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul V, iar potrivit art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 au dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, însă aceste drepturi au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2006 prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin art.48 din nr.OG2/2006.
Mai arată reclamanții faptul că suspendarea acordării drepturilor contravine dispozițiilor art.38 și 39 alin.1 lit."d" din Legea nr.53/2003, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-se garantat dreptul de egalitate de șanse și tratament, iar potrivit art.117 din Legea nr.188/1999 dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației funcției publice.
Reclamanții precizează că aplicarea art.44 din nr.OUG92/2004 și art.48 din nr.OG2/2006, prin care s-a suspendat plata celor două drepturi salariale, s-a realizat cu încălcarea drepturilor constituționale, care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, aceste drepturi nefiind doar restrânse, ci îngrădite atingând însăși esența dreptului, astfel că o normă legală odată reglementată trebuie să-și producă efectele, în susținerea pretențiilor menționate în acțiune invocând prevederile art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, prescripția nu operează, întrucât un drept suspendat succesiv poate fi acordat retroactiv.
În ședința publică din data de 21 octombrie 2008, reclamanții au depus la dosar precizări, în susținerea acțiunii inițiale.
Cererea este legal timbrată.
În dovedirea acesteia reclamanții au depus la dosar dovada efectuării procedurii prealabile, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Pârâta a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților ca fiind nelegală și neîntemeiată, considerând că a aplicat în mod corect actele normative în ceea ce privește salarizarea personalului propriu și nu se poate acorda mai mult decât în limita legii, angajarea și utilizarea creditelor bugetare cu altă destinație, putând atrage răspunderea persoanelor vinovate.
Prin sentința nr.1195 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA V.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că reclamanții sunt salariați în cadrul pârâtei V, având calitatea de funcționari publici.
Potrivit art.29 alin.1 din Legea 188/1999, devenit art.31 după republicarea legii în anul 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, spor pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, fără însă a se prevedea care este valoarea acestor două suplimente ( procentul din salariul de bază ).
Urmare modificării Legii nr.188/1999 în data de 19.07.2006, suplimentul gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Art.29 alin.3 din Legea nr.188/1999, republicată, stipulează că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Întrucât până în prezent nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor publici, anual, prin ordonanțe de Guvern, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Astfel, pentru anul 2005 fost adoptată nr.OUG92/2004, pentru anul 2006, nr.OG2/2006, iar pentru anul 2007, nr.OG6/2007.
În cadrul acestor ordonanțe de Guvern au fost enumerate sporurile, primele,premiile și alte drepturi de natură salarială care se acordă funcționarilor publici, precum și cuantumul acestora ( procent din salariul de bază ) fără ca în privința celor două suplimente ( al postului și cel corespunzător treptei de salarizare ), să fi fost stabilit procentul acestora Atâta timp cât legea nu prevede expres cât la sută din salariul de bază reprezintă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat recurs reclamanții care, au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 31 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Astfel, drepturile solicitate în instanță izvorăsc din lege, iar suspendarea lor a fost abuzivă și nelegală.
Suspendarea acestor drepturi contravine dispozițiilor cuprinse în art.38 și 39 alin.1 lit.d) din Legea 53/2003, care prevăd că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Dreptul de a beneficia de aceste sume izvorăște din lege, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
Prin încheierea din 9 ianuarie 2009, Curtea de apel Piteștia constatat suspendată judecata recursului, în baza adresei nr- din 10.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care rezultă că recurentul a formulat cerere de strămutare, cu termen de judecată la 27 ianuarie 2009, dispunându-se suspendarea dosarului de fond până la soluționarea cereri de strămutare.
Cauza a fost repusă pe rol, ca urmare a cererii formulată de recurenți la 13 martie 2009, prin care au arătat că au încetat motivele care au stat la baza suspendării cauzei.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Se constată că judecătorul fondului nu a negat dreptul reclamanților de a primi cele doua suplimente prev. de art. 31 din Legea nr. 188/1999/R, ci doar a avut în vedere faptul că dreptul invocat de reclamanți nu este cuantificat/cuantificabil în baza unor texte legale în vigoare și care să se aplice reclamanților ca funcționari publici.
Astfel, potrivit art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea 188/1999, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și, respectiv, suplimentul corespunzător dreptului de salarizare, fără însă ca legea (lato sensu, indiferent de denumire și de putere juridică) să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentul aplicabil pentru calcularea lor.
Prin urmare, sub aspect pur formal, dreptul reclamanților are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii aplicabile funcționarilor publici.
Determinarea respectivă nu este atributul puterii instanței de judecată și, deci, nu poate fi făcută de către aceasta potrivit criteriilor propuse unilateral de către reclamanți, prin analogie cu munca unor categorii anume de funcționari publici, din care nu fac parte reclamanții.
Se va remarca și faptul că dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât, în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate naște legitimă de a-l obține.
În această ipoteză, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care fac parte recurenții reclamanți.
În consecință, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în baza art.312 alin.1, Curtea va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales în Rm.V,-, -ranscozia,.B,.2, județul V, împotriva sentinței nr.1195 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
11.05.2009
jud fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
